Sa-mi traiesti, „globule”!

Azi e fix un an de cand am inceput sa scrijelesc tabla lucioasa a blogosferei, cu gandurile si pretentiile mele publicistice. Anul trecut cam pe la ora asta va povesteam despre Portugalia si minunile ei

Azi e fix un an de cand am inceput sa scrijelesc tabla lucioasa a blogosferei, cu gandurile si pretentiile mele publicistice. Anul trecut cam pe la ora asta va povesteam, proaspat intoarsa din minunata Portugalie, despre placerile unui concediu meritat.De atunci s-au intamplat multe: 412 posturi publicate, patru draft-uri si un trash. Asa-mi arata pannel-ul blogului. Blogul mi-a adus si satisfactii si frustrari. Mi-a rupt relatii vechi si mi-a adus in viata (virtuala) oameni noi. M-a facut sa pierd bani – deocamdata – si sa-mi supar prietenii. Sau poate, cine stie, se poate citi si altfel: m-a ajutat sa ies din combinatii care nu ma reprezentau si sa-mi cunosc mai bine anturajul.

Pentru ca la inceput s-a numit „Dollo are glob” asa i-a ramas numele intre cunoscuti. Globul a devenit un soi de personaj principal in viata mea si impartim acum si bune si rele. Nu sunt multumita de el pentru ca e o dovada scrisa a ceea ce sunt. Iar acum ceea ce sunt nu ma multumeste. Dar merg inainte. Cum spune celebrul personaj Bahoi, intr-un film recent postat pe Youtube, cum sa te sinucizi cand „E pepeni, cercei pentru urechi, ruj, pepeni, sarmale, grătare, pepeni” 🙂

Asadar, la un an de viata, ii tai motul azi Globului, si daca as avea posibilitati as da si de baut, dar n-am. Plus ca e prea cald ca sa bei pe vremea asta. Dar va multumesc, din inima mea incercata, pentru ca intrati aici, care zilnic, care la doua-trei zile, si va promit ca o sa ma straduiesc sa fiu mai buna. Pe cat posibil. Ati putea sa ma ajutati si voi cu niste sugestii/reclamatii ceva, sa-mi scrieti pe ce directie ar fi mai interesant sa merg, ce rubrici apreciati mai mult, chestii din astea ca intre cititori si scriitorul lor preferat 😀 Dar daca nu vreti, nu vreti, nu ne suparam din atata lucru. Eu o sa scrijelesc in continuare.

Etichete: ,

10 comentarii la “Sa-mi traiesti, „globule”!” Subscribe

  1. eugenie 05/08/2010 at 15:33 #

    La mulţi ani, Dollule! 😛 o să bem pentru glob şi fără să ne dai tu. care o limonadă, care un pahar de apă rece

  2. Monica 05/08/2010 at 16:02 #

    La multi multi multi ani Globului 🙂

    Reclamatii nu avem, iar de baut ar trebui sa dea cititorii, nu? 😛

    Poate reusesti sa ajungi la o limonada pe 17 luna asta, stiu ca nu era pe lista cu bunatati a lui Bahoi, dar nu la terasa nu ne dau sarmale sau pepeni 🙂

  3. Oana B. 05/08/2010 at 16:13 #

    La multi ani de scrijelire! Sugestia mea, că voiam să zic de mai demult, dar acum e momentul mai prielnic: sparge cumva blocul de text. Chiar daca pui poze şi în interior, pe mine mă pierzi uneori la textele foarte-foarte mari (pe care le faci fff mari pentru că eşti o grafomană şi nu te mai îngrădeşte pagina de ziar şi tu profiţi).

    Ah, şi hai cu rubrica aia de Oaspeţi! 🙂

    Altfel, cadou, promit că o să comentez mai des!

  4. Livia 05/08/2010 at 18:39 #

    Satz traiasca si-nfloreasca mititelu. O sa beu o bere in cinstea dumnealui.

    • Dollo 05/08/2010 at 21:16 #

      Multumim, ne coplesiti 🙂 Sanatate si trafic sa dea Dumnezeu la toata lumea! (ar zice mama). Oana, rubrica se face dupa oaspete, cand da oaspetele textu se vede si rubrica, altfel, daca-i goala, nu apare 🙂 Iar lungimile alea de texte, da, sunt prevazute a fi mai scurte pe viitor. Imi tot propun dar ma ia valu…. Ce sa-i faci, daca inainte eram asa, acuma ca sunt nescrisa ma gandesc ca e scuzabil.

  5. feliciune 06/08/2010 at 01:26 #

    Bravaaaaaaaaaaaaaa! E doar cu jumate de an si vreo doua zile mai mare decat Maria Camelia noastra! Sa-ti traiasca! Eu ma incadrez la cititorii aia de intra o data la doua trei zile si care sunt comentatori doar cand ii doare pe ei ceva.

    Foarte utile (asa, ca viitoare mama de Camelie mai mare) mi se par textele alea cu "ce putem sa facem astazi/unde ne distram", ca e in mura-n gura.

    In rest, ce sa zic? Doar ca atunci cand vreau sa ma destind ma bag un pic in glob.

    Si bravaaaaaaaaaaaa, sa-ti traiasca multi ani si o sa vina el si cu bani!

  6. George L 06/08/2010 at 04:30 #

    La mai mare!

    Blogul arata acum mult misto decat chestia aia de acum un an.

    A inceput ca o joaca si a devenit ceva foarte misto. Sper ca si blogul meu sa arata ca asta. Multa inspiratie

  7. Gilbert 06/08/2010 at 12:48 #

    La cât mai multe articole bune şi, vorba ta, la mai mult trafic. 😉

    Dă-i bătaie pe mai departe! Spor!

  8. CARMEN 06/08/2010 at 14:33 #

    pai…sa ajungi pe tot globul! sa-ti faca si bani! ca meriti!

    si sa ne traiesti ca ne trebuiesti!

    • Dollo 06/08/2010 at 15:37 #

      Globul va multumeste tuturor! 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.