Un Bucuresti trist, cu niste reni veseli

Cismigiul vazut din poarta

A venit luna cadourilor, ho, ho,ho, lumea a iesit puhoaie pe strazi sa admire luminitele si s-a infipt in trafic. Ploaia contribuie si ea la ceea ce Bucurestiul e astazi: un soi de barbat trecut de 45 de ani, fumator, bautor, mancator de friptane sau shaorma, la care sangele nu mai circula ca pe vremuri si nu mai ajunge unde trebuie, ci se blocheaza intre gogoloaiele de colesterol, ba pe la Universitate, ba pe la Unirea, pe Calea Victoriei sau pe cheiul Dambovitei. Deja barbatul nu se mai intreaba de ce nu i se mai scoala, pentru ca baga scuza cu varsta, fara sa admita ca de vina e stilul de viata, faptul ca n-a facut la timp investitiile vitale pentru infrastructura, ci s-a complacut mereu in petreceri, chiolhanuri si inghitit carnatii cei mai mari din lume. A ramas cu dantura cariata, dar s-a dat cu after shave de firma ca sa dea bine la dame.

A, si al dracu’, cate unul mai are si Mercedes, si merge pe contrasens, dand cu tupeu flash-uri ca sa te dai din calea lui, futu-i! (dar asta e alta poveste)

Anul asta, barbatul numit Bucuresti nu mai are bani de carnati record, brazi trecord, toturi imense sau  alte abureli pe care anul trecut le facea cu gandul ca o sa cucereasca codana trecuta prin paturilor multora – Romanica – asa ca s-a limitat la ceva mai modest. A facut un brad la Cismigiu, a mintit de a inghetat ce a mai ramas in lac, ca sa se dea copiii cu patinele, si pe margine a pus niste chioscuri de lemn in care se vand aperitive italienesti si carnati romanesti. Atmosfera e trista, nici macar vinul fiert si baut din paharele de plastic nu mai incalzeste gioalele anchilozate de frig.

E, dar poporul oricum iese pe strazi, ca si in casa ce sa faca? Sa se uite la televizor cum se cearta altii pe voturi? Sictirul e la moda si el trebuie purtat pe strazi. Injurat in trafic, exprimat plastic pe sub ghirlandele de leduri care, anul asta, spre deosebire de alti ani, consuma cu 70% mai putin curent decat anul trecut!

Renul de sectorul 4, varianta venita din Laponia direct in tarcul primariei

Si daca tot iese el, poporul pe strazi, ce credeti ca mai gaseste? Pai daca reuseste sa ajunga in sectorul 4 (adica supravietuieste ambuteiajelor dinspre Unirii, si de dincolo, dinspre Berceni) si mai are chef de distractie, cu opincile pline de glod (deh, suntem oras de campie, plin de praf, dar nici curatenia nu ne place, mai ales ca fuse campanie si firmele de salubrizare au avut alte treburi, asa ca noroiul e acum pana la bordurile lui Videanu, dragul de el), ei bine, norocosii din sectorul 4 ziceam gasesc o specie aparuta de curand: renul de sectorul 4. Mic, slabut, numai coarnele de el. Cand il vezi nu-ti vine decat sa te rogi ca in sania lui sa nu se urce cumva Piedone, insusi, ca o sa planga copiii agatati de coarnele lui. E adevarat ca bietii reni puteau sa nimereasca, din Laponia de acolo de unde zice Piedone ca i-a adus, direct in RFG-ul lui Vanghelie (RFG=Rahova Ferentari si Ghencea – pentru cititorii mei din strainatate).

Oricum, e bine ca avem reni, beculete, acadele pe bat, concerte gratis, brazi luminati. Abia nu mai vedem gropile, traficul, jegul si in general tot ce ne place noua tuturor la barbatul asta trecut de 45, cu arterele infundate si ….

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Un Bucuresti trist, cu niste reni veseli” Subscribe

  1. Gilbert 10/12/2009 at 04:46 #

    Parcă-l cunosc de undeva pe tipul ăsta de 45 de ani, de care zici tu. Sunt sigur că l-am mai văzut pe undeva… Nu ştiu însă dacă era şi vreun ren cu el. Eşti sigură că-i zice Bucureşti şi nu-i spune şi altfel?…

    • Dollo 10/12/2009 at 20:50 #

      nu contest, dar parca nu seamana cu Piatra, totusi 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.