A venit luna cadourilor, ho, ho,ho, lumea a iesit puhoaie pe strazi sa admire luminitele si s-a infipt in trafic. Ploaia contribuie si ea la ceea ce Bucurestiul e astazi: un soi de barbat trecut de 45 de ani, fumator, bautor, mancator de friptane sau shaorma, la care sangele nu mai circula ca pe vremuri si nu mai ajunge unde trebuie, ci se blocheaza intre gogoloaiele de colesterol, ba pe la Universitate, ba pe la Unirea, pe Calea Victoriei sau pe cheiul Dambovitei. Deja barbatul nu se mai intreaba de ce nu i se mai scoala, pentru ca baga scuza cu varsta, fara sa admita ca de vina e stilul de viata, faptul ca n-a facut la timp investitiile vitale pentru infrastructura, ci s-a complacut mereu in petreceri, chiolhanuri si inghitit carnatii cei mai mari din lume. A ramas cu dantura cariata, dar s-a dat cu after shave de firma ca sa dea bine la dame.
A, si al dracu’, cate unul mai are si Mercedes, si merge pe contrasens, dand cu tupeu flash-uri ca sa te dai din calea lui, futu-i! (dar asta e alta poveste)
Anul asta, barbatul numit Bucuresti nu mai are bani de carnati record, brazi trecord, toturi imense sau alte abureli pe care anul trecut le facea cu gandul ca o sa cucereasca codana trecuta prin paturilor multora – Romanica – asa ca s-a limitat la ceva mai modest. A facut un brad la Cismigiu, a mintit de a inghetat ce a mai ramas in lac, ca sa se dea copiii cu patinele, si pe margine a pus niste chioscuri de lemn in care se vand aperitive italienesti si carnati romanesti. Atmosfera e trista, nici macar vinul fiert si baut din paharele de plastic nu mai incalzeste gioalele anchilozate de frig.
E, dar poporul oricum iese pe strazi, ca si in casa ce sa faca? Sa se uite la televizor cum se cearta altii pe voturi? Sictirul e la moda si el trebuie purtat pe strazi. Injurat in trafic, exprimat plastic pe sub ghirlandele de leduri care, anul asta, spre deosebire de alti ani, consuma cu 70% mai putin curent decat anul trecut!
Si daca tot iese el, poporul pe strazi, ce credeti ca mai gaseste? Pai daca reuseste sa ajunga in sectorul 4 (adica supravietuieste ambuteiajelor dinspre Unirii, si de dincolo, dinspre Berceni) si mai are chef de distractie, cu opincile pline de glod (deh, suntem oras de campie, plin de praf, dar nici curatenia nu ne place, mai ales ca fuse campanie si firmele de salubrizare au avut alte treburi, asa ca noroiul e acum pana la bordurile lui Videanu, dragul de el), ei bine, norocosii din sectorul 4 ziceam gasesc o specie aparuta de curand: renul de sectorul 4. Mic, slabut, numai coarnele de el. Cand il vezi nu-ti vine decat sa te rogi ca in sania lui sa nu se urce cumva Piedone, insusi, ca o sa planga copiii agatati de coarnele lui. E adevarat ca bietii reni puteau sa nimereasca, din Laponia de acolo de unde zice Piedone ca i-a adus, direct in RFG-ul lui Vanghelie (RFG=Rahova Ferentari si Ghencea – pentru cititorii mei din strainatate).
Oricum, e bine ca avem reni, beculete, acadele pe bat, concerte gratis, brazi luminati. Abia nu mai vedem gropile, traficul, jegul si in general tot ce ne place noua tuturor la barbatul asta trecut de 45, cu arterele infundate si ….
Parcă-l cunosc de undeva pe tipul ăsta de 45 de ani, de care zici tu. Sunt sigur că l-am mai văzut pe undeva… Nu ştiu însă dacă era şi vreun ren cu el. Eşti sigură că-i zice Bucureşti şi nu-i spune şi altfel?…
nu contest, dar parca nu seamana cu Piatra, totusi 😉