A m avut acea discuție cu o fetiță de 9 ani. Mama ei era un pic speriată la gândul ăsta și m-a chemat în ajutor. M-am documentat ceva înainte, pregătindu-mă să răspund la întrebări complexe și la curiozități multiple. Am încercat să aflu până unde e bine să mergi cu dezvăluirile și care e forma ideală de a-i explica unei fetițe cum stă treaba cu băieții? Încercând să nu calc pe urmele mamei, care a fost destul de indiferentă cu mine în chestiunea asta, cred că am căzut în extrema cealaltă, încărcând cu prea multă emoție o discuție care până la urmă ar trebui să fie la fel de firească precum ungerea pâinii cu unt. Dar se pare că ori uităm prea repede cum eram și noi la vârstele alea, ori fiecare generație e sortită să perpetueze un număr fix de incompatibilități cu celelalte.
(Apropos, aș fi zis că între timp lumea a evoluat la capitolul comunicare și putem găsi măcar un filmuleț animat pe Internet care să le explice cât mai haios și grafic copiilor, cum devine treaba asta sensibilă, dar ori n-am fost eu capabilă să găsesc, ori maturii sunt toți preocupați doar de cum să explice mai doct chestiunea, omițând de fapt că pentru tânăra generație orice poză face mai mult decât mii de cuvinte)
Puștoaica noastră, preocupată mai degrabă de jucării electronice decât de cum se petrece treaba între… păsări și albine, ne-a spus ce au învățat deja la ora de biologie, și cel puțin aparent nu a avut prea multe curiozități în privința diferențelor dintre băieți și fete. Asta de fapt aflase demult, de când i se născuse frățiorul mai mic, și deci observase cumva pe viu diferențele. Aflase oarecum și despre schimbările prin care urmează să treacă corpul ei, în curând, așa că după o serie destul de vagă de întrebări și răspunsuri, în care părea că niciuna dintre tabere nu are suficient curaj să bage mingea în poartă (eu și mama ei tot driblam cu amintiri de pe vremea noastră, la care ea părea destul de interesată) fata a adus vorba direct și fără ocolișuri: „Dar vreau și eu să am Facebook!”.
Scurt moment de perplexitate, după care a venit clasicul și maturul:
– Dar câți copii cu Facebook ai văzut tu?
– E da, toți colegii mei de clasă au!
– Și ce postează ei acolo, pe Facebook?
– Păi cum ce? Poze, normal!
De aici a început negocierea. Că o să ai și tu Facebook, dar nu chiar acum, ci mai târziu…. Când? Că tati a zis că tocmai la 18 ani! Apropos, oare Facebook va mai rezista până atunci?
– Dar știi că tati are dreptate, că trebuie să fii relativ major când îți deschizi un cont…
– Dar colegii mei de clasă cum au făcut?
– Păi au mințit în privința vârstei, au declarat altceva…. Apoi, știi că nu prea au ce să caute copiii pe Facebook, că acolo sunt și poze din alea mai, știi…
– Da, știu, sunt poze cu Băsescu! conchide fetița văzându-și mai departe de desenul ei sub formă de floare de pe tableta pe care o butonase tot timpul discuției.
Am râs copios, mama i-a spus că noi ne refeream la… altfel de poze, dar e drept că sunt și poze cu Băsescu pe Facebook, și cam așa s-a încheiat marea discuție despre păsări și albine la 9 ani.
Băsescule, sper că ești mulțumit! Ai un awareness, ceva de speriat.
