Un week-end romantic in Bucuresti

Containere debordand de grija fata de mediu

Sambata pe la pranz am dus deseurile colectate selectiv la containerele special amenajate de langa bloc, ca niste cetateni responsabili si atenti cu mediu. Cine spunea ca romanii nu selecteaza gunoiul n-a intrebat si firmele de salubrizare cum golesc containere in campania electorala.

Strada pe care-ai stat pastreaza si acum...

Pe strada noastra n-a venit recesiunea. Parcarile/trotuarele sunt goale pentru ca oamenii sunt plecati in week-end. Caruta face treaba firmei de salubrizare. Adica aduna selectiv ce-i face cu ochiul printre blocuri.

Iconitele au unul din urmatoarele preturi...

Pentru ca aveam chef de niste mici si o ciorba de burta am ajuns tooocmai la Cocosatul, in Baneasa. Ne gandeam ca nu ajunge nici dracu acolo, dupa cum se circula in zona gratie santierului de la pasaj. Dar, surpriza, locul era plin de straini, probabil veniti intre avioane sa manance si ei o ciorba si un mic. Un surdomut  facea pe gazda printre mese si le punea iconite sub ochi, cerandu-le bani prin semne. ciorba de burta cu ardei iute

Etichete: , , , , , ,

2 comentarii la “Un week-end romantic in Bucuresti” Subscribe

  1. Spufi 02/11/2009 at 15:06 #

    Cum mai sunt micii de la Cocosatul? Nu am mai fost de o gramada de timp desi trec foarte des pe langa restaurant. Acum mi-ai facut pofta 😀

    • Dollo 02/11/2009 at 15:21 #

      Buni, inca buni. Desi s-ar parea ca au descoperit si ei bicarbonatul in doze mai mari. Dar per total si servirea rapida, si mancarea gustoasa.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit