Nu știu ce părere aveți voi, dar mie mi se pare că „a doua oară” nu merită atâta fast și publicitate cât a avut prima. Mă refer la nunți. Și în special la exhibatul lor pe Internet sau televiziuni, adică acolo unde pot fi văzute și de foștii. Nu pot decât să-mi imaginez, n-am trecut prin așa ceva, dar cred că nu mi-ar pica deloc bine să-l văd pe fostul cum se extaziază public în fața actualei, cum o privește galeș și amorezat, cum taie ei tortul împreună, cum se pupă pentru poze sau povestesc apoi ce minunată a fost luna lor de miere. Oare sunt defectă dacă consider că astfel de intimități trebuie consumate fix între cei doi (eventual + familia restrânsă sau prieteni foarte apropiați)?
Mi se pare și mai crudă partea asta pentru femeile părăsite, cu copii. Sunt câteva exemple actuale de vedete masculine de pe la TV care și-au lăsat consoartele cu câte unu-doi copii și au ales să reaprindă focul pasiunii cu altele întâlnite pe platoul emisiunii unde pozau ei în lupii moraliști. Acum pozează în Feți frumoși pentru altele și apar în emisiuni în care povestesc și arată filmări de familie, ca să vadă lumea ce fericiți sunt ei cu noile garnituri. Nu zic că n-or fi, dar chiar așa, o umbră de îndoială (pe care cred că orice om rațional aflat la a doua căsnicie o are) nu ar trebui să te împiedice să te etalezi? Sau măcar simțul ridicolului.
Eu cred că aceia care au avut deja o căsătorie+nuntă+lună de miere la activ nu mai au dreptul să ni le etaleze pe următoarele, ca modele. Pentru că nu sunt. Mulțumesc, dar am tras și eu o dată lozul necâștigător, acuma nu mă apuc să mă laud de fiecare dată când mai trag unul, că vai ce îndrăgostită sunt, că vai ce nuntă ca în povești am avut, că luna noastră de miere a fost așa și cum EL i-a pus ei lumea la picioare, i-a făcut toate poftele, și cum EA reprezintă tot ce el a căutat o viață. Pe bune, și data trecută era la fel, nu?
Lasă-i pe alții să se laude prima dată. Ăia măcar au scuza inconștienței. A doua, a treia oară deja nu te mai crede nimeni. Ca să nu mai zic de pițipoancele care, ajunse subit în postura miresei, deși știu exact că sunt a doua femeie pentru individul ăla, se comportă de parcă ar ști ele mai bine. Măi, păsărică, nu știi nimic, tu nu vei fi mai brează decât cealaltă, ești doar mai nouă. De îndată ce vei câștiga „experiența” căsniciei, vei căpăta câteva kile în plus sau vei făta plodul cu numărul x, crezând că numai copilul oferit de tine o să-l țină veșnic legat, vei intra în rândul fostelor soții. Deja ai tras biletul cu șanse mari de câștig de a-l vedea pe EL făcând nunta cu alta. Pe același canal media pe care te-a etalat și pe tine.
Nu zic aici că oamenii nu au dreptul la a doua/treia/patra șansă. Zic doar că n-ar trebui să se laude de fiecare dată. Că sunt ridicoli. Cine te mai crede că e pe bune, dacă tu îți faci publicitate de fiecare dată când greșești? E ca și când o femeie s-ar mărita de nu știu câte ori, dar de fiecare dată va pretinde, îmbrăcând rochia albă și ascunzându-se după voalul cu flori de lămâiță, că e virgină. Poate în urechi, deși nici acolo…
Mda, ridicol si trist… 😀
Zic să alegi unul la prima mână, ca să poți să faci vâlvă fără rezerve 😉
Tu uiti/omiti ca pentru unul din cei doi poate fi prima oara……si practic, toata etalarea se face pentru ala/aia care e la primul loz……
Da, mi-a trecut și mie gândul ăsta prin cap, dar tot aiurea mi se pare. Că doar nu te căsătorești cu unul/una la mâna a doua în necunoștință de cauză. Deci cu atât mai rezervați și circumspecți ar trebui să fie ăștia care trag prima dată lozul, dacă știu că a mai fost desfăcut și considerat necâștigător de alții înainte.
Corect. Desi si Daniel are dreptate. Poate pe net e ok. Cine vrea se uita, cine nu, nu.
Păi și la TV poți să schimbi canalul, dar nu asta e ideea…
Mie si prima oara mi se pare nush cum sa faci atata caz. Toata harababura pentru niste simboluri si niste chestii care aduc casniciei orice numai „trainicie” nu.
Noi am avut numai 30 de invitati, familie si prieteni apropiati si am organizat totul singuri (nu iti imagina ca am dat mancare la caini dupa chef, am avut 3 feluri si un tort :). Catre final mi-am dorit din toata inima si creierul ce-mi mai ramasesera intregi sa fi ramas doar cu semnatul actelor la primarie cu parintii si bunica.
Sora mai mare a lu’ consortu’ s-a maritat in secret la primarie, cu 2 martori. I-au chemat pe parinti a doua zi la pranz si le-au anuntat vestea. Bravo ei zic.
