Coada la „aia de nunti”

Staruinta, rezistenta la frig si la pozitia ortostatica, conditii eliminatorii pentru o nunta reusita

Doua fete cucuiete zburdau una la bratul celeilalte prin frigul de 1-2 grade de azi de la pranz. Se hlizeau si l-au scapat din vedere pe jandarmul din poarta Senatului care statea si el la o barfa cu un sofer de taxi oprit in aceeasi poarta. Nici jandarmul nu le-a bagat in seama pana cand ele n-au navalit in „obiectivul” lui. „Hei, hei, incotro?”, li se adreseaza jandarmul protocolar. „Hi, hi, la …aia de nunti…!”, ii raspund cucuietele, aproape sigure ca jandarmul doar le hartuieste un pic, innebunit de bulanele lor carnoase. „Pe dincolo, nu vedeti ca aicea scrie altceva?”, zice jandarmul intorcandu-se la ale lui. Fetele si-au schimbat directia bulanelor si au caprit in continuare spre poarta urmatoare. Aveau curand sa se aseze la o coada de vreo 400 de semeni si mai ales semene de-ale lor, care asteptau in acelasi frig, de care va ziceam, sa intre la targul de nunti „Expomariage”.

Pentru mine a fost prima data. Pentru jandarmul care pazea coada era „al nu stiu catelea an”. Cica asa e in fiecare an, cozi lungi, care tin de la poarta Casei poporului pana la usa si dureaza, ca sa ajungi de la una la alta, cam doua-trei ore.  Adica cam cat le ia celor din interior sa probeze rochii, costume, sa aleaga tacamuri, albume si alte briz-briz-uri. De dimineata, pana la inchiderea programului, viitoarele mirese n-au liniste pana nu-si plimba ochisorii hrapareti peste toate fundele, buchetele, voalurile, torturile si invitatiile cu care le imbie firmele intemeiate pe slabiciunea sotilor.

„Dar de ce naiba sta lumea afara in frig, nu e loc in sala?”, intreb socata de lungimea cozii, cu gandul la cata imensitate ne-a lasat Ceausescu in casoiul asta de pe deal. Adica sa nu incapa in el toate fetele si baietii care vor sa se marite in tarisoara asta? „Dar inauntru e plin doamna!”, imi raspunde jandarmul mirat ca nu inteleg amploarea fenomenului la care el asista deja „comprehensiv” de la un an la altul.

Nu stiu cat de mare o fi „inauntrul” asta, ca totusi Casa poporului are 350.000 de mp, insa stiu ca organizarea acestui targ al organizatorilor de nunti e cam ca mireasa fara jartiera aia bleu pe care o scoate mirele cu dintii de sub rochie, cand se imbata toti nuntasii si stie sigur ca vigilenta socrului mic a scazut proportional cu tuicile supte pe ascuns, de emotie. Pai in primul rand ca nu te lasa sa intri cu masina in curte, unde parcarea e pe jumatate goala. Toata lumea venita ca la urs la minunata manifestare a dat buzna peste drum, cotropind aleile din fata cladirii Academiei romane.

Apoi, sa tii tu sutele de viitori clienti in frigul ala de azi, ca sa astepte sa intre sa-ti vada tie maiestria de expert in nunti, pai nu e asta culmea organizarii? Lasa ca si oamenii care asteptau la cozi nu erau mai breji. Sa stai tu cu orele la coada ca sa gasesti ceva ce poti cauta, compara preturi, cerut oferte si tot asa, toate pe internet? Se cheama ca ai determinare, dupa cum s-a exprimat prietenul Mihnea cand i-a vazut: „Iti dai seama cata determinare pe astia sa se insoare?”. Bine, a mai zis el, cand a vazut doua fete care se extaziau in fata unor decoratiuni oribil de kitchoase, ca daca si astea au gasit barbati care sa se insoare cu ele…, dar asta e deja o rautate rostita intr-un templu al mariajului fericit, unde dai 10 lei ca sa intri, apropos.

