„Pozitivismul e un mușchi care trebuie antrenat”, ne-a zis trainerul la cursul de „hope based communication”, la care am participat săptămâna trecută. Cică să nu mai dăm atâta cu acuzele și criticile în populație, când vrem să ne transmitem mesajele, noi ăștia de mai lucrăm prin ONG-uri, că nu facem decât să le stârnim oamenilor fricile sau chiar ura față de organizațiile civice, care și așa nu sunt prea iubite zilele astea.
Mă rog, e ușor să predici binele, frumosul, pacea și iubirea, de la catedră, dar eu a doua zi după cursul ăsta am fost nevoită să scriu un comunicat în care am cerut demiterea unui ministru. Na, joac-o p-asta pe pozitiv, cu speranță, domnu’ trainer!
Dar ocazia de a scrie ceva pozitiv și plin de speranță s-a arătat totuși mai devreme decât mă așteptam, așa că pică măgăreața pe voi să citiți, că altcuiva n-am cui spune 🙂
Containere pentru haine
În week-end am fost cu domnul inginer la centrul de colectare a materialelor reciclabile, aici în micul orășel în care locuim, ca să scăpăm de o mulțime de cartoane și polistiren în care au venit ambalate diversele chestii pe care le-am cumpărat prin casă în ultimele șase luni. Practic era ocupată una dintre camere doar cu ambalajele pe care, din diverse motive, nu ne mobilizasem până acum să le ducem la gunoi.
Desigur, în România scapi de ele imediat. Fie la duci la ghenă fără să-ți pese că sunt reciclabile, fie le lași la orice colț de stradă sau chiar pe câmp, că oricum nu știe nimeni cine le-a lăsat acolo. Important e să scapi de ele din casă, cumva ele dispar din atenția ta, fie sunt adunate de cineva, fie se degradează și cu timpul sunt năpădite de buruieni, asta dacă nu aruncă și altcineva după tine și se face grămada prea mare ca s-o mai poată dovedi buruienile.
Dar aici, în neagra străinătate, a trebuit să ne uităm pe site-ul primăriei, să consultăm harta ca să vedem unde anume sunt „dechetteriile” cele mai apropiate. Și era una fix în satul vecin, la câțiva km distanță de casă.
Containere pentru electrice
Sâmbătă dimineață le-am încărcat în mașină și ne-am învârtit un pic în cerc în jurul centrului de colectare, că nu ne era foarte clar pe unde se intra, dar din a doua încercare am nimerit-o. Înăuntru, minune! Pentru una ca mine, obsedată de modul în care se aruncă gunoaiele în mândra noastră țară, a fost efectiv ca o vizită la Disneyland, după cum m-a ironizat domnul inginer. Pur și simplu nu mă puteam opri din admirație.
Electrocasnice
Locul e organizat pe o platformă relativ circulară. În mijloc sunt niște construcții unde se aruncă chestiile mai speciale, gen ulei folosit – luasem și noi borcanul cu ulei prăjit din casă, adunat în ultimele luni – vopseluri, alte substanțe infalambile, resturi de la mașini, baterii etc sau mărunțișuri cum ar fi capsulele alea de cafea folosite la automate, iar pe marginile platformei sunt amplasate containerele mai mari în care poți arunca practic orice, de la oale și crătiți, becuri și neoane, baterii, ambalaje din plastic, sticle, până la cartoane, resturi de construție, mobilier și aparatură electrocasnică. De jur împrejurul construcției centrale sunt trasate locuri de parcare astfel încât să tragi mașina în dreptul acelui container care te interesează și să arunci în el ce ai adus.
Practic orice ai putea avea în casă, garaj sau magazie, de prisos, și ai vrea să arunci, poți aduce aici, că sigur există un container pentru acel obiect. Pe cât de simplu pe atât de genial amenajate, dechetteriile astea sunt ceea ce ar putea fi amenajat și în România, în cadrul REMAT-urilor, de exemplu, iar oamenii să fie cumva încurajați să vină să-și arunce aici gunoaiele.
Aici recunosc că nu știu cum fac francezii de i-au dresat așa de bine pe cetățenii lor, de vin singuri și neremunerați să-și aducă gunoaiele aici, în loc să le arunce pe câmpuri sau prin apa Rhinului. Sâmbătă era foc continuu acolo la dechetteria asta la care am fost și noi, mașini veneau, mașini plecau, iar oamenii pe care i-am urmărit erau în general veniți cu chestii gospodărești. Erau și vreo două dube închiriate din care se vedea că se descărca ceva mai mult, probabil de la vreo reamenajare de apartament, dar în general erau oameni ca și noi, veniți cu portbagajul plin.
Pentru mine vizita asta a fost mai bună ca orice ședință de terapie. Apropos de speranță, că tot ne întrebase trainerul la finalul cursului, cum ne-am imagina noi lumea, țara noastră, dacă ar fi să ne trezim în viitor. Bineînțeles, eu am zis că mi-o imaginez fără gunoaie pe marginea drumului, pe câmpuri sau prin ape, dar că nu știu cum s-ar putea face asta. Acum știu cum arată și în realitate, dar tot nu știu cum s-ar putea face și la noi.
Căci de când sunt în Franța am văzut că nu te obligă nimeni să reciclezi, totuși destui oameni fac asta de bună voie. Nu ți se percepe nicio garanție la ambalaje când te duci la cumpărături, totuși oamenii își colectează separat ambalajele și le duc de bună voie la numeroasele containere amplasate prin oraș, unde se pot arunca plasticele, sticla și cartoanele. La ghena de la bloc îți arunci doar gunoaiele nereciclabile. Poți, de asemenea, să duci la niște containere speciale și resturile vegetale din gospodărie, din care primăria face compost. Am aflat asta din revista primăriei, pe care o primim în cutia poștală, și am descoperit și containerul când ne-am dus să aruncăm reciclabilele mărunte.
Sunt niște automate și prin supermaket, unde poți băga sticla din plastic, ți-o mărunțește în fața ta și îți dă ceva, dar nu am văzut multă lume făcând asta. Probabil răsplata e insignifiantă. La nemți, peste gard, se percepe garanție la ambalaj (25 de cenți la plastic și 8 cenți la sticlă) iar aparatele lor, destul de asemănătoare cu ale noastre RetuRo, sunt mereu folosite de oamenii care își aduc ambalajele înapoi, ca să-și primească banii pe ele.
Apoi pentru ambalajele voluminoase, cum am avut noi, sau pentru deșeurile speciale, există aceste dechetterii (nu știu cum se numesc la nemți, dar au și ei), mai puține, dar accesibile. Nu te costă nimic să le duci acolo, nici nu primești vreun premiu (mă rog, nu știu cum faci dacă nu ai mașină). Pur și simplu e normal să faci asta, că nu ești barbar, să le arunci pe câmp sau să le dai foc. Ce-i drept, pe aici mai miroase câteodată a plastic ars, semn că au și ei barbarii lor. Sau om fi tot din ăștia veniți cu imigrarea și obiceiurile de acasă, cine știe.
Nu am văzut gunoaie pe câmp și nici camere de luat vederi care să descurajeze asta. Nici poliție patrulând cu chitanțierul deschis. Pur și simplu nimănui nu-i trece prin cap aici să arunce gunoiul aiurea. Nu știu de ce ei nu fac asta, nici de ce noi o facem. Dar nu mai intru în chestiune, că deja situația deșeurilor e suprareprezentată pe blogul ăsta. Mă rezum de data asta doar la informația asta despre decheteterii. Hope based communication, gen. Poate prinde cineva ideea și la noi și ne trezim la un moment dat că dă civilizația și peste noi.
Doamne ajută! 😉
Pai amenzile usturatoare au facut educatia 🙂
La noi in cartier (Berlin), din cand in cand sunt controale inopinate pe strada (fie politia, fie lucratori de la Primarie) care stau cu carnetelele de amenzi in mana si hop pentru parcare, hop pentru ca te-a prins ca arunci gunoiul cum nu trebuie…. si nu stau sa discute cu tine, hai scuzati-ma ca nu mai fac, nu exista asa ceva. Ai luat amenda, o platesti si nu mai repeti daca nu vrei sa mai scoti bani din buzunar. N-am vazut pe nimeni de cand locuiesc aici, sa incerce sa „negocieze” ceva.