PS: sa nu-ti mai zic cum am platit taxa la biserica, cu chitanta, si dupa slujba au venit asa, pe din dos la noi sa ne ceara „taxa de cantareti si taxa de nasi”, am crezut ca mor de rusine, n-aveam bani la noi, au platit nasii tot. Moralistii si cinstitii de BOR-isti adecatelea.
Păi da, ține de opțiunea fiecăruia și prima dată, de regulă mi se pare că femeile sunt alea mai dornice să se dea în stambă.
Da, si eu tot asa m-am maritat, ca si cumnata franceza: noi doi in blugi, plus doi amici drept martori (alesi pe baza ca erau liberi in ziua aia), pe care i-am somat sa nu ia costum pe ei (oricum, ei aveau camasi, ginerica era in tricou si hanorac) si nici sa nu vina cu cadouri. Ce a fost cu adevarat important pentru noi, a fost sa gasim o primarie care sa il accepte in sala si pe ciinele nostru.
Parintii au aflat dupa citeva zile (eh, sora-mea stia, dar avea strict interzis si sa spuna, si sa vina, ca ar fi transformat toata ceremonia in ceva care solicita organizare, programare, timing, iar noi voiam sa fie ceva cit mai putin stresant si care sa nu intrerupa ritmul normal al existentei noastre, sa fie reala chestia aia cu „nu s-a schimbat nimic, e vorba doar de o hirtie”).
Sincer, eu nu pricep nevoia oamenilor de a face circ din ceva care eu spun ca e o alegere privata. Mi se tot spune ca e nevoia oamenilor de a se bucura impreuna pentru noua pereche – asa o fi, dar eu la fiecare nunta unde am fost am simtit chestia mai mult ca pe o obligatie (cu toate angaralele aferente: ce rochie sa iau, ce freza, ce cadou, cit sa dau), decit ca pe o ocazie de a ma bucura pentru noul cuplu. Daca e vorba de prieteni buni, am avut ocazia sa ma bucur cind am aflat ca si-au gasit pereche pe termen lung, si eventual cind am aflat de cererea in casatorie. Nunta e mai degraba o ocazie sa fiu dezamagita de prietenii mei (am avut prieteni pe care ii credeam apropiati, cunoscuti, etc, si m-au dezamagit cu taraful de tigani, strigaturile si scaunele roz, dupa cum am avut si un cuplu de prieteni cu o nunta perfecta si divort foarte nasol).
Nu exclud ca am eu o psihologie mai autista si nu pricep nimic din sentimentele si nuntile altora. Mai e o chestie: cind eram fetita nu ma jucam cu papusi si nu ma visam printesa.
ehei, casă de piatră, deci! că intuiesc că s-a petrecut recent 😉
Nu asa de recent, in Decembrie anul trecut. Scrisesem eu la vremea aceea despre complicatiile si nervii pe care mi i-am facut la Ambasada Romaniei.
Xanaxdu, la ‘fericitul eveniment’ sper c-au fost lãutari ELO & Olivia Newton (mãritatã John) … … … =))
Ce te legi, bre, de Tãriceanu? Invidioaso!
=))
Păi nu despre el era vorba, că la al patrulea divorț a cerșit discreția presei 😉
Ptiu, drace, ajunsase la al IV-lea mariaj & divortz? Io ramasasem cu numaratoarea pe la doi… Love & marriage, love & marriage … … … =))
Da mai, si eu citind articolul am avut senzatia ca de la Tariceanu (sau acum e doar Popescu?) ti se trage…
Haide bre, nu fii rautacioasa cu oamenii. Iubirea difera de la persoana la persoana, daca ei sunt fericiti asa..la a 4 a casatorie.. lasa-i sa faca nunta tzaspea oara. Strang bani de 4 ori :))) Fiecare vede cum vrea el.
Si eu sunt genul retras, cativa prieteni si familia…
E clar, omul nostru, Dollo, tre’ sa scape de tv. Sa fie mai presus de orice banuiala Tãriceanã…
Chiar nu m-am referit la Tariceanu, el divorteaza, nu stiam ca se insoara iar. Si nu mai am TV, cum spuneam. Dar am vazut zilele trecute, mergand la mama, la nush ce emisiune se uita ea, un reportaj din asta after honey moon cu Madalin Ionescu si noua lui consoarta.Și mi s-a părut gretos de-a dreptul. Apoi e plina lumea show biz-ului, a presei de TV si de cancan de astfel de exemple. Mai stiu si cativa dintre cunoscutii mei care fac cam la fel, deci exemple ar fi garla, nu i-am numit pentru ca nu stiam pe care sa-l aleg. Oricum, relax, nu era vorba despre moliceanu 🙂
http://otyuli.blogspot.com/2011/08/ivan-and-maria.html 🙂
Stela Enache & Florin Bogardo – Intaia oara
http://www.trilulilu.ro/silvians/1c9c3ab2a08272
🙂 🙂 🙂
Cam asa e si cu nuntile astea : fac audienta la fel cum articolul tau a atras o gramada de comentarii in mai putin de 48h !
Pai fara fast si publicitate am mai vedea noi pe Becali dansand, vorba lui Vadim, ‘maimutza electrocutata’ ?