Ati vrut copii, cresteti-i!

Mesajul guvernului catre mame: "V-a placut cand i-ati facut, ha? Acum cresteti-i!" Ce gandeste o mama: "Eu n-am fost la vot. Poate n-am facut bine. Dar ma gandesc acum: daca ma duceam si votam cu Basescu? Ca eram in stare, asa cum au votat si parintii mei pensionari....".

Reducerea indemnizatiei pentru mame sau revenirea la valoarea fixa de 600 de lei, cat era pana acum aproape doi ani, a dat in clocot in ultimele zile laptele lauzelor. S-au facut petitii online, s-au initiat liste cu participante la un viitor posibil protest, se striga pe forumuri indignarea. Cam atat e tot ce pot face ele, deocamdata, din spatele carucioarelor. Frustrarea e cu atat mai mare cu cat laptele e varsat deja pe aragaz. Odata nascut copilul nu mai poate fi bagat inapoi. Nu exista ipoteca pe el, ca sa-l cedezi bancii daca nu ti-l mai permiti. Guvernul se posteaza acum in rolul ginecologilor nesimtiti, care in loc sa ajute femeile sa nasca le striga cu cinism: “dar cand te-a mancat intre picioare ti-a placut, hai?! Acuma te vaiti ca te doare…”. Deh, ce asteptari sa avem de la un guvern in care e o singura femeie, si nici aia n-are copii.
Felicia e fericita mamica a unei Camelii de 3 luni. Era fericita si pana acum si cu siguranta va mai fi si de acum inainte, de vreme ce copilul facut la 39 de ani e incununarea vietii ei. E genul de om care zambeste mereu, bun prin definitie, nestricat de Bucuresti in ciuda anilor petrecuti aici. A ramas insarcinata in perioada in care multe femei corporatiste se gandeau ca in sfarsit legea le avantajeaza. Le dadea 85% din salariu ca sa stea acasa cu copilul. Felicia era corporatista, dar mai presus de toate era dornica sa fie mama.
Felicia – am vrut mult un copil si m-am straduit sa fie totul ok. Si am reusit, la 39 de ani sa am un copil sanatos, la prima sarcina. Dar atunci cand mi-am propus sa fac un copil m-am gandit si cu ce il cresc.
Dollo – si cum ti-ai facut socoteala?
Felicia – simplu, am strans bani. Si eram convinsa ca din 85 la suta din totalul veniturilor ma voi descurca.
Dollo– de cand muncesti?
Felicia – din 1995, doar in presa. Asta inseamna ca am avut concediu doar de vreo 5 ori. Adica in cinci ani. Si ca in primii 8 ani de munca plecam la 8 dimineata la serviciu si ma intoarceam acasa la ora 9 seara.
Dollo – dar statul poate spune ca l-ai cam eludat, in astia 15 ani, cu contributiile sociale, de vreme ce in presa contributiile sociale se platesc doar la veniturile trecute pe cartea de munca. Adica de regula salariul minim pe economie.
Felicia – nu, pentru ca in primii 8 ani am lucrat in Iasi, unde tot salariul era pe cartea de munca
Dollo – deci Bucurestiul te-a stricat 
Felicia – da, doar aici. Desi si la Iasi se proceda la fel, cam la toate ziarele…
Dollo – de cand ai nascut, cum s-a schimbat structura cheltuielilor de familie?
Felicia – prioritatea este fetita noastra care are 3 luni. Noi nu prea ne mai cumparam mare lucru, mai ales ca acum nici nu prea stam pe roze pentru ca mi-am depus dosarul pentru indemnizatie in luna aprilie, iar banii vor veni „in mai sau in iunie”. Asadar am o perioada de 2 luni in care nu am luat niciun ban.Am luat ultimii bani prin martie, de la serviciu, pentru concediu postnatal, adica vreo 70 la suta din ce este doar pe cartea de munca.

Lapte praf+pampers+vaccin = peste 500 de lei lunar

Dollo – deci pe ce se duc banii?
Felicia – laptele praf este vreo 400.000 de lei vechi. O cutie se termina intr-o saptamana. Pampersii (aia la care trebuia sa ma gandesc) costa in jur de un milion – depinde de care iei – si ajung cam doua saptamani.
Dollo – trebuia sa-ti fi facut provizii de pampers de cand ai ramas gravida, sa fi investit in cate o punga lunar… 
Felicia – da, asa ar fi trebuit, sa umplu si camara cu lapte praf. Dar cand ramai gravida, daca vrei un copil sanatos, te duci la doctor macar o data pe luna. Iar eu am fost si la doua saptamani, am facut tone de analize si ecografii. Am un dosar extrem de gros de gravida si aproape toti banii pe care-i luam de la job ii investeam in analize. Restul l-am strans, dar s-au terminat la doua luni de la nastere. Se vede treaba ca n-am stat prea bine cu aritmetica.
Dollo –  deci pampersii si laptele cam 3,2 milioane de lei vechi lunar
Felicia – pe langa asta mai sunt vaccinurile si vizitele pediatrei. Un vaccin costa 3 milioane, cam din doua in doua luni
Dollo – iar dupa cateva luni cheltuielile vor creste pentru ca se diversifica si mancarea, apar alte nevoi.
Felicia – exact. Nu stiu ce voi face. Deocamdata incerc sa ma bucur de fetita si sa nu ma enervez foarte tare
Dollo – daca se revine la indemnizatia fixa de 600 de lei, tu cat pierzi?
Felicia – pai eu, dupa socoteala mea, trebuia sa iau cateva mii de lei noi lunar.
Dollo – cred ca as face moarte de premier la banii astia!
Felicia – da, ii voi da in judecata!I Iau in calcul foarte serios optiunea asta. Eu inteleg sa taie, insa mie imi taie, in felul asta, mult mai mult de 25 la suta. Imi taie aproape suta la suta. Ceea ce nu e deloc just
Dollo – dar ai fi de acord sa taie 25%?

Felicia – as fi de acord sa taie 15 la suta, ca la pensionari. Inteleg ca e criza, nu se poate, nu s-au descurcat cu FMI. Dar sa nu ia de la gura copilului. Nu mi se pare normal ca o femeie care castiga 6 milioane de lei sa ia aceeasi indemnizarie ca si mine. Eu am contribuit la stat cu mult mai mult decat una care a castigat 600 de lei pe luna. Nu e firesc sa le pui pe toate pe acelasi palier.

Dollo -pai asta e discutie veche, de cand faceau toti tiganii copii pentru ca oricum primeau 6 milioane de lei indiferent de venit.

Felicia – si asa vor face si de acum. Romanii n-or sa mai faca deloc. Sunt tare suparata!

Daca ma duceam la vot si-l votam pe Basescu? Eram in stare!

Dollo – privind inapoi, daca ar fi sa faci ceva altfel, ai face?
Felicia – pai copil oricum cred ca as fi facut, pentru ca imi doream foarte tare. Poate as fi strans mult mai multi bani daca as fi putut…
Dollo – statul poate sa spuna ca daca oricum ti-l doreai, nu trebuie sa te bazezi pe el…
Felicia – pai doar nu era sa ma bazez pe pensia mamei!
Dollo – sau pe tatal copilului
Felicia – da, dragul de el. Avem o firma mica, e la inceput nu merge cine stie ce, numai contabila costa 3 milioane lunar.
Dollo – cat laptele si pamperii copilului…
Felicia – totusi, una e sa cresti un copil relaxat si alta gandindu-te de unde sa iei bani. O sa caut un job part time, insa nu mi se pare firesc in conditiile in care am muncit ani in sir de dimineata pana noaptea. Eu sper din tot sufletul sa nu fie 600 de lei din nou. Iar daca ar fi sa ma intorc la munca, mare afacere nu as face. Nu cred ca mi se va mai da salariul dinainte si bona e vreo 10 milioane de lei.
Dupa o pauza
Felicia – stii, eu n-am fost la vot. Poate n-am facut bine. Dar ma gandesc acum: daca ma duceam si votam cu Basescu? Ca eram in stare, asa cum au votat si parintii mei pensionari.
Dollo – ai fi fost mai indreptatita sa protestezi, chipurile.
Felicia – oricum, ma bucur foarte tare de Camelia, care mi se pare a fi premiul vietii mele. Nu stiu daca mamele au puterea sa schimbe ceva, dar sunt sigura ca vor face totul ca sa aiba copii sanatosi

La final Felicia mi-a trimis un proiect de ordonanta de criza. Dar nu stie daca se va si aproba sau e doar o varianta de lucru.

Etichete: , , ,

25 comentarii la “Ati vrut copii, cresteti-i!” Subscribe

  1. feliciune 14/05/2010 at 13:08 #

    Copiii sunt egali. De aceea ei primesc o suma lunara egala: 200 de lei (sau cat s-o mai stabili). De aceea se da trusoul bebelusului de 150 de lei.

    Indemnizatia de mama, asa cum explica si Andreea, este un drept al parintelui, nu al copilului.

  2. Andreea 14/05/2010 at 13:14 #

    Felicia, daca vrei sa vezi un loc unde nu vei gasi atitudinea de care zici mai sus si in care vei gasi sfaturi juridice gratuite de la oameni cu suflet mare, iti recomand forumul avocatnet (sectiunile de omaj/asigurari sociale si de dreptul muncii). Ultimul subiect pe care l-am gasit chiar pe problema posibilitatii actionarii in judecata a statului este |aici, dar sunt sute.

    As vrea sa mai mentionez un lucru. Argumente de genul "X a crescut copil cu 600 de lei" sunt o gluma. In Africa sunt familii care traiesc din venituri sub minimum pe economia Romaniei, ceea ce pe argumentul de mai sus ar insemna ca toti ar trebui sa fim super fericiti, ca doar se poate mai rau. Imbecilitate sau "sa moara si capra vecinului", doar asa pot sa caracterizez chestia asta!

    Radu, eu iti inteleg nemultumirea, dar sa stii ca nu poti sa compari somajul cu indemnizatia pentru cresterea copilului. Somajul este acordat ca limita de subzistenta, tocmai ca sa nu incurajeze nemunca si statul acasa degeaba pe banii statului. ICC este cu totul altceva, este o investitie a statului in viitorul lui, pana la urma, pentru ca statul nu exista decat prin oamenii si institutiile care il compun. Copilul are nevoie macar de un parinte care sa il ingrijeasca permanent in prima parte a vietii, iar statul vine si suplineste partial venitul acelui parinte.

  3. feliciune 14/05/2010 at 14:15 #

    Multumesc, Andreea, o sa ma uit pe forum.

  4. Maria 14/05/2010 at 17:31 #

    Radu, vorbesti din postura unui individ care nu este parinte, deci nu poti intlege ce implicatii are aceasta chestiune.Nu poti compara somajul cu indemnizatia de crestere a copilului.In concluzie, mai bine taci.

  5. Radu Vasile 14/05/2010 at 17:36 #

    cCe este mai grav, e ca toti avem dreptate:)

    Eu nu vreau sa contrazic, eu nu contrazic decat daca am un beneficiu si aici evident nu am:)

    Doar vreau sa aduc in discutie toate unghiurile din care putem vedea problema.

    @Cata, din pacate ascultatul parintilor, dupa cum scriam si la mine pe blog, uneori dauneaza.

    Un parinte nu poate sa ii spuna copilului decat ce a vazut, ce a trait, nu ii poate impartasii decat din experienta si cunostintele sale.

    Din pacate, parintii nostrii au trait intr-un mediu total diferit de astazi.

    Atunci nu exista cautatul de joburi, nu existau impozite, nu exista cv-ul, nu existau multe.

    Nu exista economie de piata, economie in care nu toti tragem ca fratii, ci fiecare e pe cont propriu si fiecare incearca sa isi valorifice cat mai mult abilitatile si cunostintele.

    Citeste la mine pe blog si ai sa intelegi ce vreau sa zic.

    Din pacate, imi pare si mie rau de oameni, nu e vina lor ca nu au acces si ca nu au avut acces, la modul relativ corect de a reactiona si de a isi face viata.

    Eu am inteles brusc ca educatia pe care am primit-o nu face nici doi bani, in momentul in care, desi am invatat bine la scoala, am terminat al doilea in anul meu la facultate, am facut master, lumea se uita la mine ca la un paria si ma da la o parte ca pe un caine raios.

    Mai mult, cand mi-am gasit un job, am muncit 3 ani, conform educatiei primite locul ala de munca e sfant si tre sa te tii de el.

    M-am tinut, dar pana in momentul in care, patronul, m-a dat afara din cauza crizei.

    Si vin si intreb, e valabila educatia cum ca tre sa faci scoala sa inveti de mori ca o sa ai o slujba buna?

