Am avut ieri de facut un interviu cu cineva de la o firma cu sediul in Crowne Plaza, cladirea de birouri a lui George Copos, de langa hotelul cu acelasi nume din zona Piata Presei. Cand am stabilit intalnirea am intrebat daca exista locuri de parcare in zona. Mi s-a spus ca se intra in curtea hotelului ca la mall, pe baza de bariera si tichet. Zis si facut. Cand s-a ridicat bariera am vazut si ca n-am dreptul decat la 30 de minute gratis. Daca ma lungeam la vorba, asadar, urma sa-i platesc domnului Copos niste bani pentru ca el a muncit si a pus o bariera la intrarea in curtea betonata pe vremea lui Ceausescu.
Curtea e mare, locuri de parcare garla. N-are Copos suficienti clienti la hotel si parteneri de afaceri la cladirea de birouri ca s-o ocupe pe toata. Cladirea de birouri adaposteste cateva firme, si mai are cateva locuri de parcare marcate special pentru sefii acestora. Chiar langa intrare trona ditamai BMW-ul nush ce serie, ca nu ma pricep. Dar era mare si negru.
Portarul, un domn la vreo 50 de ani, albit, corpolent, cu o fata blazata de lungile asteptari in post, ma intreaba cine sunt, la cine merg, imi noteaza datele (n-am inteles niciodata de ce trebuie sa dau eu toate datele mele de identificare cand intru intr-o cladire privata!) si ma indruma spre lift. Inainte de asta il intreb unde platesc pentru parcare.
– Pai primele 30 de minute sunt gratis!, imi zice vesel ca si cand mi-ar fi spus ca am castigat la loterie.
– Pai o sa stau mai mult de 30 de minute, sigur, mai ales ca am venit cu 10 minute mai devreme de ora stabilita.
– A, atunci nu stiu, e o ghereta la iesire si vedeti acolo, cand plecati.
– Si cat costa ora la domnu Copos aicea?, intreb ca sa fiu pregatita sufleteste.
– A, nu stiu, ca daca nu vin cu masina… nu m-a interesat.
Urc, ma intalnesc cu persoana, stau vreo ora. La plecare intreb:
– Stiti care e procedura pentru plata parcarii?
– A, va dam noi un tichet ca sa puteti iesi, e special pentru vizitatorii nostri. Ca doar nu credeti ca avem o intelgere cu domnul Copos ca sa tinem vizitatorii mai mult de 30 de minute si dansul sa le ia banii!, rade duduia careia ii luasem interviul.
Foarte civilizat, ma gandesc!
Femeia ma conduce inapoi la parter si-i spune portarului sa scoata tichetul ala pentru vizitatori si sa ma conduca la bariera, ca sa pot iesi.
Omul afiseaza o dezamagire sora cu indignarea. Se uita dezaprobator la mine, mai avea un pic si-mi spunea: „vedeti cum sunteti? si doar v-am spus ca e o ghereta afara, unde puteti plati. V-a mancat in cur, tot sa nu platiti, ha!”.
Pana la urma ia tichetul din spatele tejghelei si ma urmeaza la juma de pas in urma, tragandu-si picioarele care parca nu vroiau sa-l duca pana la bariera aia blestemata. La iesire, cand trecem pe langa BMW-ul lui Copos, portarul zaboveste un pic in dreptul lui si mangaie cu privirea limuzina neagra.
– E a domnului Copos?, intreb ca sa-i intru putin in gratii, cat s-o mai putea, macar pana la bariera.
– Da!, zice scurt.
Dupa o pauza si un oftat:
– Toate sunt ale domnului Copos!
– E, or mai fi cateva si de la firmele astea din cladire, dau io sa-i temperez un pic mandria de angajat al lui Copos.
– E, sunt putine. Tot ce vedeti aici e al domnului Copos! Tot!
Am lasat in urma bariera ridicata miseleste, cu un card gratuit, si fatza dezamagita a portarului, ca n-am acceptat sa contribui cu ceva bani la propasirea averii domnului Copos.
6 lei ora sau 1/2 de ora era parcarea la hotelu lu Copos, cand am fost eu ultima data. Nici eu n-am platit, pt ca portarii nu mi-au spus nici mie cat costa secunda de parcare la hotelu lu Copos. Am iesit cu masina cu tupeu, repede, dupa unu' careia i se ridicase bariera si i-am aratat degetul meu cel mai lung portarului cacacios. Concluzia: asa se fac sutele de milioane de euroi :))
6 lei?! Dar stiu ca s-a aruncat nea Copos la pretz…