Despre compromis, autoamăgire, corectitudine politică dusă la absurd, liber arbitru și cum poți să convingi pe cineva să omoare un om fără să știe că a făcut asta. Plus o explicație altfel despre holocaust.
Despre compromis, autoamăgire, corectitudine politică dusă la absurd, liber arbitru și cum poți să convingi pe cineva să omoare un om fără să știe că a făcut asta. Plus o explicație altfel despre holocaust.
Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.
Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.
Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.