    Se pare ca nu e atit de valabila, la fel cum nici cea cu munca din greu nu e valabila.

    Repet, nu sunt de partea statului, ci compatimesc alaturi de mame.

    Andrea ceea ce spui tu e perfect adevarat, dar atunci, ai sa luam contributii la somaj 1% din salariu minim pe economie de la toti, nu 1% din salariu realizat.

    Invers gandind Andrea, exista si femei care au facut din alocatia asta de crestere a unui copil un venit sigur pe vreme de criza.

    Altele din asta traiesc, trantesc la plozi si intra in veselie in perioada prelungita de stat acasa pe banii statului.

    O a treia categorie e formata din cele care se inteleg bine cu patronul, sau sunt neveste de patron, iar in ultimele 12 luni sau 6 luni, nu mai stiu cum spune legea, ii cresc respectivei salariu astfel incat cand intra in concediu sa ia o suma frumusica.

    La fel cum sunt si persoane cu handicap cu certificat de gradul I de invaliditate pentru ca chipurile ar fi oarbe, iar ele conduc masina.

    Cred ca nu au reusit foarte mult prin plafonarea somajului sareduca statul acasa, dar in schimb au reusit sa ma faca pe mine, mare fan al cartii de munca si al actelor legale, sa ajung la concluzia ca sunt un dobitoc si ca bine fac aia care isi pun salariu minim pe cartea de munca si eventual mai trec si plata la jumate de norma. Sa devin, un mare fan al eludarii legii si al muncii la negru.

    Asta e.

  6. feliciune 14/05/2010 at 20:36 #

    Radu Vasile, sa adaugam pe lista categoriilor si a patra: a femeilor care au muncit, si-au dorit un copil, si-au facut calcule (cu datele problemei existente la vremea aceea, adica cu 85% din salariu) si au ajuns la concluzia ca pot creste decent un copil, fara dadaca, fara bunica si alte ajutoare. Ca atare, l-au si facut. Unele chiar in ultimul ceas (la 39 de ani e un act de curaj sa faci copil in Romania, daca nu iti faci tone de analize care costa zeci de milioane).

  7. Andreea 14/05/2010 at 22:16 #

    Radu, zici ca "Altele din asta traiesc, trantesc la plozi si intra in veselie in perioada prelungita de stat acasa pe banii statului". Aceste persoane ar fi din cele care primesc minimul, asa ca nu cred ca au vreo legatura cu discutia de fata.

    Pe de alta parte sunt de acord cu tine ca nu e corect sa platesti procentual pentru somaj, dar sa primesti egal.

  8. Radu Vasile 15/05/2010 at 22:14 #

    @Felicia, nu le adaug pe acelea, pentru ca discutia intre mine si Andreea se ducea despre categorii de persoane care doresc numai ajutoare sociale de la stat.

    Ea furniza exemplul cu somajul spunand ca daca s-ar da diferentiat ar incuraja statul pe acasa (total de acord),

    iar eu i-am furnizat niste exemple de categorii de persoane care folosesc pana si alocatia de crestere a copilului in astfel de moduri.

    Asa ca, acea categorie, a mamelor care si-au dorit copil, si-au facut calcule, nu au ce sa caute pe "lista neagra".

    In rest Felicia, mult noroc si putere maxima, ai nevoie si eu cunosc foarte bine ce inseamna sa te zbati impotriva Statului si sa incerci sa supravietuiesti cand observi numai piedici in jurul tau.

    Mult noroc.

  9. Radu Vasile 15/05/2010 at 22:23 #

    @maria, comentariul tau parea sa fie plin de valoare, daca nu avea acel final.

    Drept pentru care m-am gandit sa il ignor.

    Deci, draga parinte (daca esti, din mesajul tau asa s-ar intelege), eu tac cand vreau eu sa tac, sau cand posesoarea blogului va considera ca am incalcat anumite reguli, sau va considera ca pentru binele ei, eu trebuie sa tac.

    Si atunci nu mi-o va spune, ci pur si simplu imi va taia accesul si gata.

    In rest, parca nu ai spus nimic.

  10. pap 17/05/2010 at 00:36 #

    vreti bani ca ati facut copii…mergeti la munca puturoaselor si lasati pomenile…in tara asta cine mai munceste ? toti vreti pomana de la stat.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.