Patron zgarcit, caut ziarist prost

E plina tarisoara de firmulite de asa zis-PR si Publicitate, facute de diverse foste jurnalizde cu un pic de spate financiar, care inteleg sa le ia banii clientilor obtinuti cine stie cum, pacalindu-i ca le vor face imagine pe bani putini, si bazandu-se pe fostele lor cunostinte din presa sau fortand unele noi la o adica, asa cum a facut duduia in cazul meu.

M a suna azi o tipa ca sa-mi ceara un favor. N-o cunosc, nu ma cunoaste, dar imi spune ca are numarul meu de la alta tipa. Nici pe aia n-o cunosc si nici ea nu ma cunoaste, dar candva am lucrat in acelasi trust. Ce vrea tipa de la mine? A fost si ea ziarista, dar acum are propria firma de publicitate. Un client al ei are un lant destul de cunoscut de restaurante si tocmai a deschis o carciuma noua. Vrea reclama, dar gratis. Adica vrea un articol publicitar fara P si fara sa dea bani. De fapt, probabil ca ei, tipei cu firma de publicitate, i-o fi da bani, dar tipa nu vrea sa dea mai departe ca sa plateasca cinstit un advertorial. Sau poate nici ea n-a luat mare lucru. Nu importa si nici nu e treaba mea.

Ce ma deranjeaz, insa,  e ca situatia nu e singulara. E plina tarisoara de firmulite de asa zis-PR si Publicitate, facute de diverse foste jurnalizde cu un pic de spate financiar, care inteleg sa le ia banii clientilor obtinuti cine stie cum, pacalindu-i ca le vor face imagine pe bani putini, si bazandu-se pe fostele lor cunostinte din presa sau fortand unele noi la o adica, asa cum a facut duduia in cazul meu.

In oglinda, si presa e plina de ziaristi care se preteaza la asa ceva. Nu-i costa nimic, decat bunul lor renume, sa strecoare o stire despre o carciuma noua, ca doar e un serviciu social si asta (am aflat asta de cand scriu despre biserici 😀 ). Ramane apoi sa trateze cu emitatoarea comunicatului o masa de protocol sau alte forma de recompensa. Dar e foarte posibil sa nu se intample asa, stirea sa apara si ziaristul sa treaca drept fritpurist, cand el e doar un om care s-a lasat induiosat de tonul piarizdei, si i-a facut acel serviciu fara sa pretinda nimic. Mi s-a intamplat si mie sa dau o stire de rahat despre ceva, numai ca sa scap de telefoanele insistente ale PR-istilor.

Lantul de carciumi de care zic are sigur bani ca sa-si faca reclama nu numai cu un advertorial, ci chiar o campanie profesionista la radio sau outdoor. Am fost intr-o seara intr-unul din restaurantele cu pricina, in centrul vechi, si chelnerita nu prididea sa ajunga si la masa noastra, de plin ce era localul. Deci ori patronul e zgarcit, ori e prost cu spume daca a ajuns sa se increada in firma obscura a tipei, si si-a lasat lansarea noului local pe seama unor iluzorii articolase care ar fi putut sau nu sa apara in diverse ziare.

„Eu i-am explicat clientului ca ziaristii nu preiau toate comunicatele, dar stii cum sunt ei, degeaba le explici, ca ei vor sa apara. Dar stii… fara bani…”, imi explica tipa la telefon. Te lasa fara replica un asemenea ton, pisicit si lamentat, care vrea sa te faca partas la o chestiune care nu te priveste, si te implora sa o ajuti, de parca urmeaza sa impartiti cu ea acelasi blid de linte mai pe seara.

I-am zis ca stirile de genul asta, utilitare, nu prea-si mai gasesc loc in ziar, de cand nu mai exista trei pagini de Bucuresti zilnic, cum era intr-o vreme. Dar, sa-mi trimita comunicatul, chiar daca nu-i promit nimic. Un articol publicitar e un articol publicitar, oricum l-ai aburi. Ea a inteles ca o sa-i dau o veste buna cat de curand. Cand primesc emailul, constat ca lansarea noului restaurant a fost acum o luna. Tipa era disperata ca probabil nu aparuse nimic pe nicaieri, nimeni nu stia de noua investitie a clientului, si ala o fi inceput sa puna intrebari despre rentabilitatea banilor dati la minunata firma de publicitate.

Asta e unul din motivele pentru care eu n-am fost in stare sa-mi fac propria firma de minciuni.

Etichete: , , ,

7 comentarii la “Patron zgarcit, caut ziarist prost” Subscribe

  1. laura 31/10/2009 at 01:15 #

    :)))))))))))))) tare. Te inteleg si pe tine, o intelelg si pe ea. Fac PR de aproximativ 9 ani, si in tot acest timp am facut pr si pe langa jobul meu obisnuit. de foarte multe ori a trebuit sa refuz clienti si sa le spun ca e diferenta intre pr si publicitate. acum sincer…fata nu a stiut sa iti vanda subiectul… ca nu mai e demult o stire faptul ca x a dschis o noua carciuma.

    si mai stiu si ca sunt foarte multi pri tupeisti care cred ca e ok sa suni asa aiurea si sa dai o stire care nu e stire si sa mai si ai pretentia sa ti se publice.

    si mai e ceva: au aparut asa de multe firmulite de pr – eu inca n-am desi fac de atata timp pr si toti ma intreaba cum sa ma palteasca :))) – deci, au aparut asa de multe si pe motiv ca multi au senzatia ca e simplu sa fci pr.

    ma rog, parerea lor… dar ma bucur ca ai scris despre asta..

  2. Emanuel 01/11/2009 at 21:03 #

    Astept parerea Ralucai in speza cu pricina:)

    • Dollo 01/11/2009 at 22:52 #

      Si eu:) Dar s-ar putea sa intarzie 😉

  3. Raluca 04/11/2009 at 22:52 #

    Si daca am ramas in Boston si nu mai vine nicio parere…? 🙂 Tocmai ce-mi oferise unul un job la American Eagle (un brand de articole sportive)… si eu ca o doamna am refuzat… dupa alegeri o sa-mi para rau…:D

    Pai sunt intru totul de acord cu ce ai scris… Un PR-ist adevarat stie sa-i explice clientului care sunt limitele PR-ului, ce compenseaza publicitatea si ce informatii noi si interesante trebuie sa comunici ca sa generezi o stire de presa…

    Dar, cum bine ai zis, toata lumea crede ca poate face PR… iar firme sunt precum capusele (ca sa evit cacofonia..)…. si le e foame… 😀

    • Dollo 04/11/2009 at 23:18 #

      stai acolo, ma, ca poti sa stampilesti si din diaspora 😀

  4. Raluca 04/11/2009 at 23:20 #

    Da… pot sa stampilesc din diaspora si sa rad in barba… 🙂

  5. romania inedit 10/11/2009 at 05:05 #

    E tare articolul asta !

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților