Mi-e greu să cred că nu aveți dvs. 10.000 de euro acum!

Ce părere „are” unii „consultanți financiari” de pe piața Forex despre ziariști și posibilitățile lor financiar-intelectuale.

„Haideți, doamna Dollores, ce ziaristă sunteți dumneavoastră să nu aveți 10.000 de euro? Mi-e greu să cred că nu aveți banii ăștia!”

Ăsta e „domnul Daniel”, din Iași, venit recent în București, și care m-a sunat din partea firmei N24 (sau poate era M?) care oferă consultanță de brokeraj pe piața Forex. Știți, ăia care au umplut Inernetul de reclame cu casnice care câștigă 200 de euro pe zi stând degeaba acasă.

Secretara lui i-a dat numărul meu de telefon, pentru că „sunteți persoană publică, doamnă, ce mare lucru să facem rost de numărul dumneavoastră de telefon?”. Zice că vrea să discute cu mine câteva minute despre o oportunitate de afaceri, e așa sigur pe el că nu-și pune problema că m-ar putea deranja sau, Doamne ferește, ar putea chiar să nu mă intereseze biznisul lui.

– Și ce știți dumneavoastră despre mine, ca persoană publică, cine sunt eu?

– Păi… sunteți ziaristă la ziarul Evenimentul zilei, corect?

– Nu, e greșit!

descumpănit, se bâlbâie… sau ați fost?

– Deci trebuie să vă mai documentați după ce cumpărați de-a gata niște baze de date cu nume și numere.

– Nu am cumpărat nimic, le-am primit, doamnă, și e în interesul dumneavoastră să mă ascultați…

După o polologhie cu investiții, randamente, câștiguri aruncă și suma:

– Eu sunt sigur, de exemplu, că pentru dumneavoastră nu e o problemă acum suma de 10.000 de euro!

– Doar atât? :))

– Haideți, doamnă, că am și eu prieteni ziariști și cam știu ce sume au la dispoziție…

– Zău, ce fel de ziariști cunoașteți?

– Păi nu de aici, din București, dar de la Iași de unde sunt eu, știu sigur că poate pentru ei nu sunt bani de buzunar ăștia 10.000 de euro, dar dacă vor pot să facă rost de ei…

– Păi sugerați-mi dumneavoastră cum aș putea să fac rost de banii ăștia?

– Asta nu am eu cum să vă spun…

– Ziceți că sunteți experți în brokeraj, consiliați-mă ca să mă căpătuiesc și eu 🙂

– Haideți, doamnă, că eu nu glumesc.

– Prietenii dumneavoastră ziariști de unde fac rost de banii ăștia, de exemplu?

– Nu știu, dar pot să vă spun sigur că pe lângă că sunt ziariști mai au și alte afaceri. De exemplu, vă dau un exemplu doar, un prieten ziarist are și un restaurant. Adică soția lui mai exact, dar na…

– Aha, e, eu n-am nici nevastă cu restaurant, nici 10.000 de euro. V-am spus că vă pierdeți vremea cu mine și nu m-ați ascultat. Cine știe câți alți ziariști ați fi reușit să convingeți în timpul ăsta.

Ne-am spus la revedere și am rămas prieteni. El a promis că nu mă mai sună. După cum se vede și piața de brokeraj merge la fel de bine ca presa: nu se documentează înainte, dar dă din gură aiurea și are impresia că e vitală pentru mersul omenirii.

Cât despre ăia care or fi vândut baza de date cu numerele de telefon ale redactorilor de la EVZ, le doresc – să dea Dumnezeu și Maica Domnului, în Sfântă zi de Vineri! – ca toată viața lor să nu aibă în cont și buzunare decât fix cei 10.000 de euro pe care-i am eu în momentul ăsta 😉 Amin!

Etichete: , , , , ,

11 comentarii la “Mi-e greu să cred că nu aveți dvs. 10.000 de euro acum!” Subscribe

  1. Lucian 13/01/2012 at 13:44 #

    „Doamna Dollores”? Ăsta n-a citit decât titlul articolului cu nunta…

  2. Xanaxdu 13/01/2012 at 14:04 #

    Haide, doamna Dollo, recunoaste, incepi sa ai si tu probleme cu orasul Iasi :). Pare-se ca la Iasi curge succesul in afaceri ca laptele si mierea…

    • Lucian 13/01/2012 at 14:06 #

      Nu cunosc personal nici un jurnalist din Iaşi dar la câte mânăreli se fac în oraşul ăsta nu m-ar surprinde să aflu că pe la prietenii lui „domnul Daniel” a ajuns corupţia. Şi, să fim sinceri, e şi ăsta o formă de succes în afaceri.

    • Dollo 13/01/2012 at 14:27 #

      Eu aveam dinainte probleme cu Iașii, din cauza unui alt domn Daniel, care tot la București a venit ca să se facă preafericit 😉

  3. Motanul Revoltat 13/01/2012 at 15:05 #

    Mie mi-a oferit cineva o afacere sigura cu drumurile in Irak. Da sigura-sigura. Conditia era sa vin eu cu un milion de euro. Cand am intrebat(pregatit sa sun la salvarea de nebuni), „Da de unde sa iau eu un milion?”, persoana a zis: „De la banca”. Atunci m-am gandit ca intradevar ar fi posibil. Tot ce mi-ar mai fi trebuit ar fi fost o cagula, un pistol si un sac.

  4. ps 13/01/2012 at 15:13 #

    cand ma suna indivizi de genul asta, las telefonul jos si ii las sa dea din gura; dupa ceva timp isi dau seama ca vorbesc singuri si inchid

    • elena 13/01/2012 at 16:01 #

      Excelenta idee, imi pare rau ca nu m-am gindit mai demult la ea. Dar niciodata nu este prea tirziu.

      Sau se poate face ce am citit chiar azi ca au facut unii abordati prin „scrisoarea nigeriana”: le-au dat intilnire pentru discutii si i-au lasat cu ochii in soare. Imi este putin mila de cel care suna ca incearca sa cistige si el un ban, dar nu mi-ar fi mila destul ca sa nu-i fac una ca asta.

  5. LStefan 13/01/2012 at 19:29 #

    Sunt foarte insistenti forexistii astia, cred ca vor reveni. Stiu cazul unui coleg, sunat ceva vreme aproape zilnic, desi raspundea destul de taios. E tare neplacut cind se intimpla asa ceva.

  6. mircea 14/01/2012 at 18:42 #

    Nu vrei tu sa te te imbogateasca ala!
    io-l intrebam: daca e asa usor sa faci bani, de ce iti pierzi vremea sunind pe altii la telefon, in loc sa tranzactionezi tu la greu pe forex?

    • Dollo 14/01/2012 at 21:47 #

      Cred că nu avea de unde să facă rost de cei 10.000 de euro, că nu era ziarist :))

  7. Un optimist 18/01/2012 at 22:56 #

    Fratzilor, n-atzi vazut nimic! Pe mine m-a sunat unul din Hong Kong – vorbea engleza, nu chineza – ca sa-mi propuna nu Forex, ci investitii la Bursa, avea el un pont, dar trebuiau „macar” 30.000 de dolari…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii