Reducerea indemnizatiei pentru mame sau revenirea la valoarea fixa de 600 de lei, cat era pana acum aproape doi ani, a dat in clocot in ultimele zile laptele lauzelor. S-au facut petitii online, s-au initiat liste cu participante la un viitor posibil protest, se striga pe forumuri indignarea. Cam atat e tot ce pot face ele, deocamdata, din spatele carucioarelor. Frustrarea e cu atat mai mare cu cat laptele e varsat deja pe aragaz. Odata nascut copilul nu mai poate fi bagat inapoi. Nu exista ipoteca pe el, ca sa-l cedezi bancii daca nu ti-l mai permiti. Guvernul se posteaza acum in rolul ginecologilor nesimtiti, care in loc sa ajute femeile sa nasca le striga cu cinism: “dar cand te-a mancat intre picioare ti-a placut, hai?! Acuma te vaiti ca te doare…”. Deh, ce asteptari sa avem de la un guvern in care e o singura femeie, si nici aia n-are copii.
Felicia e fericita mamica a unei Camelii de 3 luni. Era fericita si pana acum si cu siguranta va mai fi si de acum inainte, de vreme ce copilul facut la 39 de ani e incununarea vietii ei. E genul de om care zambeste mereu, bun prin definitie, nestricat de Bucuresti in ciuda anilor petrecuti aici. A ramas insarcinata in perioada in care multe femei corporatiste se gandeau ca in sfarsit legea le avantajeaza. Le dadea 85% din salariu ca sa stea acasa cu copilul. Felicia era corporatista, dar mai presus de toate era dornica sa fie mama.
Felicia – am vrut mult un copil si m-am straduit sa fie totul ok. Si am reusit, la 39 de ani sa am un copil sanatos, la prima sarcina. Dar atunci cand mi-am propus sa fac un copil m-am gandit si cu ce il cresc.
Dollo – si cum ti-ai facut socoteala?
Felicia – simplu, am strans bani. Si eram convinsa ca din 85 la suta din totalul veniturilor ma voi descurca.
Dollo– de cand muncesti?
Felicia – din 1995, doar in presa. Asta inseamna ca am avut concediu doar de vreo 5 ori. Adica in cinci ani. Si ca in primii 8 ani de munca plecam la 8 dimineata la serviciu si ma intoarceam acasa la ora 9 seara.
Dollo – dar statul poate spune ca l-ai cam eludat, in astia 15 ani, cu contributiile sociale, de vreme ce in presa contributiile sociale se platesc doar la veniturile trecute pe cartea de munca. Adica de regula salariul minim pe economie.
Felicia – nu, pentru ca in primii 8 ani am lucrat in Iasi, unde tot salariul era pe cartea de munca
Dollo – deci Bucurestiul te-a stricat
Felicia – da, doar aici. Desi si la Iasi se proceda la fel, cam la toate ziarele…
Dollo – de cand ai nascut, cum s-a schimbat structura cheltuielilor de familie?
Felicia – prioritatea este fetita noastra care are 3 luni. Noi nu prea ne mai cumparam mare lucru, mai ales ca acum nici nu prea stam pe roze pentru ca mi-am depus dosarul pentru indemnizatie in luna aprilie, iar banii vor veni „in mai sau in iunie”. Asadar am o perioada de 2 luni in care nu am luat niciun ban.Am luat ultimii bani prin martie, de la serviciu, pentru concediu postnatal, adica vreo 70 la suta din ce este doar pe cartea de munca.
Lapte praf+pampers+vaccin = peste 500 de lei lunar
Dollo – deci pe ce se duc banii?
Felicia – laptele praf este vreo 400.000 de lei vechi. O cutie se termina intr-o saptamana. Pampersii (aia la care trebuia sa ma gandesc) costa in jur de un milion – depinde de care iei – si ajung cam doua saptamani.
Dollo – trebuia sa-ti fi facut provizii de pampers de cand ai ramas gravida, sa fi investit in cate o punga lunar…
Felicia – da, asa ar fi trebuit, sa umplu si camara cu lapte praf. Dar cand ramai gravida, daca vrei un copil sanatos, te duci la doctor macar o data pe luna. Iar eu am fost si la doua saptamani, am facut tone de analize si ecografii. Am un dosar extrem de gros de gravida si aproape toti banii pe care-i luam de la job ii investeam in analize. Restul l-am strans, dar s-au terminat la doua luni de la nastere. Se vede treaba ca n-am stat prea bine cu aritmetica.
Dollo – deci pampersii si laptele cam 3,2 milioane de lei vechi lunar
Felicia – pe langa asta mai sunt vaccinurile si vizitele pediatrei. Un vaccin costa 3 milioane, cam din doua in doua luni
Dollo – iar dupa cateva luni cheltuielile vor creste pentru ca se diversifica si mancarea, apar alte nevoi.
Felicia – exact. Nu stiu ce voi face. Deocamdata incerc sa ma bucur de fetita si sa nu ma enervez foarte tare
Dollo – daca se revine la indemnizatia fixa de 600 de lei, tu cat pierzi?
Felicia – pai eu, dupa socoteala mea, trebuia sa iau cateva mii de lei noi lunar.
Dollo – cred ca as face moarte de premier la banii astia!
Felicia – da, ii voi da in judecata!I Iau in calcul foarte serios optiunea asta. Eu inteleg sa taie, insa mie imi taie, in felul asta, mult mai mult de 25 la suta. Imi taie aproape suta la suta. Ceea ce nu e deloc just
Dollo – dar ai fi de acord sa taie 25%?
Felicia – as fi de acord sa taie 15 la suta, ca la pensionari. Inteleg ca e criza, nu se poate, nu s-au descurcat cu FMI. Dar sa nu ia de la gura copilului. Nu mi se pare normal ca o femeie care castiga 6 milioane de lei sa ia aceeasi indemnizarie ca si mine. Eu am contribuit la stat cu mult mai mult decat una care a castigat 600 de lei pe luna. Nu e firesc sa le pui pe toate pe acelasi palier.
Dollo -pai asta e discutie veche, de cand faceau toti tiganii copii pentru ca oricum primeau 6 milioane de lei indiferent de venit.
Felicia – si asa vor face si de acum. Romanii n-or sa mai faca deloc. Sunt tare suparata!
Daca ma duceam la vot si-l votam pe Basescu? Eram in stare!
Dollo – privind inapoi, daca ar fi sa faci ceva altfel, ai face?
Felicia – pai copil oricum cred ca as fi facut, pentru ca imi doream foarte tare. Poate as fi strans mult mai multi bani daca as fi putut…
Dollo – statul poate sa spuna ca daca oricum ti-l doreai, nu trebuie sa te bazezi pe el…
Felicia – pai doar nu era sa ma bazez pe pensia mamei!
Dollo – sau pe tatal copilului
Felicia – da, dragul de el. Avem o firma mica, e la inceput nu merge cine stie ce, numai contabila costa 3 milioane lunar.
Dollo – cat laptele si pamperii copilului…
Felicia – totusi, una e sa cresti un copil relaxat si alta gandindu-te de unde sa iei bani. O sa caut un job part time, insa nu mi se pare firesc in conditiile in care am muncit ani in sir de dimineata pana noaptea. Eu sper din tot sufletul sa nu fie 600 de lei din nou. Iar daca ar fi sa ma intorc la munca, mare afacere nu as face. Nu cred ca mi se va mai da salariul dinainte si bona e vreo 10 milioane de lei.
Dupa o pauza
Felicia – stii, eu n-am fost la vot. Poate n-am facut bine. Dar ma gandesc acum: daca ma duceam si votam cu Basescu? Ca eram in stare, asa cum au votat si parintii mei pensionari.
Dollo – ai fi fost mai indreptatita sa protestezi, chipurile.