In orice caz, invidiez sistemul din Franta. Aici daca am ceva ulei de aruncat tre sa pierd cel putin 2 ore pe drum si sa ma trezesc dimineata ca programul de lucru e cam ca cel romanesc (scurt si imposibil pentru oamenii care muncesc), iar sambata e undeva pana la ora 12:00… imagineaza-ti cheful.
De cand colectez uleiul in alta parte nu mai am probleme cu infundatul chiuvetei si´chematul instalatorului… atat de simplu (fac asta de peste 10 ani si asta in urma unui articol citit pe undeva, pe vremea cand locuiam in Bucuresti, despre un baiat care colecta uleiul prajit de la resaurante, etc. Atat mi-a trebuit sa fac „click”- altora nu le ajunge nicio viata din pacate).
Avem si noi containere cu Bio-gunoi (sau compost), dar oamenii n-au inteles conceptul si cum aruncau in continuare continutul cu tot cu pungile de plastic sau poate chiar gunoi care n-are ce cauta la compost, au fost inchise, ca s-a ajuns la concluzia ca n-ai cu cine. Prea multi babuini.
Da, la București am încercat și eu să dau uleiul băiatului care îl colecta, dar aveam prea puțin pentru ca să se deplaseze el, iar ca să îl duc eu undeva anume n-am reușit, dar am ținut sticla aia de lapte zuzu plină cu ulei adunat câțiva ani, cred că și acum e pe undeva pe la moșie, am luat-o când am golit garsoniera :))
Aici văd că se dau niște pungi speciale de hârtie, dacă vrei să colectezi biodegradabilele pentru compost separat, dar n-am ajuns încă să iau și eu.
Si in Romania iei amenda daca parchezi aiurea, sau iti ridica masina. Dupa cateva experiente din astea o sa fie educati si romanii. in alte tari educatia incepe cu cei mici de la gradinita si generala, unde prmesc tema acasa sa facfa asta cu parintii. Chiar daca unii parinti sunt refractari la inceput, se dau pe brazda cand vine ala/aia mica si le atrage atentia.
„Oh my”, Dollo, da’ ce revelatie 🙂
Da, nu te obliga nimeni sa reciclezi si totusi oamenii (cit de cit „normali”, sa zicem asa) separa gunoiul menajer, reciclabilele (hirtie / cartoane, ambalaje / ambalaje plastic, aparate electrocasnice, etc.), uleiuri, vopsele, baterii, baterii auto, mobila, etc.
Si le pun in tomberoanele corespunzatoare, le duc la „Recycling-Hof” (echivalentul „dechetteria”) sau (cel putin in Germania) fac o programare pentru serviciul de „preluare deseuri mai mari” din fata casei.
OK, in Germania, primesti inapoi banii pentru PET-uri, anumite sticle (de sticla – gen „bere” – sau de plastic), etc., daca le duci inapoi (exista automate in supermarket-uri) – exact asa cum ai scris (0,08 Euro / sticla sau 0,25 Euro / PET).
Si exista tomberoane in care poti sa arunci sticle si borcane (separat – transparente, maro, verzi) la distanta de maxim citeva sute de metri, in cartiere.
OK, sint si alte posibilitati unde poti sa „te scapi” de „gunoi”, da’ nu asa „la gramada”, ci „organizat”.
Mie, traind in Germania de peste 25 de ani, mi se pare totul normal. Doar in primele luni dupa ce-am venit la Germania, a fost putin „deosebit”.
Dar am „trait” sa vad si ca prieteni de-ai mei sau rude, veniti in vizita, au inceput sa intrebe, dupa citeva zile doar, unde se „arunca” una sau alta. Si la final s-au exprimat pozitiv in ce priveste felul in care sint „sortate” si „aruncate” reziduurile / gunoaiele.
E drept, amenzile sint mari, in caz ca nu respecti regulile.
Dar cea mai mare „amenda” e cind, din motive de „aruncat aiurea”, nu iti goleste tomberonu’ pus in fata casei… astepti alte 2 saptamini pina la urmatoarea golire… si trebuie sa „re-sortezi” gunoiu’ + ai alt gunoi strins in alte 2 saptamini… adica e DEZASTRU!
Asa ca, te inveti si te conformezi.
Mie, cum ziceam, nu mi se pare o corvoada. E ceva normal 🙂
Dar, ca ziceai de „gunoaie pe cimp”. Ohja! Sint destule pe aici, nu numai pe cimp, ci si pe strazi, prin padure! Cam dezastru! Da’, „prinde hotu’, scoate-i ochii!”…
Cum zicea si „ely”, „prea multi babuini”… Pacat!
Eu nu am văzut pe aici gunoi pe câmp, și suntem practic la țară, ne plimbăm des pe câmpuri pe aici, iar așa pe marginea autostrăzii sau ici colo câte o doză scăpată, da, dar nu e un fenomen ca în România. În plimbările prin Germania, la fel, pare că pe aici nu sunt așa mulți babuini ca în marile orașe 🙂
De refuzul de a ridica tomberonul nesortat mai auzisem la belgieni, da, e o bună „amendă”.
Și eu încep sa fiu puțin obsedata de problema deșeurilor, mai ales ca în ultima vreme am avut de eliberat/golit/curățat o casa burdușite cu de toate. Și nu am vrut sa le arunc de-a valma.
Am văzut ca au apărut la noi în oraș containerele pentru haine și încălțăminte ceea ce e bine, deși nu știu unde le duc și dacă nu cumva tot la groapa de gunoi sfârșesc și alea.
Am cativa colegi obsedați de reciclare, am.si alții care zici ca pierd un an din viață dacă reciclează o amărâta de sticla. Dar trendul este bun.
Însă în ritmul asta ajungem unde trebuie în vreo 50 de ani. Brucan era optimist.
Mulțumim pentru postare. Mai povestește ne despre noua locație, pentru mine e mult mai interesanta decât Dubai-ul.
Și spune ne ce mai e pe la moșie…vine primavara
Sa iti spun eu, din vasta mea experienta, cum incearca autoritatile sa educe pe cetateni.
M-am mutat acum 7 ani intr-un bloc nou. Cam toti vecinii au inceput sa isi faca bucatarii, sa mobileze, sa dea gauri, etc.
Si unde crezi ca au ajuns toate cartoanele de la toate aceste „travaux”? Pe trotuar, in fata blocului.
Dupa vreo trei zile, ne-am trezit cu scrisoare de la primarie ca daca nu strangem, ne da o amenda usturatoare. Dar ca inteleg ca e blocul nou si ca asa e la inceput, asa ca ne mai lasa vreo saptamana. Asa ca, in colaborare cu constructorul, a adus el un camion si a incarcat toate cele si le-a dus la déchetterie, care se cheama „eco-point” la noi in oras.
Inainte de asta, stateam intr-un oras unde aveai voie sa depui pe trotuar deseurile mari (encombrants) marti seara dupa ora 20 si pana la ora 8 miercuri dimineata, cand venea camionul primariei si le ridica.
Aici unde stau acuma, fie mergi tu la eco-point, fie dai telefon la un numar si anunti ca depui pe trotuar frigiderul in ziua de si vin ei si il ridica. Dar mai bine mergi tu.
Am mai auzit de la cunoscuti ca au primit amenda in felul urmator: ei au depus un carton de la Amazon in containerul galben de reciclabil. Containerul a ajuns pe trotuar, scos de femeia de servici, inainte sa vina camionul sa il ia, iar cartonul a cazut din container pe trotuar si acolo a ramas. Intre timp, a trecut politia municipala, a gasit cartonul, a citit numele, prenumele si adresa de pe eticheta si a trimis amenda cunoscutilor. Degeaba spui tu ca nu l-ai aruncat tu, etc, nu-i priveste. Morala: inainte de a arunca o cutie la gunoi, se dezlipeste eticheta cu datele personale si se arunca separat, maruntita, macar din motive de GDPR daca nu din altceva.
