Prietenul după anii de pușcărie se cunoaște

Way back, o organizație formată din foști deținuți, e plătită de Ministerul Justiției ca să-i reintegreze pe condamnați. În Norvegia, firește
helge

Helge își mănâncă acum, cuminte, legumele

Când ieși de la închisoare ți se spune să stai departe de probleme. Asta implică o oarecare distanță și față de fostul anturaj, dar mai ales față de eventualii foști deținuți cu care ai fi tentat să te anturezi după eliberare. În Norvegia, de exemplu, oamenii cu cazierul pătat nu au voie să viziteze închisorile, chiar dacă au rude acolo. Iar cazierul la ei nu se șterge niciodată. Dar în 2002, în Oslo, câțiva foști deținuți și-au dat seama că nimeni nu-i poate ajuta să se reintegreze mai bine decât cineva care a trecut măcar printr-o celulă la viața lui. Așa că au fondat o organizație care să-i ajute și pe alții după eliberare.

Way back are sediul într-o clădire din centrul capitalei norvegiene și e condus de un fost consumator de droguri cu numeroase condamnări la activ. Johan are o echipă de 3 bărbați și o femeie, toți foști deținuți, fiecare jucând rol de prieten, mentor sau, cum își zic ei, „pair” pentru alți deținuți. Când i-am vizitat, alte două deținute, de la închisoarea Bredtveit, făceau practică la organizație, în pregătirea propriei eliberări.

Într-o sală, pe masă, în așteptarea vizitatorilor, tronează printre cești de cafea și pahare cu apă două boluri cu păstăi verzi de mazăre. Chicotim și ne mirăm românește de ciudata tratație. Helge, unul dintre cei trei bărbați din echipă, ne demonstrează amuzat că ei chiar mănâncă ce ne-au pus nouă pe masă. De aia și plesnește de sănătate, la cei 47 de ani pe care nu-i prea arată. După remarcile noastre, cineva din echipă ne-a adus totuși un coș cu banane.

Știți ce sunt ăia bani negri, nu? Firește că știți, sunteți din România…!

Pentru că șeful lui întârzie la întâlnire, Helge ne ține companie cu propria poveste de succes. A lucrat într-o bancă și pentru că a făcut datorii mari, de câteva milioane de coroane, a început să-și „însușească din banii altora”. Așa a ajuns la pușcărie. Doar 8 luni, pentru că greșeala recunoscută e pe jumătate iertată și în sistemul de justiție norvegian. Cu gulerele albe care-i păgubesc pe alții, norvegienii sunt înțelegători. Cu traficanții de droguri, nu prea.

helge2

… chiar cu plăcere 😉

Helge vorbește relaxat despre pățania lui. Asta e o condiție pentru actualul job: să-și fi acceptat trecutul ca să-i poată convinge și pe alții să facă la fel. Și nu e ușor să accepți că ai pierdut o casă, două mașini, o barcă și o cabană de vacanță, că timp de 8 luni le-ai scris tuturor prietenilor să vină să te vadă la pușcărie și n-a venit decât sor-ta, iar familia te-a renegat pe motiv că ai fost lacom. Așa e în Norvegia, tot ce ai obținut din furt îți confiscă statul.

După ce a ajuns în pușcărie, Helge și-a dat seama că nu pedepsa va fi cea mai mare problemă a lui, ci ce va face după. Cu cazier nu ar mai fi putut să lucreze într-o bancă.

În Norvegia nu ți se cere cazierul la angajare, aș fi putut să mint, dar după asta tot eu aș fi trăit cu minciuna în mine. Iar dacă apar persoane din trecutul tău, ce faci?” Așa că i-a contactat pe cei de la Way back și a fost sincer. Când au auzit că are pregătire economică i-au zis că e exact ce le trebuie lor, cineva care să-i învețe pe deținuți cum să-și gestioneze viața fiscală.

Pentru că mulți ajung acolo din cauza datoriilor. Este un deținut care a acumulat 60 de milioane de coroane datorie. Iar asta e suma oficială, nu știm cât or fi bani negri. Știți ce sunt ăia bani negri, nu? Firește că știți, sunteți din România…. ha, ha, ha!”.

Paradoxal, ce l-a băgat în belea l-a și ajutat să-și găsească drumul mai repede spre izbăvire. Acum trăiește într-un mic apartament în Oslo și numără anii, din 2012, de când e liber și curat, precum alcoolicii anonimi. Dacă îi pare rău pentru viața pe care a avut-o? Firește că-i pare, dar acum își dă seama că banii sunt numai o mică parte din viața unui om. Mai trebuie familie, prieteni și chiar dragoste.

