„Haideți, doamna Dollores, ce ziaristă sunteți dumneavoastră să nu aveți 10.000 de euro? Mi-e greu să cred că nu aveți banii ăștia!”
Ăsta e „domnul Daniel”, din Iași, venit recent în București, și care m-a sunat din partea firmei N24 (sau poate era M?) care oferă consultanță de brokeraj pe piața Forex. Știți, ăia care au umplut Inernetul de reclame cu casnice care câștigă 200 de euro pe zi stând degeaba acasă.
Secretara lui i-a dat numărul meu de telefon, pentru că „sunteți persoană publică, doamnă, ce mare lucru să facem rost de numărul dumneavoastră de telefon?”. Zice că vrea să discute cu mine câteva minute despre o oportunitate de afaceri, e așa sigur pe el că nu-și pune problema că m-ar putea deranja sau, Doamne ferește, ar putea chiar să nu mă intereseze biznisul lui.
– Și ce știți dumneavoastră despre mine, ca persoană publică, cine sunt eu?
– Păi… sunteți ziaristă la ziarul Evenimentul zilei, corect?
– Nu, e greșit!
descumpănit, se bâlbâie… sau ați fost?
– Deci trebuie să vă mai documentați după ce cumpărați de-a gata niște baze de date cu nume și numere.
– Nu am cumpărat nimic, le-am primit, doamnă, și e în interesul dumneavoastră să mă ascultați…
După o polologhie cu investiții, randamente, câștiguri aruncă și suma:
– Eu sunt sigur, de exemplu, că pentru dumneavoastră nu e o problemă acum suma de 10.000 de euro!
– Doar atât? :))
– Haideți, doamnă, că am și eu prieteni ziariști și cam știu ce sume au la dispoziție…
– Zău, ce fel de ziariști cunoașteți?
– Păi nu de aici, din București, dar de la Iași de unde sunt eu, știu sigur că poate pentru ei nu sunt bani de buzunar ăștia 10.000 de euro, dar dacă vor pot să facă rost de ei…
– Păi sugerați-mi dumneavoastră cum aș putea să fac rost de banii ăștia?
– Asta nu am eu cum să vă spun…
– Ziceți că sunteți experți în brokeraj, consiliați-mă ca să mă căpătuiesc și eu 🙂
– Haideți, doamnă, că eu nu glumesc.
– Prietenii dumneavoastră ziariști de unde fac rost de banii ăștia, de exemplu?
– Nu știu, dar pot să vă spun sigur că pe lângă că sunt ziariști mai au și alte afaceri. De exemplu, vă dau un exemplu doar, un prieten ziarist are și un restaurant. Adică soția lui mai exact, dar na…
– Aha, e, eu n-am nici nevastă cu restaurant, nici 10.000 de euro. V-am spus că vă pierdeți vremea cu mine și nu m-ați ascultat. Cine știe câți alți ziariști ați fi reușit să convingeți în timpul ăsta.
Ne-am spus la revedere și am rămas prieteni. El a promis că nu mă mai sună. După cum se vede și piața de brokeraj merge la fel de bine ca presa: nu se documentează înainte, dar dă din gură aiurea și are impresia că e vitală pentru mersul omenirii.
Cât despre ăia care or fi vândut baza de date cu numerele de telefon ale redactorilor de la EVZ, le doresc – să dea Dumnezeu și Maica Domnului, în Sfântă zi de Vineri! – ca toată viața lor să nu aibă în cont și buzunare decât fix cei 10.000 de euro pe care-i am eu în momentul ăsta 😉 Amin!
„Doamna Dollores”? Ăsta n-a citit decât titlul articolului cu nunta…
Haide, doamna Dollo, recunoaste, incepi sa ai si tu probleme cu orasul Iasi :). Pare-se ca la Iasi curge succesul in afaceri ca laptele si mierea…
Nu cunosc personal nici un jurnalist din Iaşi dar la câte mânăreli se fac în oraşul ăsta nu m-ar surprinde să aflu că pe la prietenii lui „domnul Daniel” a ajuns corupţia. Şi, să fim sinceri, e şi ăsta o formă de succes în afaceri.
Eu aveam dinainte probleme cu Iașii, din cauza unui alt domn Daniel, care tot la București a venit ca să se facă preafericit 😉
Mie mi-a oferit cineva o afacere sigura cu drumurile in Irak. Da sigura-sigura. Conditia era sa vin eu cu un milion de euro. Cand am intrebat(pregatit sa sun la salvarea de nebuni), „Da de unde sa iau eu un milion?”, persoana a zis: „De la banca”. Atunci m-am gandit ca intradevar ar fi posibil. Tot ce mi-ar mai fi trebuit ar fi fost o cagula, un pistol si un sac.
cand ma suna indivizi de genul asta, las telefonul jos si ii las sa dea din gura; dupa ceva timp isi dau seama ca vorbesc singuri si inchid
Excelenta idee, imi pare rau ca nu m-am gindit mai demult la ea. Dar niciodata nu este prea tirziu.
Sau se poate face ce am citit chiar azi ca au facut unii abordati prin „scrisoarea nigeriana”: le-au dat intilnire pentru discutii si i-au lasat cu ochii in soare. Imi este putin mila de cel care suna ca incearca sa cistige si el un ban, dar nu mi-ar fi mila destul ca sa nu-i fac una ca asta.
Sunt foarte insistenti forexistii astia, cred ca vor reveni. Stiu cazul unui coleg, sunat ceva vreme aproape zilnic, desi raspundea destul de taios. E tare neplacut cind se intimpla asa ceva.
Nu vrei tu sa te te imbogateasca ala!
io-l intrebam: daca e asa usor sa faci bani, de ce iti pierzi vremea sunind pe altii la telefon, in loc sa tranzactionezi tu la greu pe forex?
Cred că nu avea de unde să facă rost de cei 10.000 de euro, că nu era ziarist :))
Fratzilor, n-atzi vazut nimic! Pe mine m-a sunat unul din Hong Kong – vorbea engleza, nu chineza – ca sa-mi propuna nu Forex, ci investitii la Bursa, avea el un pont, dar trebuiau „macar” 30.000 de dolari…