Felicia – oricum, ma bucur foarte tare de Camelia, care mi se pare a fi premiul vietii mele. Nu stiu daca mamele au puterea sa schimbe ceva, dar sunt sigura ca vor face totul ca sa aiba copii sanatosi
La final Felicia mi-a trimis un proiect de ordonanta de criza. Dar nu stie daca se va si aproba sau e doar o varianta de lucru.
nu te lasa felicia! da-i in judecata! destul le-am umflat cu totii fundurile grase atatia ani! muncesc din 1996 si nu mi-am permis sa stau acasa decat 7 luni, pentru ca primeam 6 milioane (2007-2008). razbuna-ma, si pe mine, si pe sute de mii de femei care au patit la fel. ca deh, daca vrem pampersi…
@sabina – nu v-a placut sa spalati scutece, cum faceau mamele si bunicile noastre. Si alea erau si mai eco frendly 😛
Nemulţumiţi că li se va tăia 15% din venituri, pensionarii au luat cu asalt porţile Palatului Cotroceni. Nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla când vor ieşii bebeluşii în stradă, pe motiv că Băsescu le-a luat pamperşii de la fund să se şteargă cu ei la gura aia cu care ne spunea în decembrie anul trecut că va curge lapte şi miere!
Ii dau, ii dau in judecata! Mama lor!
Eu cred ca spre deosebire de guvern, care nu poate dovedi ca prin masura asta scade deficitul, un avocat destept poate demonstra ca odata ce ai contribuit la un fond, nu poti fi pradat de dreptul de a beneficia de propria contributie. Parerea mea!
Dollo, e mult mai complicat decat a fi "avocat destept". In primul rand nu e vorba de un fond, pentru ca aceasta indemnizatie se plateste sub conditia platii impozitului pe venit, iar nu a vreunei contributii. Apoi, scaderea cuantumului nu inseamna lipsa indemnizatiei decat daca ceea ce ramane este infinitezimal, idee care dupa parerea mea sufera de marea problema a fapului ca a mai fost 600 de lei timp de multi ani.
A nu se intelege din cele de mai sus ca parerea mea de avocat este ca nu se poate face nimic. Dimpotriva, cred ca s-ar putea combate pe mai multe motive: ar fi o masura care incalca principiul proportionalitatii (desi din nou aici se poate invoca argumentul contrar ca a mai fost 600 de lei, dar de data asta nu mi se pare relevant), plus ca se creaza o discriminare prin scaderea diferita a venitului – pentru o mama care primea maximul, adica 4000 de lei, scaderea ar fi de 85%.
Am mai spus cu alta ocazie ca indemnizatia pentru cresterea copilului este un drept al parintelui, nu al copilului. E drept, atunci combateam legalitatea acordarii de indemnizatii dupa numarul copiilor, dar acum asta poate servi pentru a inlatura stupida idee cum ca nevoile copilului sunt egale. Nu are nicio importanta, de vreme ce indemnizatia este un venit care sa inlocuiasca venitul parintelui, si care este destinat acoperirii nevoilor acestuia, in care se inscrie si obligatia de intretinere a copilului. Nu in ultimul rand as pune in discutie si teoria drepturilor castigate, care se pare ca in general are succes desi nu e reglementata sau comentata nicaieri…
Ca ultima masura se poate apela la solicitarea de despagubiri morale pentru cuantumul prea mic al indemnizatiei, deja exista precedent.
@andreea – stiam eu ca tu ne vei lamuri 🙂 Poate ar trebui sa te pun in legatura cu Felicia si alte mame dornice de lupta!
Deja am citit sloganuri pentru "greva pampersilor" care va avea loc luni!!!! "Nu ne putem creste copiii in piela goala!", "Eba sa-si creasca copilul cu 6 milioane pe luna!"…deja s-a…propus sa se stringa pampersii folositi inca din acest week-end si sa fie folositi pe post de "arma" pe toata perioada grevei….Multe site-uri, forum-uri propun greva generala, paralizarea intregii economii…Bataie de joc tipica pentru sloganul "sa traiti bine!"…De la bebelusi si pina la batrini, toti avem de suferit!!!!! Greva e o alternativa cu multe sperante, dar solutia finala se va vedea abia in iunie……Din spatele carucioarelor pline cu bebelusi, toate mamele ar trebui sa riposteze, e strigator la cer pina unde s-a putut ajunge si cit de repede au atins apogeul cu masuri timpite! Felicia, stii ca te consider un om deosebit, niciodata nu ai "dezertat" in fata greutatilor si, mai stiu ca acum esti o mamica minunata a celei mai frumoase minuni din viata ta…fa-i "praf si pulbere!" pentru ca asta merita si noi, mamicile din intreaga tara sintem alaturi de tine si de toti bebelusii care sub nici o forma nu pot creste ca pe vremea bunicii!!!!!
Este drept ca, este urat ceea ce se intimpla, dar aceasta deceptie am simtit-o si eu cand, dupa 3 ani de munca in care am pompat la stat somaj din salariu meu de 3000 ron si uneori chiar 4000 ron,
cand am fost dat afara, statul m-a ajutat cu aceleasi 450 ron ca pe oricare altul cu un an de munca si care a avut salariu minim pe economie si ala eventual platit la jumate de norma (asa cum se practica mai nou).
M-am amarat tare atunci. Mai mult decat atit, eu am avut joburi paralele, de la toate joburile mi s-a oprit somaj, dar la calculul perioadei de munca, nu se iau in calcul joburile paralele, ci doar perioada muncita efectiv.
Asa ca desi ca si joburi am 4 ani munciti, practic mi-au luat in calcul doar 2 ani si 10 luni.
Rezultatul neincadrarea la peste 3 ani de munca si pierderea a 3% din media salariilor pe ultimi ani.
Dar cum spunea si doamna/domnisoara avocat mai sus, astea nu se dau in functie de contributia fiecaruia, ci dupa cum doreste statul.
Inclusiv cele care ar trebui sa fie pe sistem contributiv, statul poate interveni si face de asa natura sa fie cum vrea el, ca doar organul legiuitor el este, iar judecata la instanta se face pe baza legilor emise evident de acelas stat.
In concluzie, am ajuns cu gandirea intr-un punct firesc, nu tre sa mai cred ca statul imi da si imi face, trebuie sa fac de asa natura incat eu sa pot sa imi intretin viata mea si pe a familiei mele, statului sa ii dau cat mai putin, dar cat se poate de legal (deci nu prin salarii minime pe economie pe cartea de munca si plata prin alte forme).
Astfel, poate statu sa taie ce doreste si cat doreste, mi se falfaie de operatiunile lui.
M-am facut pfa de la inceputul anului, produc servicii si produse, iau bani de la clienti, consum eligibil contabil, pe facturi pe pfa, la sfarsitul anului statul se asteapta sa primeasca 16% din profitul meu, o sa primeasca lula pentru ca profit nu o sa fie, tva nu platesc pentru ca sunt neplatitor de tva.
Stiu o sa sariti ca ma poate afecta cresterea impozitelor reflectata in preturi, dar de aia fac afaceri, sa pot cumpara ceva de pe piata, indiferent de pret.
Diferenta ce trebuie remarcata intre a fi angajat si a fi un mic antreprenor, e aceea ca la angajati, statul isi ia banii de la inceput, iar angajatul consuma ce mai poate, la companii/antreprenori, mai intai consumi si la final, daca mai ai de unde, mai dai si statului.
E drept ca ei au incercat prin impozitul forfetar sa ia totusi niste bani, dar acest impozit nu s-a aplicat si la pfa.
v-am lasat
fiti destepti.
Am mai scris pe un forum un subiect cu tema "mama de 600 de lei" in care imi exprimam ingrijorarea in leagatura cu felul in care va putea supravietui o mama "taiata". Si am ramas cu gura cascata cand am primit suturi de genul: "Eu am crescut copilul cu 600 de lei! De ce sa nu-l cresti si tu? Lasa, ce atatia pampersi? Se poate si mai ieftin!". Ce-ar mai fi de spus la asa o reactie din partea unor "mame?"
Nu este vorba despre o favoare. Este vorba despre un drept al meu, care mi se cuvine. Nu e normal sa primesc aceeasi suma cu o femeie care nu a cotizat deloc la bugetul de stat.
Ca solutii posibile, in acest moment, in afara de actionarea in instanta, vad doua:
1. Sa ma mut undeva la tara.
2. Sa ma rog sa ploua cu pampesi.
Si mai astept alte sugestii.
