Despre compromis, autoamăgire, corectitudine politică dusă la absurd, liber arbitru și cum poți să convingi pe cineva să omoare un om fără să știe că a făcut asta. Plus o explicație altfel despre holocaust.
Despre compromis, autoamăgire, corectitudine politică dusă la absurd, liber arbitru și cum poți să convingi pe cineva să omoare un om fără să știe că a făcut asta. Plus o explicație altfel despre holocaust.
Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?
Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉
Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor