Sunteti al cincilea client din portofoliul meu care renunta la asigurare pe vreme de criza. Si nu ma asteptam. Unul dintre ei mi-a spus ca vrea sa-si traiasca viata. Auzi! Si stiti ce i-am spus? Trebuia sa-i administrez un dus rece, nu-l puteam lasa asa…. I-am dat exemplul unui copil de 12 ani. Daca ar fi dupa el, cum si-ar trai el viata? Pai n-ar vrea sa mearga la scoala, ar manca numai inghetata si fast food si ar petrece tot timpul la calculator. Ce ar ajunge el ca adult? Un ratat! Trebuie sa va ganditi ca in viata aveti si niste responsabilitati, si sa vi le asumati. Apoi, ganditi-va, nimeni nu intinereste, da?!”
Asta a fost consultantul meu financiar, angajat acum patru ani de la ING ca sa-mi investeasca cu pricepere putinii bani pe care reuseam eu sa-i pun de-o parte pentru pensie. Adica imi facusem o pensie privata, constienta fiind la vreme aia ca… nu intineream, ca toti patronii la care lucrasem pana atunci in presa imi platisera pe cartea de munca numai salariul minim, iar pensioara de la stat nu mi-ar fi ajuns nici de medicamente, nu? Deci acum patru ani am fost un om responsabil, care se gandea la viitor cu preocupare si lua masuri, daca ar fi sa ma folosesc tot de o caracterizare a consultantului financiar.
Ei bine, ieri am decis sa traiesc periculos. Am reziliat contractul cu ING si am dat cu piciorul ocaziei de a ma bucura, peste 20 de ani, de o batranete linistita la umbra palmierilor.
Marturisesc ca scanteia care a aprins fitilul in capul meu a fost un interviu publicitar dat online pe hotnews de o directoare din ING (apropos, daca as fi ING m-as gandi inca o data daca as mai alege astfel de metode de promovare). Erau acolo o multime de postari in care oamenii spuneau ca au renuntat la asigurarile ING pentru ca au constatat ca sumele date de ei in loc sa creasca, au scazut. Asta m-a trimis si pe mine la hartiile pe care, anual, mi le dadea consultantul meu, si le-am citit cu atentie, adica asa cum ar fi trebuit s-o fi facut-o mai din vreme.
Lucrurile stateau asa: dadeam trimestrial cate 330 de lei la ING, ca sa-mi asigur batranetile. Anual, deci, 1320 de lei, in patru ani – 5.200 de lei. 52 de milioane, nu e mult, dar erau banii munciti de mine, bani pe care cu capul meu fara apetenta pentru aritmetica n-as fi reusit sa-i inmultesc pe piata de capital, deci m-as fi bucurat daca la ei expertii financiari ai ING ar fi reusit sa adauge macar 1 leu.
N-a fost asa. Situatia financiara prezentata de consultant in fiecare an la reinnoirea politei arata ca „unit-urile” alea detinute de mine in portofoliu valorau mai putin decat dadeam eu trimestrial pentru ele. Daca as fi tinut la saltea cele 13 milioane de lei anual acum le-as fi avut, probabil, tot pe alea, dar asa, la ING din ele s-au platit comisioane si alte costuri de intretinere a contului. Desi banii erau investiti in niste fonduri financiare care teoretic ar fi avut niste profituri an de an, la mine in cont nu se vedea nimic din asta. Era ca si cand eu dadeam bani la ING si ei imi luau din ei ca sa mi-i pastreze , fara sa-i puna la treaba, cum zic oamenii de afaceri.
La discutia de ieri cu consultantul am aflat ca bilantul celor 4 ani in contul meu era de 4.000 de lei, adica in patru ani de investitii „cu cap” la ING pierdusem 1.200 de lei. Normal, i-am zis ca vreau sa renunt sa mai finantez ING si in urmatorii 20 de ani, considerand ca decizia mai inteleapta e sa limitez pierderea la cei patru ani si nu s-o extind la 25, in sperantza ca mai apuc pensia privata promisa de olandezi.
Omul s-a straduit o jumatate de ora sa ma convinga sa n-o fac. Argumentele gata invatate la training-urile companiei sunau foarte fals in urechile mele de contributor, brusc trezite la realitate. Intotdeauna am avut o admiratie pentru oamenii astia care au o minte asa de odihnita incat sunt capabili sa reproduca cu intonatie si patos niste texte nedigerate, invatate de la altii. Dar am zis ca platisem suficient patru ani aceasta calitate a omului din fata mea si m-am straduit si eu sa-i contraargumentez, crezand un moment ca putem chiar sa ne intelegem. I-am zis sa se puna in locul meu si sa-mi zica daca i-ar conveni sa dea bani fara sa vada niciu beneficiu din ei. Era clar ca nu se putea pune in locul meu, de vreme ce job-ul lui era finantat fix din taxa pe prostia mea. La toate argumentele mele imi raspundea psihologic, cu scenarii de genul: „in caz de invaliditate din accident aveti o pensie, un ajutor pe care altfel cine vi-l da? In caz de deces, mama dumneavoastra primeste o suma…In caz de…”. Nimic despre lipsa de performanta a lor.
Omul imi daduse la inceputul relatiei noastre doua scheme financiare, reprezentand scenariul optimist si cel pesimist al evolutiei mele financiare. Banii pe care ii aveam eu acum in cont nu se incadrau nici macar in scenariul pesimist, care prevedea totusi o minima crestere in cei 4 ani.
Singurul argument al omului era criza financiara, desi i-am tot repetat ca criza e acum, iar eu pierd bani cu ei de 4 ani. N-am reusit sa rezonam si ne-am despartit. Nu inainte de a ma pune sa completez o cerere de reziliere, in care trebuia sa spun si motivele renuntarii mele. Asa am aflat ca de fapt nu voi primi nici macar cei 4.000 de lei pe care-i aveam in portofoliu, ci „vom vedea la ce valoare de reziliere a unit-urilor s-a ajuns azi”, minus costurile si comisioanele de reziliere…
Valoarea de reziliere a unit-urilor mi-a fost comunicata ulterior – 3.200 de lei aproximativ. Asadar, aventura mea financiara cu ING m-a costat deocamdata 2.000 de lei in patru ani. O sa constat peste doua saptamani, daca in cont paguba nu e mai mare, date fiind comisioanele alea de care zicea omul. „Treaba dumneavoastra, timpul ne va arata cine a avut dreptate!”, mi-a spus la despartire consultantul, lasandu-ma sa plec in lume neasigurata, fara aparare in fata vietii.
Eu, la fel, am renuntat la asigurarea de viata pe la inceputul anului. Nu spun ca m-au sunat vreo trei directorasi de pe la Generali sa ma convinga ca ceea ce am facut este extrem de grav, cine o sa-mi mai suporte inmormantarea in cazul in care o mierlesc prematur (exagerez :)). Ideea e ca dupa discutiile telefonice, in disperarea lor, mi-au trimis vreo 6 scrisori in care au incercat sa ma convinga sa reiau platile. Sunt disperati sarmanii!
si care a fost procentul de recuperare? 50%?
Inteleg ca e vorba despre o pensie facultativa pe care ti-ai facut-o la ING…Cam nasol, adica tu le-ai dat 5.200 de lei si ei iti dau inapoi 3.800. Pai da-i in judecata, ai innebunit? Ia-ti un avocat bun pentru ca trebuie sa fie o tzeapa acolo si cere-le daune morale sa iti asiguri o batranetze linistita…
o teapa facuta sub un contract beton 😉
Bună, Dollo! Am postat un link spre acest articol pe FTW.ro, consider că avertismentul pe care îl transmiţi va salva multe economii. Pe curând.
http://www.ftw.ro/Management_marketing/Mi_am_dist…
Acum 4 ani existau pensii private?
Toti cei care au participatparticipa la programul pilonul 3 au avut aceeasi placa bine invatata. Si cei de la AIG acum cativa ani cande am vrut sa-mi fac o pensie privata din aceleasi considerente ca ale tale dupa 30 de minute de explicat pompos avantajele intrebati care ar fii castigul meu real la pensionare in cea mai optimista varianta, am ajuns la concluzia ca era un castig mai mic decat orice dobanda capatata de-a lungul anilor la oricare banca si unicul lor argument era ca sunt cei mai solizi, cei mai mari si mai tari si in caz ca eu mor au copii/rudele ce manca….
Din pacate, doar unii dintre asa zisii consultanti financiari te avertizeaza ca suma retrasa ar putea fi mai mica, chipurile daca te retragi prematur din afacere. Eu am vrut sa inchei o asemenea pensie, m-am retras dupa ce am vazut comisioanele. Mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa aiba castiguri fabuloase ca sa se poata plati comisioanele alea nesimtite si sa mai iesi si tu pe plus.
Cu un pic de disciplina poti sa iti administrezi singur o suma pentru zile negre sau batranete. Fara comisioane. Iar despre povestile alea cu plata a mai stiu eu ce evenimente poti apela la o asigurare, dar nu din asta investitionala, ci pentru evenimente neprevazute. Suma de plata este extrem de mica pe an, insa daca evenimentul nu se intampla nu iti recuperezi banii. Cred insa ca o buna perioada nu vei mai vrea sa ai nimic a face cu lumea asigurarilor.
Ţi-ai şi găsit pe cine să încerci să convingi. :)) Am avut şi eu asigurare privată la ei, pe vremea când se numeau Nederlanden (prin 2001). Am renunţat din cu totul alte motive, şi deocamdată nu am murit. 🙂
Cred ca ar trebui sa-i dai si numele consultantului de la ING (nu ca ar fi cel mai prost din curtea scolii, si ca restul ar obtine profituri uriase), pentru nesimtirea cu care ii dadea inainte ca e mai bine sa-ti lasi banii in gaura lor portocalie.
Si sincer, cand te intreba de invaliditate sau ceva, trebuia sa-i zici: "Pisi, pentru 2j de milioane ar trebui sa iau un rinichi din tine si sa-l vand, ca sa-mi mai recuperez din paguba. Apropo, tu ai asigurare ca sa primeasca ma-ta ceva in caz ca mori in urmatoarele 3 secunde?"