În Oslo găsești mai ușor de muncă decât o casă pentru un fost deținut

Helge ajută acum alți 16 foști deținuți să se integreze în comunitate. Nu numai cum să-și gestioneze finanțele – deși asta pare cel puțin provocator, din partea unuia care a fost condamnat tocmai pentru că a băgat mâna în finanțele altora. Fiecare dintre colegii lui are un astfel de grup în sarcină, ca un soi de ofițer de probațiune. Recunoaște că nu toți pot fi ajutați, din diverse cauze. În primul rând pe străini nu vrea nimeni să-i integreze. Numai în 2015 Norvegia a expulzat peste 4500 de foști deținuți. Apoi în calea eliberatului societatea pune tot felul de piedici ca să-i testeze determinarea. Cel mai mare succes de reintegrare îl au foștii deținuți cu vârste între 30 și 50 de ani. Restul ori sunt prea tineri și teribiliști, ori sunt prea bătrâni și nu mai vor să se schimbe. Iar cel mai greu de integrat sunt oamenii din Maroc, Somalia, Eritreea sau Albania. Ăsta este un top personal al lui Helge.

Peste 70% dintre oamenii care ajung la Way back sunt consumatori de droguri, cu problemele de sănătate asociate. „Îi învățăm cum să-și gestioneze finanțele – aici e rolul lui Helge – și cum să supraviețuiască în jungla de afară. Mai ales pentru deținuții cu pedepse lungi e foarte greu să se adapteze la ieșire. Trebuie să-ți cunoști drepturile și să știi drumul.”, zice Johan.

Pe site-ul Way back e un clip scurt despre cum resimte un fost deținut viteza vieții de afară. Ca și când el stă pe loc, iar toată lumea se mișcă și vorbește pe repede înainte.

Oamenii de la Way back au obținut o aprobare specială (pentru că toți au cazier) ca să poată vizita pușcăriile în căutare de deținuți eligibili pentru programul lor. Ministerul justiției îi finanțează de câțiva ani pentru că și-au probat utilitatea. Numai în 2016 au primit 5 milioane de coroane pentru programul lor. Ei intră, așadar, în orice pușcărie și le povestesc deținuților ce fac ei, câstigăndu-le astfel încrederea ca atunci când sunt eliberați să meargă pe mâna lor.

Pașii obligatorii pe care un deținut îi face pe drumul de întoarcere din pușcărie sunt explicați de Helge cu șarmul pe care probabil îl folosește și ca să-și atragă beneficiarii:

Mai întâi vine la noi unde îi cumpărăm un tort și sărbătorim eliberarea. Apoi îl însoțim la agenția statului la care este luat în evidență și primește un ajutor financiar, în funcție de categoria în care se încadrează. Apoi îl ajutăm să-și găsească job și locuință. Mai dificil decât găsirea unui loc de muncă e închirierea unui apartament. Pentru că în Oslo chiriile sunt foarte mari și nu se prea găsesc case. Iar atunci când proprietarul are o listă de potențiali chiriași în față întotdeauna o va alege pe blonda sexy în defavoarea unui fost condamnat”.

Dar toate sunt depășite cu ajutorul micii comunități în care eliberatul intră pe ușa Way back. Johan, șeful organizației, spune că după pușcărie trebuie să-ți înlocuiești aproape toți prietenii. De aia nu e suficient să ai un job ca să te reintegrezi, ci să și faci parte dintr-un grup. La Way back, de exemplu, ei fac excursii împreună, biciclesc sau ies în oraș la bowling.

Închisoarea nu ajută la nimic

Ce fac foștii deținuți de la Way back contrazice flagrant părerile despre pericolul frecventării anturajului cu cazier după eliberare. La fel cum Johan este un exemplu care contrazice părerile despre importanța consilierii antidrog.

Viața mea a fost un lung șir de intrări și ieșiri din închisoare. Am avut mai multe condamnări și de fiecare dată reveneam pentru că nu renunțam la droguri. Desigur că nu e așa de rău în închisorile norvegiene, în privința condițiilor de trai, dar închisoarea de fapt nu te ajută cu nimic, în afară de faptul că atunci când ești acolo nu mai iei droguri și ești forțat să te gândești, singur, la tine și la ce vrei să faci. Am renunțat la droguri după 30 de ani abia când am reușit să mă motivez singur, din interior. Nimeni nu te poate scăpa de droguri în afară de tine însuți”.

Johan are 54 de ani și  de opt ani e liber și „curat”. Corpul lui, însă, poartă vizibil semnele abuzului de droguri de trei decenii. Statul norvegian a înțeles impactul drogurilor asupra sănătății și a instituit un fel de pensie de handicap pentru consumatori, pentru că toți au probleme de sănătate asociate consumului. Un consumator primește de la stat în jur de 15.000 de coroane lunar, dar asta nu-l ajută esențial. Numai chiria e în jur de 9000 de coroane (aproximativ 1000 de euro), așa că rămâne în mână cu mai puțini bani decât venitul minim garantat, care la ei e de 6300 de coroane.