Ca unii care stim ce inseamna insuratoarea, si n-am mai sta la o asemenea coada pentru ea, eu si Gabi am refuzat  provocarea si ne-am intors la masina. Norocul unuia care tocmai venea si se invartea disperat dupa un loc de parcare. Cine vrea sa-si faca totusi o idee despre ce e vorba acolo se mai poate duce si duminica, pana pe la 18.00, iar expozitia „in mic” e accesibila la acelasi pret si fara coada la Hotelul Mariott. Nu stiu daca la Casa poporului or fi standuri cu produse mai ieftine, dar cred ca nimic nu justifica statul in frig si in picioare timp de doua ore ca sa vizualizezi ceva ce nu stii sigur daca o sa cumperi, dar pe care sigur il gasesti si-n alta parte.

Etichete: , , , , ,

6 comentarii la “Coada la „aia de nunti”” Subscribe

  1. Andreea 17/01/2010 at 19:21 #

    Eu n-am fost la niciun targ de nunti, dar am fost in acelasi loc la un targ imobiliar, acum vreo 2 ani cred. Prin urmare, pot sa iti spun cum de nu e loc inauntru. Miile de mp de care spui exista, numai ca sunt impartitit in asa fel, de fiecare intrare din exterior te duce doar la o parte din ei, fara posibilitatea (cel putin nu aparent) de a ajunge altundeva. In locul unde se fac targurile nu cred sa fie mai mult de 1000 mp, organizati dupa chipul si asemanarea organizatorilor, adica cel putin cand am fost eu, prost. Sa nu crezi ca la imobiliare in 2007-8 era liber. Nu, nici pe departe. Dar cum am eu noroc cu carul cateodata, am ajuns la o ora cand am asteptat numai 10 min ca sa intru, iar cand am iesit era coada pana la poarta, cum zici si tu.

    PS: Te mariti? Macar sa stiu sa iti urez 🙂

    • Dollo 17/01/2010 at 21:38 #

      Aha, inteleg acum ca e o constrangere a locatiei, totusi, dat fiind ca astia cu nuntile sunt organizatori de felul lor, ar fi trebuit, de atatia ani, sa gaseasca o solutie. Nu stiu care, poate sa schimbe locul? PS – o singura nunta in viata zic eu ca e de ajuns. Mai ales daca se termina prost. Nu ma (mai) marit, dar poti sa-mi urezi 😉

  2. Andreea 18/01/2010 at 04:47 #

    Bine, sunt mai multe lucruri pe care eu nu le inteleg, cum ar fi de ce se organizeaza in ianuarie. Eu nu m-am maritat niciodata, deci nu-s vreo experta, dar din ce vad toata lumea organizeaza cu un an inainte, deci mi s-ar parea mai logic sa il organizeze in septembrie-octombrie, eventual intr-un spatiu mult mai mare cum e la Romexpo, sau ceva de genu asta.

    Iar daca nu te (mai) mariti, atunci pot sa-ti urez un concubinaj de succes 🙂

    • Dollo 18/01/2010 at 14:59 #

      Pai da, probabil se organizeaza si pentru cei care se insoara anul asta, adica aia care inca nu si-au pus toti sacii in caruta, dar ii vizeaza si pe aia care au de gand s-o faca la anul. Cert e ca au succes, precum se vede.
      Multumesc pentru urare, asemenea, cel putin pana cand ti se pune pata si te duci sa faci coada la targ;) Din experienta stiu ca atunci cand vine saptamana aia nu ai scapare 🙂

  3. Andreea 18/01/2010 at 19:18 #

    Eh, nu ma grabesc, au trecut oricum foarte multi ani, iar dac-o fi sa se intample mai degraba mizez pe improvizatie decat pe chestii chicioase de la targ. Oi fi eu avocat, da' fitze n-am, asa ca gasesc scapare si in saptamana aia 🙂

  4. Iuliana 19/01/2010 at 17:49 #

    Si eu care voiam sa imi trimit o amica la targurile astea, ca are planuri mari pentru inceputul anului viitor.

    Bine ca m-am abtinut 😀

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.