Vestitoarea primăverii

Alint de Toshibă în soare de februarie

F rumusețea anotimpurilor în România. Nici două săptămâni nu sunt între cele două ipostaze:

asta

și asta

Etichete: , , , , , ,

7 comentarii la “Vestitoarea primăverii” Subscribe

  1. Alitenar 10/02/2014 at 18:13 #

    culmea, asa facea si una din matzele mele astazi!

    or fi stiind ele ceva!

  2. spufi 11/02/2014 at 07:55 #

    Mi se strange inima cand o vad cum viermuieste pe sub imprejmuirea balconului 🙁 Zici tu ca nu se arunca, daca va certati vreodata?

    • Dollo 11/02/2014 at 09:08 #

      :)) da mă, dar nu ți s-ar rupe inima să fie ținută numai în casă, să nu vază și ea soarele? 🙂

      • Adi 11/02/2014 at 11:57 #

        spufi: se va arunca, Iti zic din experienta.

        • hatru 15/02/2014 at 16:49 #

          Ai dreptate. Pericolul este atunci cand vede o pasare si instinctul de vanator primeaza. Sub nici o forma nu trebuie lasat singur pe balcon:(

  3. Ramona 11/02/2014 at 10:09 #

    Ce simpatica e, cum isi scutura ea labutele de zapada 🙂

  4. Adi 11/02/2014 at 11:58 #

    Ce misuna porcu prin zapada! Si cum isi sdruncina labele sa fugaz apada. Nu stiu daca iti imaginezi dar esti o norocoasa sa ai asemenea porc. 😀

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.