(In)Sula lui Negoita

Mergeti repede sa vizitati parcul Ioan Cuza, pana nu-l distrug romanii iubitori de frumos si nu-l lasa in paragina fostul primar minune al Capitalei

Daca n-ati ajuns inca in Parcul Ioan Cuza (fost IOR) faceti-va drum repede, pana nu se duce dracu’ si realizarea asta a fostului primar minune Liviu Negoita. „Fost” e adjectivul lui „minune” , ca primar mai e inca, dar cu minunile a cam incetat sa ne mai ia ochii. Dupa ce a umplut maidanele dintre blocuri cu parculete pentru copii, a demolat garajele si a amenajat mai multe locuri de parcare decat toti primarii de sector la un loc, dupa ce ne-a obisnuit cu curatenia si si-a umflat muschii in primul mandat, Negoita s-a dezumflat in mandatul doi precum mascotele de la Michelin intepate cu acul.  Iar pentru asta nu e numai el de vina, suntem si noi, romanii.

Realizari si perspective

Oricine l-ar contesta pe Negoita ar avea munitie suficienta. E arogant, unii ar spune chiar tiran, nu stie sa comunice, dar nici nu se straduieste sa invete, desconsidera presa, fara discernamant, si se foloseste de asta cu abilitate ca sa-si ascunda afacerile personale ce deriva din numeroasele realizari din sector. Desi cand va trage linie va putea spune ca a lasat ceva in urma, Negoita rivalizeaza cu colegul Vanghelie la opacitate in privinta cheltuirii banului public. Aruncati o privire pe site-urile celor doua institutii. Daca www.sector3primarie.ro va pare mai prietenoasa decat www.sector5.ro e numai o iluzie. Uitati-va mai bine si veti vedea ca nu aflati de pe site-ul primariei decat ce vrea Negoita sa va spuna. Adica realizari si proiecte. Nimic despre bani, nimic despre eventualele neplaceri cu care oamenii se confrunta in sectorul 3 si care exista, va asigur. Nimic despre cum ajunge un bloc sa fie reabilitat, despre ce neajunsuri intervin in santierele de la blocurile reabilitate, nimic despre cele trei firme mari care si-au impartit tortul reabilitarilor in sectorul 3, desi nu au nicio legatura cu domeniul, nimic despre banii cheltuiti pentru fiecare lucrare, nimic despre faptul ca in ultimul an mizeria a ajuns si in sectorul 3 aproape la cotele din sectorul 5, de cand gunoierul sef Prigoana s-a ajuns deputat, nimic despre stalpii de iluminat care nu mai functioneaza in unele cartiere si despre jafurile care s-au inmultit si din cauza asta printre blocuri, nimic despre mult promisele parcari supraterane cu care ne ameninta edilul inca din primul mandat, nimic despre ceea ce primarul nu doreste sa vorbeasca.

Ala care era s-o … pe Andresanca

Pentru un ziarist primarul Negoita e un personaj dificil. Probabil sentimentele sunt reciproce si in tabara lui. Cand era baiat rau Negoita a fost aruncat in gura tabloidelor de celebra farfuza Laura Andresan, care pe vremea aia se dadea ziarizda la Curentul, si care a dat la OTV o inregistrare in care – pe atunci parlamentarul Negoita – ii zicea ceva de genul „si eu cand te f…!?”

Ma rog, era liber si ferice, iar seful lui de atunci, ca si de acum, Basescu, a completat pentru acelasi pot de televiziune inregistrarea incriminanta cu un: „domnisoara face atata tam-tam tocmai pentru ca n-a fost f…”. Niste barbati adevarati amandoi, dovada ca natia i-a agreat si i-a votat.

Marea dezamagire a lui Negoita a venit dupa primul mandat cand a fost reales lejer de majoritatea celor prezenti la vot. Dar prezenta a fost cea mai scazuta din Bucuresti si chiar din tara – sub 30%. Un semn de intrebare pentru oricine, daca poporul asta merita vreun efort. In locul lui eu as fi iesit cu drujba si pikamerul, as fi taiat copacii si leaganele, as fi umplut de gropi toate parcarile, sa vada ai dracu’ nerecunoscatori care nu stiu decat sa se lamenteze, dar nu vin la vot, nu pun osul la munca. El n-a facut-o, probabil pentru ca parte din banii cheltuiti pe realizarile alea au ajuns si la firmele alea ale prietenilor si sotiei, dupa cum s-a scris, deci n-a iesit chiar in pierdere. In plus s-a mai vazut cu un mandat, ca sa aiba ocazia sa ne dezamageasca si el pe noi si relatia sa fie echilibrata.

… a devenit evlavios

Cunoscutii lui dau vina pe crunta boala pe care Negoita a fost nevoit s-o infrunte in ultimii ani fara sa se dea la fund prea mult. S-a inchis in birou si a facut tratamente, a ramas fara par, a rarit vizitele pe teren si n-a mai aparut aproape deloc in public pana la marea mascarada de anul trecut cand a fost nominalizat premier. Acum aparent a trecut hopul, dar boala e parsiva. Poate de asta, poate ca asa e el mai evlavios, ca orice politician roman, Negoita a fost foarte apropiat de biserica, in anii lui de mandat, iar asta s-a tradus prin alocarea generoasa de terenuri si fonduri pentru constructia de noi biserici, mergand pana acolo incat si-a stricat cateva din parcurile amenajate in primul mandat, ca sa aiba popimea unde sa stranga bani in „casa Domnului”. Asta e inca un minus in ochii multor locuitori din sector, iar faptul ca in sectorul 3 s-au construit cele mai multe biserici din Bucuresti nu e scuzat de restul realizarilor, atata vreme cat pentru una singura dintre ele primarul a ajuns sa nesocoteasca vointa comunitatii, in favoarea unui popa lacom. E vorba de Parcul Emil Garleanu, a carei poveste o puteti citi aici.

Toti fura, dar asta a facut ceva si pentru noi

Ajungand in contemporaneitate cu postarea asta – care initial s-a dorit o simpla privire asupra celui mai recent modernizat parc din Bucuresti – va indemn cu convingere sa mergeti in Parcul Ioan Cuza. E ceva ce rar se vede acum in Romania. Probabil ca a inghitit cateva milioane de euro, daca ar fi mai transparent Negoita am sti si cate, si cine le-a primit, si pentru ce… dar efectul e bun. Asa ajungem sa scuzam coruptia, noi am inventat sintagma: „toti fura, dar macar asta a facut ceva si pentru noi!”. Imi cer scuze pe aceasta cale, daca il nedreptatesc pe primarul Negoita, dar cum ultimele mele doua tentative de a capata raspunsuri de la el s-au lovit de sictirul suveran al fetelor de la biroul de presa, ma vad nevoita sa cant si eu in corul celor care-l considera corupt.

Revenind la parcul IOR, are spatii verzi, copaci, ghivece cu flori, banci, umbrare, fantani, locuri de joaca. Au fost desfiintare terasele, parcul redat oamenilor, s-a revenit si la tampenia interzicerii accesului cu rolele si bicicleta in parc, ceea ce inseamna ca a inteles si Negoita ca oricat ai investi intr-un parc, n-ai dreptul sa-l transformi in muzeu.

Zic sa va grabiti, insa, sa-l calcati, pentru ca doua rele il pandesc: caracterul romanilor si delasarea primarului. O combinatie dintre cele doua se vede acum in restul parculetelor din sector, iarba nu mai e intretinuta, jocurile s-au deteriorat, nu le inlocuieste nimeni, iar mizeria e nederanjata de gunoierii care or fi plecat si ei la Parlament cu Prigoana. In plus, si pentru IOR, ca si pentru alte spatii verzi din Bucuresti, exista cereri de retrocedare formulate de diversi asa zisi fosti proprietari, asa ca nu se stie cand vedem si in IOR o placuta prin care suntem anuntati cu regret ca parcul a fost retrocedat, iar primaria somata sa-si ia jucariile de pe teren.

Etichete: , , , ,

5 comentarii la “(In)Sula lui Negoita” Subscribe

  1. brontozaurel 11/04/2010 at 22:01 #

    Mi-ar parea rau. Eu stau chiar aproape de IOR si imi place mult sa merg acolo. Mi-a placut mult ce au facut in iarna asta acolo cu omuletii de zapada, pinguinii, renii si Mos Craciunii luminosi (poze am pus eu pe blog aici – daca nu e in regula, sterge link-ul).

    Cu locurile de joaca dintre blocuri… am observat si eu ca au fost vandaliate multe dintre ele. Mai mult, parca anul trecut pe vremea asta deja se plantasera flori (si am tot vazut panselute pana in decembrie, cand deja incepuse sa ninga, dar asta e alta poveste).

  2. Ioana Sutu 12/04/2010 at 03:25 #

    Si cand te gandesti ca cei mai multi si-au cumparat apartamente functie de zona, adica daca are scoala, parc, acces la transport… Cand imi cautam eu apartament stiu ca erau mai scumpe cele din apropierea parcurilor. Banuiesc ca aceia care vor avea clopotnita si camera mortuara sub balcon in Emil Garleanu n-au visat nici in cele mai negre cosmaruri ce se va alege de parculetul spre care se uitau dimineata cand isi beau cafeaua… Eu una stiu ca n-o sa-mi iau niciodata un apartament intr-un bloc care nu are ocupate 100% vecinatatile. In Romania se poate construi orice pe orice spatiu verde, cu un PUD (stim cum se voteaza in sedintele de consiliu local…) si cu mult tupeu la taiat copaci cand nu se uita nimeni, ca doar dintr-o amenda n-a murit nimeni, se plateste dupa aceea… vezi cazul recent de pe Calea Floreasca. Asta cat se mai poate, ca doar exista norme UE de care nu ne apropiem si nici n-avem sanse, dupa cum recunoaste si primaria capitalei nu avem spatii care sa poata fi amenajate ca parcuri: http://salvamparculemilgarleanu.blogspot.com/2009…. Va trebui sa manifestam intentia sa facem niste eforturi ca sa ne aliniem, la un moment dat, dar cred ca va fi prea tarziu pentru aceste cauze marunte pentru care se lupta cetatenii.

  3. Radu Vasile 12/04/2010 at 22:45 #

    Problema cetatenilor e ca se lupta aiurea in zadar, fara sa inteleaga defapt amploarea a ceea ce se lupta ei acolo.

    Ei se strang si urla "pa bine ba hotilor cum sa imi taiati mie parcul, ca unde mai respir eu un aer curat".

    Ai nu pe bune, ce aer curat? Ala emanat de gunoaiele, sticlele de bere, tampoanele folosite, existente prin parcurile Romaniei? Lasate tot de aia care urlau "parcurile noastre".

    Scuipam ca tampitii pe unde ne apuca, numai departe decat acu ceva zile, ma plimbam printr-un parc al constantei, iar in fata mea, o domnisoara frumoasa, fina, eleganta, despre care ai fi visat orice, dar nu ca va intoarce capul intr-o parte va scuipa o guma de mestecat in delung mestecata, impreuna cu o flegma si tot acest material purtat de fizica (firar a dracului) si de vant, sa ajunga pe pantalonii mei.

    Evident ca de complezenta stim sa ne cerem scuze (exact ca cretinii, pentru ca scuzele nu se cer ci se ofera), dar la ce mai foloseste?

    Asa ca dupa natie si comportament, foarte bine ca taie parcurile, sa faca biserici sa aiba babele unde sa se duca, sa faca mall-uri sa aiba pitzi unde se duce impreuna cu urangutanul, iar voi, astialalti, transformativa rapid ori in babe ori in pitzi ori in urangutani ca nu aveti alta sansa, sunteti prea putini ma si nu contati.

    In constanta, parcul din km 45, un parc mare, de multe hectare si cu locuri de joaca pentru copii, a fost dezafectat de preamarele si a facut doralli mall si benzinarie.

    Alt parc, tabacarie, a fost imputinat fata de cat era si s-a ridicat semet, city park, alt mall maret. Un primar comunist, a avut ambitia, ca in Constanta, in fiecare cartier sa existe un parc mare. Ba si reusise. Democratii lu peste, nu sunt in stare sa faca nimic.

  4. Marin 13/03/2011 at 17:44 #

    M-am repezit sa-l votez pe Negoita , azi recunosc ca am gresit ! cred ca s-a folosit de tot ce-a insemnat lucrare in sect 3 ca sa poata face aranjamente impreuna cu firmele de casa ! Ne-am rugat de cei de la primarie sa ne fure mai putun ca de corectitudine nu putea fi vorba ! este coruptie masiva in primaria sect 3. Nu cred ca-si permite cineva atata sapun sa-l spele de pacate in fata celor multi si saraci care l-au votat si de care n-a tinut cont cand si-au reabilitat blocurile iar primaria a calculat un pret cu 90% mai mare decat pretul de paiata. Toate lucrarile, bancile montate, jardinierele, necesita ingrijire si nimeni nu poate sa afle exact pe cati bani se fac aceste lucrari. Umbla vorba ca bancile montate se demonteaza noaptea si dupa cateva zile se inlocuiesc cu altele usor uzate :))

    • Dollo 14/03/2011 at 00:05 #

      Marin, din păcate e o generalizare a a acestui principiu, să se fure, dar să se facă măcar ceva și pentru popor… Negoiță e și el unul dintre puținii care a mai și făcut ceva 😉

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.