Scrumbie cu saramura

Unii prefera scrumbia la gratar cu tot cu cap. Mama le-a decapitat pentru ca erau prea vorbarete. Saramura picanta, mamaliga si vinul alb au aprobat-o.

S-a dus azi in Obor la pescuit. Prima s-a infipt in sacosa o scrumbrie grasa si frumoasa, care s-a rugat de mama s-o perpeleasca pe gratar. A fost urmata imediat de a doua si a treia. Cand a ajuns deja la a patra, toate scrumbiile deschideau gurile ritmic si strigau: „vrem sa-ti indeplinim o dorinta, dorinta!”. Mama nu s-a lasat rugata prea mult si le-a luat acasa, dupa o despagubire justa si prealabila – de 10 lei – acordata vanzatoarei.

Gratarul

Acasa le-a dezbracat frumos de solzi, cu mana – scrumbia e un peste grasut si se curata foarte usor de solzi, spre deosebire de un crap, de exemplu – le-a curatat de mate, le-a crestat „pe bie” (adica oblic) cam la fiecare 5 cm, si le-a pus pe gratar. Fireste, gratarul ar fi mai gustos daca e cu carbuni, dar e bun si ala de la aragaz. Unii prefera scrumbia la gratar cu tot cu cap. Mama le-a decapitat pentru ca erau prea vorbarete.

Pont: Rolul crestaturilor „pe bie” e acela de a inmuia oasele scrumbiei in timpul coacerii, astfel incat atunci cand il despicati in farfurie sa nu fie nevoie sa cotrobaiti toata carnea pestelui in cautarea oscioarelor. In felul asta ramane de scos doar sira spinarii, iar restul se mananca fara grija ca va ramane ceva in gat.

Saramura

In timp ce scrumbia se perpelea pe gratar, saramura se cerea si ea sarata. Daca preparati patru pesti, saramura pentru patru persoane ar fi cam asa:  5-700 de ml de apa se pun la fiert intr-o cratita. In apa se adauga un praf de sare (care poate fi mai consistent daca mesenii agreeaza), un praf de Delicat, cateva foi de dafin, piper, un ardei iute tocat sau intreg si crestat, putin cimbru, doua linguri de otet, o lingura-doua de ulei, o rosie taiata in patru sau o lingura de bulion daca nu aveti rosie.

Pont: Toate cantitatile sunt orientative. Pe masura ce adaugati trebuie sa gustati ca sa vedeti daca v-ar placea mai sarata, mai piperata, mai iute.

Toata compozitia asta se da intr-un clocot si apoi se da la o parte de pe foc.
Cand se raceste un pic adaugati o lingura-doua de usturoi pisat daca va place. Saramura poate fi foarte gustoasa si fara usturoi.

Mama are obiceiul de a baga pestele direct de pe gratar in toata cratita cu saramura, astfel incat pestii sa se patrunda bine cu gustul saramurii. Abia apoi se serveste fiecare de acolo. Exista, insa, si varianta sa adaugi saramura cu lingura peste pestele scos pe farfurie. In acest caz va predomia gustul de peste la gratar, cu saramura.
Scrumbiile deja n-au mai avut nicio dorinta dupa toate astea, dar voi puteti sa le surprindeti cu o portie de mamaliga calda 🙂 Si nu uitati vinul ala pus la rece, alb, sec, si usor spritat. Vremea e tocmai buna, pofta sa fie!

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea