Sefu’ la poarta

conversatie cu un portar, doi portari...

-Vrem sa facem niste poze la dumneavoastra, am vorbit cu domnul X care ne-a trimis la domnul Y aici, ne asteapta. Suntem de la Green Report…

-De la G… unde?

-Green Report, o revista de mediu

-Pai stati asaaa, ca aicea nu se intra asaaa, oricum… (se duce la sefu’, dar cu un ochi sta pe noi, sa nu carecumva sa-i scapam prin poarta larg deschisa, totusi)

-Sefu’, ia uite fetele alea, zice ca sunt de la o revista şi sa faca poze aicea la noi…

Vine şefu’!

-De unde sunteti?

-De la Green Report, dar am vorbit cu domnul X care ne-a trimis la domnul Y aici, se stie de venirea noastra…

-Stati asa ca nu se intra asa cum credeti dumneavoastra… (il suna si el pe sefu’ lui)

-Sefu’, ‘traiti! Am doua fete aci care zice ca sunt de la…. de unde ziceti ca sunteti?

-De la Green Report…

-.. de la Green… Import… si zice ca pentru niste poze…

– Am vorbit cu domnul X….

-Ia, vorbiti cu sefu’, ca vrea sa stie cine sunteti!

-Alo, suntem….

Pana la urma s-a rezolvat, am intrat, am facut poze, ne-am imprietenit cu oamenii, am plecat. Nu era vorba de o baza militara, ci de o firma romaneasca in care se sorteaza deseurile reciclabile.

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale