Parcul IOR

Tag Archives: Parcul IOR

Diverse 27/06/2013

Piedone, trăiască-ți pista!

Am descoperit aseară raiul rolelor în București. E o platformă circulară cu un asfalt fin, cel mai fin, undeva în capătul parcului amenajat lângă Palatul Copiilor de la Tineretului.

Vino, dragă, să semnezi, ca să avem spații verzi!

Mai mult de 800 de oameni au fost ieri în Parcul IOR/Alexandru Ioan Cuza ca să semneze pentru păstrarea verde a porțiunii retrocedate.

Parcul meu IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Deci se poate!

S-au pus țâșnitoare în Parcul IOR. Dollo e de vină 😉

Unde face pipi vânzătoarea de înghețată din parc

Dacă nu vedeam azi o vânzătoare de înghețată folosind un WC ecologic din parc nu-mi puneam întrebarea: unde se spală pe mâini vânzătorii ambulanți din parcuri, înainte de a ne oferi nouă diverse chestii de mâncat?

Fraierul care deszăpezește parcarea…

Cine deszăpezește locul de parcare îl pierde

… le lasă vecinilor bilețele în gard, în care îi roagă să nu-i ia locul. O explicație pentru traficul „lejer” din Capitală 😉

Lebedele din Viena și broaștele din București

Ratele din IOR, supravegheate de bastinasi

Banuiti pe nedrept ca au mancat lebedele din Viena, romanii isi spala rusinea hranind broastele testoase, peștii și rațele salbatice din Parcul IOR

(In)Sula lui Negoita

Mergeti repede sa vizitati parcul Ioan Cuza, pana nu-l distrug romanii iubitori de frumos si nu-l lasa in paragina fostul primar minune al Capitalei

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Diverse 29/02/2016

De unde ne informăm în epoca dezinformării

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Reportaje 13/08/2015

Jadranska magistrala

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Portrete 27/06/2012

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Carte & alte arte 02/09/2018

Slăbiciunile unei femei puternice

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Green Report 17/05/2018

De ce picură în Casa Poporului

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Nelinisti de dama 23/09/2018

Dacă-ți iubești copilul

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Dollo zice Bine