E o frenezie alb-rosie martisoristica in oras. Lumea trimite sms-uri cu „la multi ani si o primavara minunata”. Afara nu se vede nimic in sensul asta si, ca sa zic cinstit, nici in suflet nu-i mai soare. Maine trebuie sa merg cu masina la revizie (soferii stie!), un subiect la care lucram de ceva vreme tot taraganeaza, o prietenie de ani de zile s-a cam dus dracu de ceva vreme, dar eu am inteles asta abia zilele trecute, din punct de vedere profesional astept sa primesc un sut in cur oficial in saptamanile care urmeaza, iar pe parte economica lucrurile se indreapta incet, dar sigur, spre un faliment fasait. Cum spunea un scriitor destept intr-o carte, speranta e o iarba care creste si pe morminte, asa ca imi indrept sperantele spre primavara care se tot promite acum pe toate canalele, dar mai ales spre vara care intotdeauna a fost anotimpul meu preferat. Pana atunci ma duc la piata sa cumpar trufandale, ca sa scap de astenie.
Excelent scris. Onestitatea ta (cu mare valoare literara), cinismul tau – astea sunt trufandale pentru mine. Sutul in cur oficial: te rog sa mi-l descrii daca se intampla, ca sa-ti scriu eu cat de inainte te-a catapultat. Falimentul fasait: e pacat ca nu e furtunos, aici iti dau dreptate. Cu masina la revizie: orice femeie adevarata trebuie sa mearga macar o data cu masina la revizie. Sau chiar de mai multe ori. Cat despre vara: vine repede. Frenezia pe mine ma oboseste intotdeauna, imi plac freneziile private, sa zicem 🙂 Si astept una cu tine.