Pentru ca eu sunt mai plimbaret, vad totusi din ce in ce mai multe deseuri pe marginea drumului, rezultate de la diverse santiere de constructii. In paralel, apar adesea articole in presa cu primari care se trezesc cu cate o „déchetterie sauvage” din asta pe raza comunei lor, fac o ancheta (se uita pe etichete, de regula), incarca deseurile intr-o basculanta si le deverseaza in curtea faptasului, neuitand sa re-factureze cheltuielile aferente, pe langa amenda. Dar asta se pare ca nu ii franeaza pe infractori de la aceste acte. Probabil ca rata de succes a anchetelor e destul de mica totusi.
In general, ca sa ai dreptul sa arunci la déchetterie, trebuie sa faci dovada domiciliului (mie imi cere hartie la intrare, o factura de electricitate, ceva), iar pentru firmele de constructii, li se percepe o taxa, pe langa domiciliul de pe raza comunei. Daca iti faci „travaux” la negru in casa, iti dai seama ca antreprenorului respectiv nu prea ii convine sa plateasca taxa asta, ca doar de aia le faci la negru, sa te coste mai putin, asa ca arunca si el pe unde pot.
Interesant, nouă nu ne-au cerut niciun act doveditor că aparținem locului, când am mers la dechetterie. O fi fost ziua porților deschise 🙂
Cât despre etichetă, biensur că trebuie să-ți dezlipești datele personale de pe orice pachet, cum altfel?!
Sunt impresionată că primăriile alea fac anchete prin gunoi și descoperă făptații. Așa am făcut noi personal la moșie, cu gunoaiele de pe câmp, am raportat făptașii la primărie și ni s-a spus că li s-a administrat o mustrare usturătoare 🙂
Eh, la noi, cum centrul de colectare e al primăriei și e platit din impozitele noastre locale și cum aici localitățile sunt multe și lipite una de alta, probabil că nu le convine sa preia deșeurile celor care vin de la 3 sate distanță. Teoretic n-am voie nici să arunc o cantitate mai mare de x metri cubi pe lună, dar asta e mai mult de formă, nu m-a întrebat niciodată nimic. Probabil că dacă aș veni cu un camion plin o dată la 3 zile, atunci da, m-ar lua la ochi. La tine probabil că centrul e arondat la mai multe sate mai mici care au pus mână de la mână și nu se mai uită la adresă că e tot aia.
Dar sa vezi cum e, ai un fel de circuit prin care treci cu mașina pe o rampă până la ghena la care ai tu treabă. Te oprești, scoți din portbagaj obiectele și le arunci de sus, până fac poc și se sparg. E foarte „satisfaisant” 😃 Gunoierii au amenajat frumos acolo, au pus ghivece de flori pe marginea circuitului te saluți cu ei, mai schimbi o glumă, zici orvoar și ai plecat. E o experiență …
Elvetienii au rezolvat problema cum stiu ei mai bine: cu bani.
Sacii de gunoi menajer se cumpara de la primarie si sunt foarte scumpi. Deci daca vrei sa arunci nesortat te priveste da’ te si costa.
Daca vrei sa sortezi iti ofera primaria anumite zile in care iti ia gratuit. E un calendar complicat, anumite chestii se ridica lunar, altele sezonier, unele din fata blocului, altele din locuri speciale din sat.
Daca totusi ai ratata zilele din calendar ai optiunea sa mergi la locuri speciale amenajate unde poti arunca orice fix cum zice Dollo. Dar contra cost. In unele iti cantareste masina, in altele se uita un nene, zice pretu’ si te intreaba daca e ok. Daca nu zice dublu (e un simpatic!)
Si da, senzatia aia de arunca chestii si le vezi cum le toaca masina e priceless! Sa nu mergi pe 31 dec ca sunt super cozi, e traditie in multe culturi sa arunci lucruri inainte sa inceapa anul nou.
Elvetia mai are si avantajul ca e o tara asa de mica, fiecare patratica e alocata cuiva, e patrulata si verificata si, daca se arunca gunoi, se sesizeaza un cetatean in secunda doi.
Da, chiar mă gândeam că am văzut cum e modelul în Fr și știu cât de cât cum e în De, dar pestre gard la elvețieni nu știam, că acolo nu mergem decât îm plimbare. Nu e o surpriză că e scump, e ceva ieftin în Elveția? 🙂
Curentul! :))) Stii cum eram noi obisnuiti cu aoleu vine factura? Cum face mama saraca tot felu’ de calcule savante inainte sa dea citirea ca sa-i ajunga pensia? Aici se plateste automat din cont si nu o observam. Cred ca 30 chf pe luna.
Dar ca sa iti mai ridic moralul: se poate si in Romania. La mine acasa avem un super primar care asigura lunar ridicarea gunoaielor din fata blocului. Tot ce nu se poate arunca la container: deseuri de constructii, mobila veche, electrocasnice, etc…
Se anunta data prin „soshal media”. Plus ingropat majoritatea containerelor subteran, separate pt plastic, hartie, etc…
Colaboreaza bine cu politia si dau amenzi la greu pentru aruncat gunoi aiurea. Combinatia de amenzi + ridicat gratuit au rezolvat problema pe raza orasului plus satele din jur.
Zilele astea lansase o campanie impotriva arderii de pe campuri. Posteaza mandru in fiecare zi pe FB cate amenzi au dat.
Ăla chiar e un primar de ispravă. În general primarii se feresc să dea amenzi ca dracu de tămâie, să nu cumva să-și supere alegătorii.
Eu locuiesc in sectorul 1, Bucuresti. Avem reciclare separata -plastic, hartie, deseu umed pentru gunoi menajer. Pentru sticle exista in intersectie la 300 de metri un tomberon mare . In fiecare a doua duminica a lunii cu programare prealabila Romprest trimite o masina speciala care ridica mobilier, electrocasnice etc . Uleiul uzat se poate preda la cateva supermarketuri-de exemplu Auchan . Dar mai convenabil mi se pare predarea la benzinarii-Mol, OMV.
Inca nu se aplica amenzi daca nu respecti reciclarea separata. Dar atunci cand a fost introdusa -tomberoanele au fost aduse gratuit de catre Romprest – dupa cateva luni vecinii au vazut ca la blocul meu sunt scoase tomberoane separate in alta zi pentru ridicare si au intrebat ce se intampla. Si odata ce au aflat au inceput si ei sa faca colectare separata. Uneori functioneaza si puterea exemplului .
In zona Tei exista inca doua centre de reciclare care accepta diverse materiale -caucicuc sau anumite resturi ramase dupa o renovare . In acest moment cred ca cel mai greu si scump este ridicarea resturilor ramase dupa constructii/renovare . Dar am cativa prieteni care renoveaza in aceasta perioada si toti au incheiat un contract de ridicare resturi constructie cu Romprest . Nu pentru ca si-au dorit neaparat acest lucru dar Politia Locala verifca saptamanal situatia santierului si aplica amenzi mari .
Da, și în sectorul 3, unde am locuit eu, se fac lucrurile similar, primăria chiar face cinste cu o debarasare gratis pe lună, dacă ai de aruncat chestii mari de prin casă. Dar nu e peste tot la fel, iar asta se vede unde nu te aștepți, adică mai la țară, lângă București, unde ajung saci cu diverse deșeuri de la reamenajări, aduse din oraș de oamenii întreprinzători, cu dubițele (își fac reclamă chiar pe net), și la aruncă pe câmp sau prin canalul de irigații – cazul satului unde săteam eu. Asta pe lângă gunoiul obișnuit aruncat și de oamenii din sat tot „devale”, deși și la ei vine mașina de gunoi de două ori pe săptămână și ridică reciclabile o dată și gunoi menajer a doua oară. Aici nu se dă nicio amendă, pentru că nimeni nu prinde pe nimeni.
