Cugetări de care lumea nu avea nevoie, dar pe care le scriu aici ca să nu rămână doar la mine în cap. Bonus, poze cu și fără pisici de la moșie 🙂
O poveste dulce-amară, ca viața

Porecla, de Jumpha Lahiri, aparent o carte despre „crăcănarea” spirituală a unor copii de imigranți în America. În fond, o carte despre noi toți, ăștia care ne trezim prea diferiți de părinții și moștenirea noastră genetică, și nu ne găsim ușor locul în viață.