Feliciune eu l-am crecut pe Rares, acu' 6 ani cu 6 milioane!!!! Era mai mult decit salariul meu pe cartea de munca!!!!!! Nu-ti bate capu' cu opinii negativiste! Acele mamici ori nu si-au crescut singure, din proprii bani, copiii, ori…nu stiu, au prea putini neuroni! Am inaintat in toate, avem tehnologii de ultima ora…..si, sa ne intoarcem la scutece…..,e mai mult decit absurd! Undeva la…tara nu e o solutie, sa ploua cu pampersi…., hi, hi, hi, mi-ar placea asta, dar oricit de mult iubeste Doamne-Doamne copii ma-ndoiesc ca va asculta…Solutii de criza nu inseamna sa amarasti mamele si batrinii…Sint inca salarii si pensii de sute de milioane si multe altele din care se scot bani frumosi fara a fi impozitati!!!!!! Eu propun sa ne rugam toti sa ploua cu neuroni multi, multi, multi acolo la presedentie!
Ce observ eu, e ca ne place tare mult sa ni se faca dreptate, dar sarim imediat sa ii nenorocim pe altii.
Toata lumea zice, ca sunt aia cu salarii si pensii mari sa le taie la aia, dar aia cu ce au gresit (nu incurajez pe aia care au salarii mari nemeritat, dar…).
Deci, de ce sa ii ia lu ala banii ca sa iti fie bine?
Nu pricep de ce atunci cand aveam eu 4000 ron, iar unul avea 1000 ron, cu ce eram eu vinovat ca eu am stiut sa imi negociez un salariu, conform cu valoarea mea pe piata,
cu ce sunt eu vinovat ca am stiut sa imi investesc banii astfel incat sa am niste venituri?
Este tendinta asta de a huli pe bogati pentru ca asa am invatat noi de la parinti nostrii comunisti, ca bogatii e rai si ca a fi bogat e naspa, desi toti dorim ascuns in sufletul nostru sa fim bogati, dar daca se poate sa nu facem nimic.
Atita timp cat nu ati facut ceva construtiv ca sa fiti bogati, nu va plangeti.
A! Ati muncit din greu si considerati ca dupa munca din greu ar trebui sa fiti bogati?
Nasol, lucrurile nu merg asa, lucrurile se desfasoara altfel in economia de piata.
Asta cu munca din greu este o tema comunista pe care o aveti in cap si ea nu se reflecta in realitate.
In realitate, fiecare trebuie sa se instruiasca corespunzator, sa isi evalueze corect abilitatile, sa isi negocieze corect veniturile
si sa faca ceva cu banii inteligent, nu doar consum. Astfel veti avea mai mult control asupra vietii voastre.
Asa, daca asteptati la stat…. Nasol, uite ce va da statul.
Nu munca din greu este adevarata cale, ci valoarea in piata a muncii pe care esti in stare sa o depui este important. Poti sa muncesti tu din greu la sapat de gropi in camp, pentru ca daca munca aia nu face doi bani, ce te astepti.
Asa ca nu vad de ce sunt vinovati aia cu salarii mari, ca unii nu au fost in stare, repet ma refer la cei care reusesc sa obtina un salariu mare pe bune, nu pe furturi.
Iar faptul ca tu si eu facem aceeasi munca, iar reusesc sa obtin un salariu mai mare ca tine, nu se cheama furt, se cheama inteligenta din partea mea, mai multe abilitati de negociere din partea mea, sau prostie din partea celui care a luat salariu mai mic pe aceeasi munca ca si mine.
Aud refrenul cu contributia, cred ca contributia la sanatate e aceeasi de ani de zile, sau ma rog, la momentul cand s-a introdus programul cu 85% nu s-a modificat si modul de contributie, sa spuna, vrei 85% din salariu in concediu de crestere a copilului, pai i-a plateste tu in plus inca 10% din salariu.
Nu stiu daca se mai infigea lumea asa mult.
Asa ca aia cu 85% nu e vorba de contributivitate, ci e vorba de un cadou facut in perioada buna, de necriza, statului catre mame.
