Jaf de rasu-plansu’ la Iasi

J aful de week-end la casele de amanet a intrat in rutina in Romania. Un amarat inarmat cu un pistol cu gaze a atacat azi dimineata o casa de amanet din Iasi, pentru o prada de …300 de lei. Atat era in seiful casei.

Hilara e insa declaratia patronului atacat, care demonstreaza, daca mai era nevoie, ca in Romania nici macar jafurile nu sunt serioase, ca in alte tari civilizate: „Mi-a zis ca-mi tragi in picior, dar io nu m-am speriat ca am vazut ca e pistol cu gazi si stiu ca n-are ce sa ti se intampli daca tragi in picior. Ca pistolul cu gazi e ca un sprei doar cu jiet mai puternic, asa ca am deschis casa si i-am dat banii. S-o speriat cand o vazut ca n-am decat 300 de lei, ca si la mini e criza economica, si o fugit!”.

Daca mai tine mult criza asta economica se duce dracului orice reputatie, zau! Sa nu mai gasesti bani nici macar la casa de amanet, asta chiar e un motiv de ingrijorare.

Etichete: , , ,

5 comentarii la “Jaf de rasu-plansu’ la Iasi” Subscribe

  1. Andreea 25/01/2010 at 15:10 #

    Pai ori a zis pe moldoveneste ori nu, ca nu-mi dau seama 🙂 Banuiesc ca da, motiv pentru care transcrierea haioasa dar adevarata ar fi putut fi: "Mi-o zîs cî-mi traji în chişior, da’ io nu m-am spăriet cî am văzut cî îi chistol cu gazi şî ştiu cî n-ari ci sî ţî sî-ntâmpli dacî traji în chişior. Cî pistolu cu gazi îi ca un şprei doar cu jiet mai puternic, aşa cî am deschis casa şî i-am dat banii. S-o spăriet când o văzut cî n-am decât 300 di lei, cî şî la mini îi crizî ieconomică, şî o fujit!"

    E mai fain spusa decat scrisa 🙂

    • Dollo 25/01/2010 at 17:46 #

      era un moldovean mai orasenizat, avea e-urile indulcite cu i-uri si probabil ca pierduse jumatate din acshient pe drumul spre oras 😉

  2. Andreea 25/01/2010 at 18:19 #

    E ciudata treaba cu accentul asta. Eu sunt moldoveanca dar n-am vorbit niciodata cu accent puternic, cum e pe la Iasi – Suceava, si din cauza asta de fiecare data cand aud oameni vorbind grai moldovenesc autentic, mor de ras. Acum cativa ani era pe la stiri unu care violase o babuta, deci nu vreo fericire, si povestea cum s-a dus peste ea in casa, ea l-a intrebat "Apâi un’ ti duşi, uăi?", iar el i-a acoperit gura si i-a zis "Taşi, taşi"… Eram pe jos, nu alta, chiar daca nu era deloc de ras.

    • Dollo 25/01/2010 at 19:01 #

      Dap, pai de asta ziceam, ca nici lucrurile grave nu scapa de bascalie in Romanica 🙂

  3. Cristea 26/01/2010 at 03:34 #

    Asta mi-aduce aminte de un film cu Depardieu in rolul unui hotz puternic dar prost rau de tot, care se duce sa jefuiasca o casa de schimb si aia nu mai aveau euro ci numai ieni japonezi… Vanzatorii il fac din vorbe pana la urma si pleaca fara sa ia nimik.

    Am o oarecare indoiala ca jafurile intre napastuiti ar fi patentate in Romania.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.