Nu vreau să vă indispun, dar dacă vreți să vedeți ce se întâmplă uneori cu plasticul colectat separat în țări civilizate precum Germania sau UK puteți să vedeți documentarul „The Recycling Myth” (2021) https://youtu.be/j_tgfvomUf8?si=j-aLVpqjt6yKaMTH
Da, avem la birou pubele pe culori: galben, verde si gri, ca sa triem deseurile.
Da, firma responsabila, organizeaza intre altele si evenimente din astea, anti discriminare pe baza de sex, preferinte sexuale si religioase, etc.
Avem chiar si un referent pentru „green IT” care ne bate la obraz daca nu ne stergem mailurile vechi sau daca ne uitam pe Netflix in 4K.
Intr-o zi, stateam noi la cafea cu burtile pline dupa masa de pranz si vine un om, insarcinat cu preluarea gunoiului, desface pubelele unde ne chinuiam noi sa aruncam separat sticlele de plastic si alea de sticla sticla. Si cum ne uitam noi la el, scoate un sac mare din plastic, varsa la gramada in el continuturile celor trei pubele separate, le pune la loc frumos goale si se cara.
Se colectează la grămadă pentru că e mai ieftin transportul în felul ăsta, nu poți avea câte o mașină să vină separat pentru fiecare fracție. Nu aici e problema, oricum tot gunoiul ăla ajunge la o stație de sortare unde mai e sortat încă o dată. Problema e că unii nu au instalații moderne de ardere, ca danezii din documentar, și le exportă prin Bulgaria și România, acum că nu le mai pot trimite prin China. La francezi am citit pe site-ul primăriei că în zona în care stau eu există un incinerator și gunoiul se arde. Nu l-am văzut cu ochii mei.
Totuși:
1. De ce a pus și gunoiul menajer, cel nereciclabil, împreună cu celelalte?
2. Daca tot le sortează la uzina, de ce ne mai pun sa le triem noi mai întâi?
3. Din 1 și 2, am voie sa deduc ça de fapt nu le reciclează nimeni și că e un bulșit total numai bun pentru greenwashing? 😃
Ah, eu înțelesesem că a amestecat doar reciclabilele între ele, treabă care se petrece și la București de ex. Dacă a băgat și menajerul deja e prostie curată. Poate fi doar omul cu pricina sau poate că da, totul e o mascaradă generală.
Da, nu văzusem și acest documentar, dar știu problema din altele. Am și lucrat pentru câteva luni pentru o firmă de salubrizare din București care făcea pe la mijlocul anilor 2000 asta, adică selecta ce se putea recicla și restul dădea la fabricile de ciment. Din păcate cam asta e momentan soluția, câtă vreme nu s-a inventat tehnologia aia care să recicleze absolut orice, cum mănâncă gogoși băiatul ăla de la terracycle. Văd în comentarii multă lume dezamăgită care se gândește să nu mai sorteze. Asta mi se pare și mai rău, pentru că totuși sortarea ajută măcar la separarea menajerului biodegradabil de restul gunoiului care fie trebuie ars fie trebuie reciclat, în niciun caz îngropat. Cum spunea danezul ăla, deocamdată nu putem avea și standardul de viață modernă și natura neatinsă, avem plastic și trebuie să scăpăm cumva de el. Da, companiile mint, politicienii mint, și noi ne mințim că putem trăi fără plastic, dar viața ne arată că nu prea putem.
De acord. Nu (mai) putem trăi fără plastic. Dar am putea reduce foarte mult. Să ne gândim doar la companii precum Coca-Cola, care ar putea să folosească sticla, din nou…
Deocamdată producerea de sticlă nouă se pare că e mai ieftină decât recuperarea celor vechi, sterilizarea și repunerea în producție. Adică avem resurse pe care le irosim, doar pentru că sunt ieftine. Asta am aflat și eu acum câțiva ani când mă chinuiam să-i conving pe ăia de la Lăptăria cu caimac să-și recupereze sticlele din piață și să le refolosească. Promiteau atunci o linie de reciclare și sterilizare a sticlelor, dar uite că n-au făcut-o nici după atâția ani. Deși la un moment dat trecuseră printr-o criză de aprovizionare cu sticlă albă.