Helge ne înșiră cifrele astea pe hârtie și ne arată latura economică a situației, așa cum o vede el: dacă oamenii ar fi ajutați să se reintegreze, statul ar economisi într-un an aproape 1 milion de coroane, cât îl costă să țină un om închis. Iar părerea sinceră a lui Helge contrazice toate statisticile oficiale. El susține că 90% dintre deținuți se întorc în pușcărie, pentru că nu sunt ajutați în mod real să stea departe de belele.

Way back mai are alte patru filiale în tot atâtea regiuni ale Norvegiei și pare o poveste de succes. Johan crede că e nevoie de mai multe organizații care să ia de mână deținuții de la poarta închisorii și să-i ghideze prin jungla realității de afară. Pentru că, zice el, odată ce ai trecut printr-o închisoare, toată viața vei fi un condamnat. Și numai cineva ca tine te poate ajuta să treci peste asta.

 

 

Citiți și celelalte episoade din vizita în Norvegia:

No honeymoon in Norwegian prisons

Cum să critici guvernul norvegian pe banii lui

Bredtveit, închisoarea din Oslo în care deținutele au cuțite, iar gardienii sunt … dezarmanți

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

Etichete: , , , , , , , ,

10 comentarii la “Prietenul după anii de pușcărie se cunoaște” Subscribe

  1. Coco 24/10/2016 at 08:26 #

    Ehe, câți români ar vrea să fie condamnați norvegieni

  2. eu 24/10/2016 at 09:26 #

    Da, eu stiu niste baieti veseli de pe la noi, care se duceau tintit sa faca o belea pe acolo sa ajunga la puscarie (stiau exact cat se da, se lasau prinsi, nu se alegeau cu mai mult de 6 luni). Spuneau ca se duc in concediu.
    Avantaj Nastase, isi faceau si dantura gratuit, ca la noi costa fratzica!

  3. Xanaxdoo 25/10/2016 at 09:23 #

    Imi plac tare mult reportajele tale din Norvegia.
    E posibil (adica e sigur) ca nu avem aceeasi parere despre ce si cit ar trebui sa faca statul in favoarea puscariasilor (in timpul si dupa condamnare). Cu toate astea, reportajele tale din Norvegia pe linga ca sint foarte interesante, mi se par si foarte bine scrise. Old school journalism – si spun asta admirativ, nu peiorativ

    • mihai 25/10/2016 at 09:53 #

      N-am întâlnit până acum vreo situație în care „old school” să fie peiorativ. Nici în engleză, nici în română.

      • Xanaxdoo 25/10/2016 at 11:21 #

        Eu da

  4. Andreea 25/10/2016 at 21:24 #

    Da, si mie imi plac tare mult reportajele acestea, scrisul e minunat, iar informatiile sunt foarte interesante!

  5. Dollo 25/10/2016 at 21:39 #

    Vă mulțumesc, începusem să cred că tema nu prea prinde la public 🙂

  6. mihai 26/10/2016 at 10:22 #

    E super fain, dar e o experiență care ne este atât de străină de firea noastră încât nu avem cu ce s-o legăm într-un fel inteligent. Știi vorba aia, preferăm să tăcem din gură și să lăsăm impresia că suntem proști, decât să vorbim și să eliminăm orice dubiu!

  7. marin 27/10/2016 at 16:14 #

    cam mofturosi condamnatii astia recent eliberati. muncesc in Norvegia de 5 ani, si nu-mi permit sa locuiesc singur intr-o garsoniera unde chiria este intre 6500 si 10000 kr pe luna, in Oslo sau imprejurimi, in functie de locatie si facilitati. de aceea impart un apartament cu alti romani, nu-mi cade coroane din cap daca folosim acelasi spatiu. din 15000 de kr se poate trai binisor, daca platesti chiria doar ptr o camera, 3 sau 4 mii de kr lunar. mi se pare strigator la cer sa-ti dea statul ,,pensie de eliberat din puscarie ” 15000 de kr si sa te plangi ca viata-i grea. ptr asta muncesc eu ca un sclav, si vine statul si-mi ia jumatate din bani in taxe directe, plus alte taxe indirecte, ca sa stea unii pe ajutor social ptr ca s-au drogat prea mult si prea intens. pai stiti ceva? imi repugna !

  8. marin 27/10/2016 at 16:17 #

    parerea mea, pedeapsa cu moartea ptr o gama larga de nfractiuni ,mai ales ptr recidivisti. asta ar rezolva niste probleme.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.