Dar perioada de criza a venit si statul nu isi mai permite cadouri.
Deci repet, sa nu uitam ca si cand mamele primeau 600 si cand mamele primeau 85% contributia lor nu s-a modificat la sistemul respectiv.
Si repet, ca daca ar fi fost vorba ca mamele sa plateasca mai mult contributie pentru a avea asigurat acest 85% din salariu, nu ar fi platit, dar asa, ne trezim cu totii ca suntem mari nedreptatiti.
In alta ordine de idei, am o prietena de 10 ani, ne-am casatorit in 2008. Firesc toata lumea imbecila, ne intreaba "dar cand faceti un bebe"?
Mi-am dat seama de refrenul clasic, casa + familie+ copii = viata corecta.
Raspunsul meu este, "atunci cand ma simt pregatit sa am un copil, atunci cand o sa am cu ce sa il intretin, iar intretinerea sa depinda de mine si nu de altii, atunci o sa fac si un copil".
Daca nu va fi niciodata momentul ala, ghinion, asta este, nu o sa am un copil.
Ca sa il fac si sa ma astept ca statul sa imi ofere veniturile necesare cresterii copilului meu… Ca sa il fac si sa observ ca nu am cu ce sa il cresc, mi se pare un act de inconstienta.
Stiu ca ma veti huli, dar mai intai ganditi-va atent la cele scrise de mine.
E logic ce scrie Radu Vasile, dar tot nu mi se pare corect!!!!!! Ai conceput copilul si ai "dus" sarcina in momentul in care erai convins ca te poti baza pe acei 85%…..Ti-ai facut vise, planuri…Dupa calculele facute atunci….totul era, cit de cit, ok! La 2-3 luni dupa ce ai nascut copilul acest lucru nu mai este posibil! Si-atunci e firesc sa te intrebi a cui si cine poarta vina?! Nu am nimic cu cei care sint "bogati", dar nu mi se pare deloc "la locul lui" sa iei si sa tot "iei" de la cei care chiar nu au….si nu ma refer aici la acele persoane care in ultimii 10 ani nu au lucrat sau au sapat santuri, ci la acei oameni care au terminat o facultate si au avut un job, asa cum spunea Felicia, de dimineata de la 8 si pina seara la 21…
Dupa mine, un fel de justete era in momentul in care erau impozitati doar cei de la 2000 in sus…pentru ca "supravietuirea" lor nu tinea chiar de acesti bani, pensionarii…doar cei de la 1000 in sus…si se mai gasesc alternative, insa sa "iei" de la cei care chiar nu au, nu au avut nici inainte decit "strictul-necesar" si nu si-au permis mare lucru de la o luna la alta…
Si-acolo unde se fredoneaza refrenul clasic casa+familie+copii=viata corecta…e ceva "putred" in Danemarca….Depinde de fiecare….Unii de asta se casatoresc, altii nu o fac legalizat, altii si-i doresc atit de mult incit nimic altceva nu mai conteaza, se lasa pe ei numai sa le fie copiilor bine, asta se va intimpla si acum….parintii nu-si vor mai permite mare lucru numai sa aiba pentru "puii" lor! Nu statul e dator neaparat sa-ti ofere cele necesare cresterii copiilor, dar…el si doar el este "mama" si "tata" pentru fiecare familie din fiecare coltisor de tara si-atunci, e firesc sa te intrebi…de ce, daca ai ascultat de "parinti", daca ai fost corect si ai muncit pe brinci, daca nu ai dat in cap si nu ai furat…, daca…., de ce iti sint "furate" promisiunile, de ce esti mai altfel decit ceilalti "frati" ai tai care au fost atitia ani "privilegiati"…de ce, de ce…, de ce….
Si mai e ceva…., nu ca as fi misogina, dar…pentru a fi mamica exista un ceas biologic…., amini niste ani, dar nu vrei, totusi, sa-ti concepi copiii in eprubeta atita timp cit te stii, clinic, sanatoasa! Pe cind la tatici…., si nu vreau sa fiu rea, nu mai poate "ea" sa faca copil cind "ma simt eu pregatit!" il fac cu alta!