Scrumbie cu saramura

Unii prefera scrumbia la gratar cu tot cu cap. Mama le-a decapitat pentru ca erau prea vorbarete. Saramura picanta, mamaliga si vinul alb au aprobat-o.

S-a dus azi in Obor la pescuit. Prima s-a infipt in sacosa o scrumbrie grasa si frumoasa, care s-a rugat de mama s-o perpeleasca pe gratar. A fost urmata imediat de a doua si a treia. Cand a ajuns deja la a patra, toate scrumbiile deschideau gurile ritmic si strigau: „vrem sa-ti indeplinim o dorinta, dorinta!”. Mama nu s-a lasat rugata prea mult si le-a luat acasa, dupa o despagubire justa si prealabila – de 10 lei – acordata vanzatoarei.

Gratarul

Acasa le-a dezbracat frumos de solzi, cu mana – scrumbia e un peste grasut si se curata foarte usor de solzi, spre deosebire de un crap, de exemplu – le-a curatat de mate, le-a crestat „pe bie” (adica oblic) cam la fiecare 5 cm, si le-a pus pe gratar. Fireste, gratarul ar fi mai gustos daca e cu carbuni, dar e bun si ala de la aragaz. Unii prefera scrumbia la gratar cu tot cu cap. Mama le-a decapitat pentru ca erau prea vorbarete.

Pont: Rolul crestaturilor „pe bie” e acela de a inmuia oasele scrumbiei in timpul coacerii, astfel incat atunci cand il despicati in farfurie sa nu fie nevoie sa cotrobaiti toata carnea pestelui in cautarea oscioarelor. In felul asta ramane de scos doar sira spinarii, iar restul se mananca fara grija ca va ramane ceva in gat.

Saramura

In timp ce scrumbia se perpelea pe gratar, saramura se cerea si ea sarata. Daca preparati patru pesti, saramura pentru patru persoane ar fi cam asa:  5-700 de ml de apa se pun la fiert intr-o cratita. In apa se adauga un praf de sare (care poate fi mai consistent daca mesenii agreeaza), un praf de Delicat, cateva foi de dafin, piper, un ardei iute tocat sau intreg si crestat, putin cimbru, doua linguri de otet, o lingura-doua de ulei, o rosie taiata in patru sau o lingura de bulion daca nu aveti rosie.

Pont: Toate cantitatile sunt orientative. Pe masura ce adaugati trebuie sa gustati ca sa vedeti daca v-ar placea mai sarata, mai piperata, mai iute.

Toata compozitia asta se da intr-un clocot si apoi se da la o parte de pe foc.
Cand se raceste un pic adaugati o lingura-doua de usturoi pisat daca va place. Saramura poate fi foarte gustoasa si fara usturoi.

Mama are obiceiul de a baga pestele direct de pe gratar in toata cratita cu saramura, astfel incat pestii sa se patrunda bine cu gustul saramurii. Abia apoi se serveste fiecare de acolo. Exista, insa, si varianta sa adaugi saramura cu lingura peste pestele scos pe farfurie. In acest caz va predomia gustul de peste la gratar, cu saramura.
Scrumbiile deja n-au mai avut nicio dorinta dupa toate astea, dar voi puteti sa le surprindeti cu o portie de mamaliga calda 🙂 Si nu uitati vinul ala pus la rece, alb, sec, si usor spritat. Vremea e tocmai buna, pofta sa fie!

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.