Cum a devenit Radu Vasile orb de profesie

Niste pescarusi fotografiati "cu urechea" de Radu

V-am aratat acum ceva timp niste poze extraordinare facute de un nevazator. Ala a fost un soi de teazing pentru interviul facut pe yahoo messenger cu Radu, si care a aparut azi in EVZ. E vorba despre o campanie a ziarului in care sunt aduse in fata persoane cu handicap care au reusit sa-si depaseasca conditia la care-i obliga societatea. Mie mi-a placut cum a iesit, si va recomand sa-l cititi. Nu ca sa faceti trafic, ci ca sa va simtiti rusinati de micile angoase cotidiene care va incearca in timp ce luati cu titlu gratuit tot ceea ce viata le refuza unora. Radu povesteste cu umor amar cum penru 99% dintre angajatori el e doar un orb de profesie, desi in realitate e un excelent programator de computere care se intampla sa nu vada.

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.