Tu stii cat bei?

Cercetatorii britanici sustin necesitatea unei educatii facute bautorilor, ca sa stie fiecare cat bea exact, atunci cand il intreaba doctorul

U n whisky mic, o berică, un păhărel de vin sau o țuiculiță? Toate-s mici, inofensive și dătătoare de speranță sau relaxare. Bunicul nu începea ziua fără o bucată de slană, una de pită, o pălincă și apoi lua brazda dintr-un cap. Apoi, francezii propovăduiesc beneficiile paharului cu vin, la fiecare prânz. Nemții au inventat un festival ca pretext pentru băutul berii cu metodă temeinică, germană. Nici englezii nu se lasă mai prejos, dar uite că supușii majestății sale sunt acum la un pas de o supraveghere mai strictă din punctul de vedere al gradelor din pahare. Un articol publicat de BBC News Magazine pune în discuţie necesitatea ca doctorii să-și chestioneze mai des pacienții cu privire la cantitățile de alcool băute zilnic. Iar principala problemă identificată de – cum altfel – cercetătorii britanici ar fi aceea că băutorii nu știu exact ce cantitate de alcool beau, pentru că etichetarea sticlelor în magazine lasă de dorit. De aceea, cercetătorii susţin necesitatea unei campanii de … educare a băutorilor.

Așadar, chiar dacă doctorii s-ar conforma sfaturilor guvernamentale și și-ar întreba pacienții mai des despre obiceiurile lor de pahar, tot n-ar primi răspunsuri corecte, zic specialiștii citați, pentru că un pahar cu vin, un țap de bere sau un păhărel cu whisky conțin fiecare diverse „unități de alcool”, chiar dacă, din punct de vedere al cantității, pot fi comparabile. Institutul Național de Sănătate și Excelență Clinică din Marea Britanie le recomandă medicilor să-și chestioneze pacienții, dar să le și explice cum să calculeze cantitățile de alcool consumate. „Doctorii nu trebuie să se aștepte la răspunsuri exacte, pentru că oamenii nu vor să recunoască cât beau cu adevărat. Și chiar dacă ar vrea, nu e ușor pentru ei să afle câte unități de alcool consumă”, explică medicul Don Shenker, care estimează că deși 90% dintre oameni au auzit de acest concept, de „unitate de alcool”, doar 13% pot s-o și calculeze. Shenker crede că etichetarea băuturilor în supermarket ar trebui să se facă în acord cu această „unitate de măsură”.
De exemplu, explică specialistul, dacă mergi într-un bar și comanzi un pahar cu vin, nu prea ai cum să știi câte unități de alcool conține. Dacă e un vin cu o tărie de 14%, atunci un pahar de 175 ml va avea 2,3 unități sau 1,8 unități dacă paharul e mai mic, iar dacă vinul e mai slab, unitățile scad și ele. „De aceea e nevoie de un efort guvernamental pentru a educa băutorii, precum și supermarket-urile și barurile”, e de părere Don Shenker.
Tot ziariștii britanici se întreabă dacă nu cumva întrebarea doctorului n-ar putea leza cumva sensibilitățile pacienților, dar Don Shenker e de părere că mai bine să-i doară în sensibilități, decât să-i doară ficații mai târziu. „Mulți oameni nu sunt conștienți că băutura reprezintă un risc pentru sănătatea lor și doar când medicul le pune această întrebare ei fac legătura cu starea medicală și ar putea să se lase de băut”, zice doctorul Don Shenker, care admite că asta nu e totuși valabil pentru toată lumea, dar măcar unul din opt băutori reduce cantitatea de alcool îngurgitată după ce medicul îi pune întrebarea. Un procent mai bun decât cel al fumătorilor – de unul din 20.

Acasă paharele sunt mai încăpătoare

Altă problemă cu alcoolul ar fi băutul acasă. Oamenii sunt tentaţi să-şi toarne mai mult în pahare acasă decât atunci când comandă de băut în oraş, zice Chris Sorek, executive la Drinkaware, un site foarte interesant de pe care puteti afla cât beti şi ce efecte poate avea asta asupra sănătății dumneavoastră.

(De exemplu, pe site-ul amintit puteţi afla că: un țap de bere cu o tărie de 4% are 2,3 unităţi de alcool. Un pahar cu vin de 175 ml, cu 14% tărie, are 2,5 unităţi, 23 de ml de whisky are o unitate de alcool, o cupă cu sampanie conţine 3 unităţi de alcool.

Tot acolo vă puteti face propriul jurnal de băutor, pe care să-l comparați cu statisticile oficiale, și să ajungeți astfel singuri la concluzia că beti prea mult sau exact cât trebuie, fără să fiți nevoit să răspundeți întrebărilor doctorului. În cazul în care vă întreabă vreunul așa ceva. De exemplu o femeie n-ar trebui să bea mai mult de 2-3 unități de alcool pe zi, și nici n-ar trebui s-o facă zilnic. Rația unui bărbat ar fi de cel mult patru unități de alcool, mergând pe ideea că bărbații cântăresc fizic mai mult decât femeile, deci ar avea și o capacitate mai mare de absorbție a alcoolului.)

Băutul acasă, aşadar, este mai temeinic decât la cîrciumă, chiar dacă oamenii nu sunt pe deplin conştienţi de cantităţile îngurgitate în confortul propriei sufragerii. Discrepanţa dintre cât cred oamenii că beau şi cât beau de fapt constituie „deficitul naţional uriaş”, după cum susţine Centrul Universitar pentru Sănătate Publică din Liverpool John Moores. Cercetătorii au estimat că diferenţa dintre cifrele de consum (recunoscute de populaţie), şi cele indicate de vânzările de alcool este de 430 de milioane de unităţi pe săptămână, sau o sticlă de vin pe cap de adult băutor pe săptămână. Ultimele cifre date publicităţii de statistica britanică spun că în Anglia consumul mediu săptămânal de alcool în 2008 a fost de 17 unităţi pe cap de bărbat şi aproape nouă unităţi pe cap de femeie. Şi nici asta nu e sigur sută la sută. Mark Bellis, cercetătorul şef în această speţă, spune că oamenii în general nu răspund cinstit la întrebările privitoare la consumul de alcool. Parte pentru că nu-şi amintesc exact cât au băut, parte pentru că „sunt selectivi”. „Oamenii exclud perioadele de băut la greu, cum ar fi nunţile, zilele de naştere, petrecerile, pentru că ei consideră că astea sunt evenimente rare”, explică Bellis, care nu uită să puncteze că acuşi vine şi Campionatul mondial de fotbal, nou prilej de băut cu prietenii.

Etichete: , ,

2 comentarii la “Tu stii cat bei?” Subscribe

  1. Mihai 09/10/2015 at 15:39 #

    Da, eu stiu exact. Nu beau, pur si simplu.
    N-am baut niciodata si nici nu simt nevoia. Problemele mi le rezolv altfel.

    • mihai 09/10/2015 at 16:41 #

      Condoleante! 🙂

      Ratezi o parte destul de interesanta a vietii.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.