nu suntem siguri ca va mai fi FB peste 9 ani, dar sigur toate relele din Ro, tot din cauza lui Basescu vor fi fiind si atunci 🙂
mare dreptate ai 🙂
Citind titlul si „headlineul”, eram convinsa ca de la albine si pasari o sa ajungem le Basescu doar pentru a ne referi la faptul ca uite, chiar si fetele de presedinti ramin insarcinate, daca nu se protejeaza cum se cade…
păi crezi că fata tatei a rămas pentru că nu a beneficiat la timp de discuția despre păsări și albine? 🙂
acel tatic are el intentii bune sa amane inscrierea pe FB pâna la 18 ani. de ce ? uite de asta:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/adolescenta-de-15-ani-mutilata-de-individ-cunoscut-pe-facebook-1024180.html
numai ca ar trebui sa stie sa-i explice copilei cum e cu omu’ negru
apropo de tema asta. Dollo, tu esti o mare luptatoare, ai reusit sa extragi dubita aia care zacea in strada 🙂
ce-ar fi daca te asociezi cu alti luptatori ai tastaturii (adica blogheri cunoscuti, i.e. Tolo, Zoso s.a.m.d.) si stârniti o campanie cu scopul de a introduce in programa scolara urmatoarele:
– cum ma feresc de capcane pe Internet (necunoscuti potential periculosi, dar si inselatorii informatice, phising)
– chiar daca nu-s cuminte, cum fac macar sa nu raman gravida si sa nu-mi fac insectar cu chlamydia, gonorrhea..etc
– cum voi cere credit de la banca (sau alte institutii non-bancare), ce parametri imi permit, astfel incat sa nu-mi pierd casa, masina, rinichii, familia din cauza ratelor la frigider sau termopan (stiu cazuri reale)
Teoretic educația sexuală ar trebui să se facă în școală, dar practic ne ascundem după deget sub pretextul că nu vrem să școlim niște desfrânați, așa că mai bine îi punem cu fața spre răsărit și-i învățăm să se roage și să se închine. De restul are grijă Dumnezeu. Din păcate influențarea programei școlare nu poate fi făcut doar de niște bloggeri, ci trebuie cerută cu insistență de asociațiile de părinți. Care, apropos, nu prea se aud în spațiul public. Oare de ce?
daca nu vrea scoala, ce-ar fi sa-i propunem Preafericitului Daniel sa puna niste predici pe tema asta 😀 😀
„veniiiti de luaaaati baloaaaaaaneeee….”
Din pacate din acest post nu vad decat un parinte ( sau poate chiar amandoi ) ce detin un creier inutil, fiind spalat de televizor de mult prea multe ori.
Rossi, acei parinti macar s-au gandit si au incercat sa faca ceva. ca n-au stiut cum sa explice cu efect e cu totul altceva.
cred ca spalati pe creier sunt acei parinti care isi trimit fetele la scoala machiate si coafate la 10-12 ani, acei parinti care le cumpara cele mai scumpe „smartfoane” unor copii care abia stiu sa citeasca, care isi duc plozii la all-inclusive cu cat mai multe stele in loc sa-i duca pe carari de munte sau la cules mure in padure.
Eu ma refeream strict la aluzia parintelui legat de Basescu … ( da sunt unu din cei care arunca cu pietre in toata clasa politica dar cu precadere in actualii ). Ca sa fiu totusi on topic, daca parintii doar atat pot, imi e mila de fata aia …
p.s oricand voi prefera sa imi duc viitorul ( cand o fi ) copil pe munte, in mijlocul naturii. 🙂
O replica putin cam dura, dar spui ceva. E de datoria unui parinte sa-i spuna copilului chestii din astea. Un copil BINE INFORMAT intelege ce se intampla, daca un strain incearca ‘smecherii’, stie sa se pazeasca, poate sa ia niste decizii mai destepte. Rusinea asta nu ajuta pe nimeni, de la lipsa de educatie sexuala se ajunge la toate porcariile de genul mamici la 11 ani sau altele.
Nu e o discutie comoda, eu as merge de la o varsta frageda pe mici ‘discutii’ la nivelul copilului, astfel ca, in momentul in care se instaureaza pubertatea, copilul sa stie ce i se intampla si de ce. Plus ce responsabilitati incepe sa aibe, pentru ca, fiziologic cel putin, se maturizeaza si pot exista urmari pentru orice ‘prostioara’
Nu am copil, dar am stat cu fetita prietenilor nostri, de pe cand avea 4 ani. Acum implineste 7. Maica-sa nu i-a ascuns aproape nimic, normal ca nu stie detalii, dar intelege niste chestii: ca mama si tata stau impreuna, ca femeile poarta in burtica un bebe (stie asta de la 4 ani). Stie ca bebe ala iese de acolo (nu i s-a explicat principala metoda inca :D). A observat deja diferentele dintre baieti si fete, plus ca stie cu arata o femeie matura. Singura ei problema acum un an era ca nu doreste sa ii creasca par ‘acolo’, asa ca am linistit-o ca nu trebuie sa-l tina, il poate ‘curata’.
Stie ca nu are voie nimeni sa se apropie de ea (straini), stie ca doar noi doi suntem acceptati ca un fel de ‘parinti de-ai doilea’, deci noi avem voie sa o ducem la wc (cat era mica nu se descurca singura), eu i-am mai facut dus/baie etc.
I se dau informatii putin cate putin, astfel incat nici discutia ‘aia’ sa nu fie atat de stresanta pentru cei implicati. Pe masura ce creste va primi mai multe detalii fiziologice, dar nu crede in albinute si pasarele, desi inca mai crede in Mos Craciun 😀
Problema acolo este ca mai sunt ‘sex-offenders’ (sau cel putin acolo sunt facute cunoscute asemenea tragedii), asa ca stresul primordial al nostru era sa invatam copilul ce e OK sa se intample cu un strain si ce nu e OK. Nu are voie sa intre in contact cu ei, la scoala exista niste oameni care au acces la ea (profesorii), o ia de la scoala un membru al familie (sau ‘soarele’, si el acceptat in grupul respectiv si CUNOSCUT de invatatoare in prealabil), nu sta singura in casa, nu se plimba singura pe strada. Sansele de ‘probleme’ sunt deci minimizate, iar copilul intelege de la o varsta mica la ce sa se astepte de la un adult din cercul ei.
Ma dojo, eu am crescut plimbindu-ma singur (sau cu buddies de virsta mea) de la scoala-acasa si invers. La fel si toti (absolut toi) colegii mei. In drumurile mele spre casa sau la Alimentara sau in parc, etc. am vazut betivi, am vazut batai, tigani tilharind la virste f.apropiate de a mea,… Cel putin o data am vazut exhibitionisti. Sora-mea (pe la vreo 10-12 ani) vazut de vreo 2-3 ori. Dintre care o data in troleybus la Universitate….
Crede-ma dojo ca vorbeam foarte liber cu toti prietenii si colegii mei despre lucrurile astea. Dar NU cu parintii. Si la fel nici unul dintre prietenii mei, colegi, etc. Motivul?!?! Daca am fi spus parintii nostri ar fi instaurat instantaneu interdictia frecventarii locurilor de joaca cele mai interesante: NU te misti din fata blocului!!! etc…..
Tot citind opinii experte izvorite psihologia ametita care rules societatea contemporana am facut un experiment. I-am povestit mamei mele despre locurile unde ne jucam atunci cind eram mici (parc, strada, cartier)… Era ingrozita si sustinea ca nu e adevarat… Asta si ptr.ca stia ca automat va trebui sa isi puna problema validitatii teoriilor „supravegherii permanente”. Cum sa-i povestesc la 11-12 ani ca a trebuit sa ma bat cu tiganii (de virsta mea) care imi furasera bicicleta si stiam ca NU ma pot duce acasa fara ea?!?!
Dintre numerosii colegi de joaca, scoala, cartier, etc foarte putini au patit lucruri rele in copilarie. Mult, mult mai multi au patit-o maturi cind si-a luat masina…..
Experienta copilariei si adolescentei mele este similara pina la identiate cu a unui amic american nascut, crescut in NJ. Imi spunea ca astazi este de negindit ca un copil sa creasca intr-o libertate asa de mare cum a avut-o el si TOTI prietenii lui.
Am dat exemplul asta ptr.ca diverse „mame foarte informate” o tin langa cu inmultirea nr.de masini in Ro.si de aici vezi-doamne pericolul ENORM. In NJ la amicul meu existau masini f.multe inca mult inaintea de anilor ’60. Si mai existau numeroase arme in posesia particularilor…. Amicul asta a primit o pusca adevarata la 12 ani. Cu gloante minione, dar pusca reala.
Viata lipsita de riscuri NU exista. Omul nu-si poate construi o experienta de viata relevanta in lipsa contactului cu viata, asa cum este ea.
Ocrotirea „puiului” predata la tv, blogg-uri, reviste ne baga in universul spaimelor la nivel absolut. Totul este perceput ca pericol. Asta ca si cum „closca” ar putea sa apere „puiul” la modul absolut.
Riscuri exista chiar si in fata blocului unde contrat parerii parintilor, nu exista supraveghere decat in mintea lor … Strada / cartierul iti ofera o scoala mult necesara in viata, dar sprijinul unui parinte nu poate fi niciodata inlocuit ( nici de scoala, nici de cartier ), problema cea mai mare este sa aibe o minte deschisa si sa isi aduca aminte de propriile aventuri, batai, etc.
100% de acord cu tine.
nici joaca in fata blocului nu poate inlocui scoala si nici invers.
pina la urma sintem suma experientelor si a ceea ce am reusit sa invatam.
sprijinul unui parinte este esential.