Domnișoara care vindea înghețată la standul Betty Ice din Parcul Cuza (fost IOR pentru ai locului) e drăguță, tinerică, are uniformă bleumarin și o bonetă ca de stewardesă. Aproape că-ți face poftă să lingi o înghețată de la ea. O văd că iese de după tejghea și merge iute la WC-ul ecologic de pe alee. După ce iese de la toaletă revine veselă la vânzare. În fața ei – frigidere cu înghețată ambalată, dar și recipiente cu înghețată vărsată, de pus la cornet. Musai va pune mâinile pe unele sau altele, imediat după ce a folosit toaleta ecologică. Cine a folosit vreodată o toaletă ecologică știe.
Ce e aiurea în tot tabloul ăsta? Faptul că am văzut scena, desigur. Dacă n-aș fi văzut nu mi-aș fi pus întrebarea: unde se ușurează vânzătorii ambulanți și unde se spală ei pe mâini după asta, înainte de a ne vinde nouă una-alta prin parcuri? Poate că duduia cu uniformă a folosit, când a revenit de la budă, o soluție de dezinfectare a mâinilor. Dar dacă nu a folosit?
Altfel, parcul IOR, ca toate parcurile, e plin de gherete mai mari sau mai mici, la care se vinde orice. Și e plin și de WC-urile alea ca niște cabine telefonice din plastic, în care poți doar să te ușurezi (dacă te țin ficații de cum put), dar nu te poți și spăla pe mâini.
Pentru că oricâți bani s-au băgat în renumitul parc reabilitat de Liviu Negoiță – și s-au băgat bani serioși, se vede asta – există două lipsuri majore și în el, ca și în celelalte locuri de agrement din minunata noastră Capitală: WC-urile cu apă curentă și cișmelele publice.
Remarcasem data trecută, când am fost cu rolele în IOR, că nu ai de unde să bei apă, dacă te încingi după o tură de parc. Nu există țâșnitori, ești obligat să dai 3 lei pe o sticlă de un sfert de litru de apă, de la chioșcurile care sunt din abundență prin parc. Am stricat între timp o întrebare la Apa Nova, ca să mă lămuresc de ce nu dau, domnule, apă la tot poporul, cum făcea pe vremuri RGAB-ul (adică regia de apă, pentru cine n-a apucat vremurile alea). Și am aflat că Apa Nova ar da, că doar nu dă de la ea, dar că trebuie să instaleze țâșnitorile cine administrează parcul. În speță Primăria sectorului 3. Problema nu e numai aici, ci în toate celelalte parcuri. Apa Nova spunea că are în evidență doar câteva țâșnitori în tot Bucureștiul. Le numeri pe degetele de la ambele mâini.
Știu, acei cititori care nimeresc acum prima dată pe aici mă vor acuza de „antenism” și intenții electorale. Credeți-mă, nu e cazul. Nu am de gând să votez cu Negoiță „the second” (PSD) nici dacă mi-ar da bani pe această postare, deci nu-i fac apologia, chiar dacă nu sunt mulțumită nici de prestația în al doilea mandat a lui Negoiță „the real one” (PDL). Dar mă enervează că la 20 de ani după ce am distrus cu prostie toate WC-urile publice din oraș (le-am făcut cârciumi de regulă), nu suntem în stare să depășim faza asta de provizorat a budelor așa-zis ecologice, care nu sunt decât niște mizerii și niște șpăgi date de același individ care a reușit să-i „miluiască” pe toți primarii, de la Ciorbea încoace, cu ele.
Adică, ce era, domnule Negoiță – Liviu Negoiță – dacă la miliardele pe care le-ați băgat – repet, cu folos – în Parcul Cuza, mai băgați câteva milioane și pentru două toalete reale, cu apă curentă, și pentru vreo duzină de țâșnitori? Cât putea să le scadă cifra de afaceri chioșcarilor din parc din cauza țâșnitorilor?
Azi când am fost, tot cu rolele, am constatat că în loc de țâșnitori există niște țevi din care ies racorduri din alea ca de baterie de apă de la baie sau bucătărie, pe care țuțură niște apă care se risipește pe pământ. Mi-e greu să cred că au fost țâșnitori acolo și acum sunt vandalizate. Mai degrabă cred că Negoiță, luat cu campania electorală, a uitat să-și mai adape turma de alegători. Hai că mai e o săptămână până la alegeri, poate înainte de a merge la vot avem unde să luăm o gură de apă ca să știm unde punem ștampila. Totul e să nu amestecăm apa cu înghețata, că facem coadă la buda ecologică și nu mai ajungem la urne. Ne depunem votul „ecologic”. Și nici n-avem unde să ne spălăm pe mâini după asta…
***
Ca fapt divers și amuzant, azi în parc mi s-au întâmplat două chestii drăguțe:
Două doamne în vârstă, care stăteau pe o bancă, au strigat la noi (eram pe role, cu o prietenă și cu copiii ei) întrebând:
– Măi, tinerilor, ia spuneți cine a scris Țiganiada? Că avem un lapsus, și trebuie să știți!
– Ion Budai Deleanu, sar eu repede. La care una dintre doamne zice:
– Ei, uite dragă că știe. Ai terminat liceul, duduie?
– Ehe he… zic eu flatată. Îmi venea să-i zic doamnei că are nevoie de ochelari. Ea continuă:
– Ei, dar facultatea ai terminat-o?
– Și facultatea…
– Ei, atunci bravo… zice ea încurcată.
– Bine că mai am memorie, zic eu râzând și plec.
Ceva mai târziu, în timp ce îmi trăgeam sufletul de adolescentă eșuată de pe vremea Țiganiadei, pe o bancă, o văd trecând pe profa de română din școala generală. Neschimbată. O strig, îi spun cine sunt, ne pupăm și ne apucăm să depănăm amintiri. În urmă cu vreo patru ani, când eram la EVZ, mă sunase la redacție ca să mă felicite că-i plăcuse un articol de-al meu. Aia a fost suprema răsplată pe care am primit-o în toată cariera mea de jurnalistă: să mă sune profesoara de română din școala generală, să-mi spună că-i place cum am scris.
Ce mai, azi am avut o zi frumoasă. Noroc că mi-am luat apă de acasă, ca să am cu ce să mă răcoresc 😉
Acum 5 ani functionau tasnitorile in IOR 🙁
acum 5 ani nu era așa frumos parcul 😉
Din cate stiu e o tasnitoare in apropierea intrarii principale (cea cu statuia lui Cuza). Nu stiu daca mai sunt si altele.
@brontozaurel Acum 5 ani euro era 3,33 lei. N-are rost sa traim in trecut, iti zic 😀
la intrarea se la statuie sunt fântâni arteziene. tot un fel de țâșnitori 😉 dar am colindat ceva prin parc până în partea dinspre pod și n-am găsit niciuna de adăpat
Trist.
Acum vreo doua saptamani, m avut si eu o mirare pe tema toaletelor: La frasitul traseului (am pornit de la ocean, din Belcara, am urcat un deal si l-am coborat de partea cealalta, tot la ocean, intr-un loc numit Jug Island) am gasit toaleta curata, cu hartie igienica… Ce-i drept, tasnitoare nu era, dar ne-am clatit pe maini in paraiasul ce se indrepta spre varsare. Apa de baut ne luasem in sticle de la tisnitoarea din Belcara.
Ce voiam sa zic este ca aici gasesti toaleta si in padure, nu doar in parcurile din oras.
Dollo, am vazut-o chiar aseara, e la 50 de metri de intrarea in parc pe aleea principala pietruita (vis-a-vis de foisorul de concerte).
Cu placere 😀
O să mă duc în pelerinaj s-o rog să se multiplice
Daca erai in parcu’ Bazilescu as fi zis ca te-ai intalnit cu matusi-mea ca ea mai are valente d-astea sa-i intrebe pe „pustani” de-alde Tiganiada si Razvan si Vidra. Sau poate s-o fi dedublat matusi-mea, desi nu obisnuieste martea ca-s 3 ceasuri rele.
povestea e de sâmbătă
Aaaaa, tu erai aia cu rolele, care de la spate arata a „liceu” si din fata a „muzeu” ?