Un Bucuresti trist, cu niste reni veseli

Cismigiul vazut din poarta

A venit luna cadourilor, ho, ho,ho, lumea a iesit puhoaie pe strazi sa admire luminitele si s-a infipt in trafic. Ploaia contribuie si ea la ceea ce Bucurestiul e astazi: un soi de barbat trecut de 45 de ani, fumator, bautor, mancator de friptane sau shaorma, la care sangele nu mai circula ca pe vremuri si nu mai ajunge unde trebuie, ci se blocheaza intre gogoloaiele de colesterol, ba pe la Universitate, ba pe la Unirea, pe Calea Victoriei sau pe cheiul Dambovitei. Deja barbatul nu se mai intreaba de ce nu i se mai scoala, pentru ca baga scuza cu varsta, fara sa admita ca de vina e stilul de viata, faptul ca n-a facut la timp investitiile vitale pentru infrastructura, ci s-a complacut mereu in petreceri, chiolhanuri si inghitit carnatii cei mai mari din lume. A ramas cu dantura cariata, dar s-a dat cu after shave de firma ca sa dea bine la dame.

A, si al dracu’, cate unul mai are si Mercedes, si merge pe contrasens, dand cu tupeu flash-uri ca sa te dai din calea lui, futu-i! (dar asta e alta poveste)

Anul asta, barbatul numit Bucuresti nu mai are bani de carnati record, brazi trecord, toturi imense sau  alte abureli pe care anul trecut le facea cu gandul ca o sa cucereasca codana trecuta prin paturilor multora – Romanica – asa ca s-a limitat la ceva mai modest. A facut un brad la Cismigiu, a mintit de a inghetat ce a mai ramas in lac, ca sa se dea copiii cu patinele, si pe margine a pus niste chioscuri de lemn in care se vand aperitive italienesti si carnati romanesti. Atmosfera e trista, nici macar vinul fiert si baut din paharele de plastic nu mai incalzeste gioalele anchilozate de frig.

E, dar poporul oricum iese pe strazi, ca si in casa ce sa faca? Sa se uite la televizor cum se cearta altii pe voturi? Sictirul e la moda si el trebuie purtat pe strazi. Injurat in trafic, exprimat plastic pe sub ghirlandele de leduri care, anul asta, spre deosebire de alti ani, consuma cu 70% mai putin curent decat anul trecut!

Renul de sectorul 4, varianta venita din Laponia direct in tarcul primariei

Si daca tot iese el, poporul pe strazi, ce credeti ca mai gaseste? Pai daca reuseste sa ajunga in sectorul 4 (adica supravietuieste ambuteiajelor dinspre Unirii, si de dincolo, dinspre Berceni) si mai are chef de distractie, cu opincile pline de glod (deh, suntem oras de campie, plin de praf, dar nici curatenia nu ne place, mai ales ca fuse campanie si firmele de salubrizare au avut alte treburi, asa ca noroiul e acum pana la bordurile lui Videanu, dragul de el), ei bine, norocosii din sectorul 4 ziceam gasesc o specie aparuta de curand: renul de sectorul 4. Mic, slabut, numai coarnele de el. Cand il vezi nu-ti vine decat sa te rogi ca in sania lui sa nu se urce cumva Piedone, insusi, ca o sa planga copiii agatati de coarnele lui. E adevarat ca bietii reni puteau sa nimereasca, din Laponia de acolo de unde zice Piedone ca i-a adus, direct in RFG-ul lui Vanghelie (RFG=Rahova Ferentari si Ghencea – pentru cititorii mei din strainatate).

Oricum, e bine ca avem reni, beculete, acadele pe bat, concerte gratis, brazi luminati. Abia nu mai vedem gropile, traficul, jegul si in general tot ce ne place noua tuturor la barbatul asta trecut de 45, cu arterele infundate si ….

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Un Bucuresti trist, cu niste reni veseli” Subscribe

  1. Gilbert 10/12/2009 at 04:46 #

    Parcă-l cunosc de undeva pe tipul ăsta de 45 de ani, de care zici tu. Sunt sigur că l-am mai văzut pe undeva… Nu ştiu însă dacă era şi vreun ren cu el. Eşti sigură că-i zice Bucureşti şi nu-i spune şi altfel?…

    • Dollo 10/12/2009 at 20:50 #

      nu contest, dar parca nu seamana cu Piatra, totusi 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.