Îmi povestește un amic, cu indignare, despre iubita lui care e profesoară de liceu și e nevoită să cotizeze cu sume fixe către inspectorul școlar județean (300 de lei), directorul liceului (150 de lei), adjunctul directorului (100 de lei) și să dea o masă pentru 8 persoane la o cârciumă (în valoare de alți 500 de lei). Totul pentru obținerea unui grad și menținerea postului de profesoară de engleză, într-o localiate de munte, unde câștigă 650 de lei salariu lunar. Mă indignez și eu, dar din alt motiv decât amicul. De ce femeia aia, intelectuală care va să zică, tace și se supune?
Amicul îmi răspunde: păi ce vrei să facă, e o localitate mică, 12.000 de suflete, toți se cunosc, iar poliția e mânjită.
Dar a încercat să meargă la poliție? Nu. Pentru că toată lumea plătește, iar șpaga e așa de normală încât se dă direct în plic, destinatarilor, fără precauții sau false pudori.
Discuția vă e familiară, sunt convinsă. Toți auzim sau trăim așa ceva, mai mult sau mai puțin. Îl întreb pe amic dacă vrea să scriu despre asta. Dacă fata vrea să declare, chiar și sub protecția anonimatului, că i s-a cerut șpagă ca să ia un grad în învățământ. El zice că sub nicio formă, că fata se teme și că dacă vreau să scriu pe blog, mai treacă meargă, dar nu care cumva să scriu în „presa adevărată”… N-a vrut nici măcar să-mi spună numele localității în care predă profesoara.
S-a stârnit apoi o discuție aprinsă. El era indignat că în învățământ se cere șpagă, pentru că până atunci avea impresia că măcar domeniul ăsta a rămas curat. Eu eram indignată că ea nu protestează. Apoi el s-a indignat de indignarea mea. Cum adică să protesteze? Păi nu mă gândesc că în localitățile mici, de provincie, dacă strici apele ești mort?
Nu mă gândesc la asta, poate pentru că nu trăiesc acolo și mi-e ușor să fac revoluție de pe canapea, cum s-a exprimat amicul meu. Dar m-am gândit, totuși, de unde scoate profa aia o șpagă de zece milioane dintr-un salariu de șase? Apoi aflu că de fapt ea mai dă și meditații, care-i dublează venitul lunar, chiar dacă nu-l face suficient. Apoi mai sunt și vacanțele și uite așa ajungem la vorba lui Băsescu, moment în care amicul scoate fum pe nări.
Nu știu dacă ce zic eu e revoluție de canapea sau dacă e mai normală atitudinea acelei profesoare. Eu zic că n-ar trebui să fie. Dintr-un milion de motive, din care mă rezum la două:
1. Pentru că nimeni nu luptă pentru drepturile tale, dacă tu nu ești în stare să ți le aperi
2. Pentru că tu ești un profesor, deci se presupune că te numeri printre cei mai buni și morali oameni, aleși ca să modeleze caracterele copiilor, în speranța că vor deveni cetățeni buni.
Or, dacă tu esti un laș, ce principii de viață le insufli copiilor? Doar „capul plecat sabia nu-l taie”? Vă mai spuneam aici de ce profesoara care a făcut greva foamei a fost repudiată de colegii ei și de părinții copiilor. Tot din cauza asta. Că mersul pe burtă a devenit o filosofie de viață mult mai profitabilă, în timp ce ne lăsăm sângele să fiarbă doar în oala ermetică a ecranului de la Realitatea sau Antene. Și ne răcorim semnând petiții online sau susținând, cu click-uri apăsate, cauze pe Facebook.
Apropos, mă disperă invitațiile astea de susținut cauze pe Facebook. Culmea e că la un moment dat am răspândit și eu vreo două, dar între timp mi-a trecut. Am acum vreo 13 solicitări să susțin niște cauze: STOP religei în școli, STOP animal abuse, Stop child abuse, să ne revoltăm pe prețul la benzină, să facem, să dregem. La ce ne folosesc, oameni buni? Se face ceva concret cu ele, ajută pe cineva, s-a schimbat ceva în lume în urma faptului că mii de oameni au dat clik sau au semnat vreo petiție din asta online? Dacă suntem așa viteji, frumoși și revoluționari pe rețelele sociale, de ce naiba nu ne opintim un pic să schimbăm micile chestii care ne afectează direct viețile personale, nu „wall”-urile?
Nu zic să ieșim la revoluție, că e mai greu până pui o haină pe tine și te urnești de pe canapea. Plus că ăia care au ieșit acum 20 de ani uite unde au ajuns… Dar măcar atunci când e să ne apărăm propriile drepturi, să nu mai preferăm să închidem ochii și să plătim. Chiar dacă o analiză costuri-beneficii ne arată că e mai ieftin să ne lăsăm călcați în picioare, pe termen lung lucrurile nu se vor schimba. Niciodată. Pe motiv că toți sunt corupți, nimeni nu face nimic și trăim într-o țară de căcat!
Zic rău?
Avem parte exact de ceea ce meritam.
Cam asa am zis si eu, dar cand spui asta unii se simt de parca ii injuri
Nu zici rău deloc! Eu sunt de acord cu tine.
Dar, să recapitulăm! Tu eşti indignată. Soţul e indignat.
N-am înţeles cât e doamna de indignată. Că acolo e problema. Cât de indignată e şi ce face pentru asta?
Şi altceva, din surse familiale apropiate. De obicei, pe lângă profesie, profesoarele tinere au familii cu copii mici acasă şi toată ”distracţia” care vine din asta. Adică nu întotdeauna au timpul fizic sau mijloacele să-şi pregătească lucrarea, lecţiiile pentru examen, planurile de lecţie, pregătirea orelor pentru inspecţii etc. ca la carte. Că pun pariu că biblioteca comunală nu e de ajuns ….
Probabil că de aici vine nesiguranţa când e vorba de protest. Când îţi rupi coatele în bibliotecă şi neuronii să faci cercetare pentru orice fel de lucrare de grad îţi garantez că NU ai cum să accepţi să dai şpagă.
A, masa/gustarea tradiţională, o atenţie …. asta ţine şi de balcanismul nostru şi intrăm în altă discuţie. Dar faza cu sumele fixe e din alt film, acceptat şi perpetuat de astfel de profesori.
Deci ….ar fi interesant de aflat părerea doamnei (anonimă) pe care sincer o compătimesc.
S-ar putea ca Mekone sa aiba dreptate! Adica, sumele enumerate sa acopere lipsa de pregatire pentru grad. Si noi am dat grade, dar fara spagi…
Gustarea traditionala nu tine doar de balcanism… Si aici (Canada) o promovare in profesie, un grad in invatamant, un nou titlu se sarbatoresc! Ce e diferit, este ca cel care si-a luat gradul este sarbatorit, nu da el petrecerea! Colegii, prietenii, indrumatorii de proiect pregatesc gustarea. Sarbatoritul e doar cu biblioteca si cercetarea, cu pregatirea si sustinerea examenelor, a lectiilor deschise!
Dincolo de cazul prezentat de tine, problema şpăgii devine una din ce în ce mai uzuală dar şi nocivă pentru societate totodată, Înainte şpaga se dădea pe furiş. Acum se dă pe faţă. Înainte şpaga se dădea pentru favoritism la obţinerea unui post dealtfel meritat. Acum se dă pentru închiderea ochilor în faţa incompetenţei la obţinerea aceluiaşi post, adică pentru obţinerea de avantaje nemeritate. Unde a dispărut valoarea omului?
Mekone – cu doamna n-am avut inca onoarea, dar stiu ca nu are deloc acea situatie grea, familiala. Deocamdata nu sunt casatoriti, nu au copii, iar vechimea ei in sistem cica ar fi de vreo 10 sau 15 ani… Inteleg doar ca „se teme”. Ca in zonele astea mici de provincie iti gasesti greu de lucru si de aici si teama de a-l pierde pe asta. Insa eu judecam ca macar cu niste cunostinte avansate de engleza te poti descurca sa-ti gasesti un alt job in orice alta parte…
Elena – Gradul de pregatire a scazut dramatic cam in toate domeniile. Și din cauza metodelor de promovare pe baza de plic. Deci e un cerc vicios.
Gilbert – Valoarea omului n-a disparut, ea sta chiar la vedere in vitrinele cafenelelor, in masini de fițe, în accesoriile scumpe, pe sticla la TV… mai vrei? 🙂 A, uitasem, si in versurile manelelor 😛
Prostia omeneasca e cea mai ieftina matere prima: scoti profituri maxime cu investitii minime.
Cele citeva sute de lei spaga pentru pastrarea unui post platit ca vai de el sint doar o „varianta beta” a spagilor de ordinul zecilor de mii de euro pentru un post de preot sau pentru un loc in barou. Sa nu mai amintesc de istoria cu un fost prefect care oferea zeci de mii de euro doar ca sa mai fie inca O LUNA tinut in post!!!
Adaptarea la birocratie si coruptie este cea mai creativa actiune de masa din Romania, e aproape genetic, ca la nevertebrate. E si o dovada ca romanii au stofa de dictatori nemilosi. Scopul scuza mijloacele este varianta superioara a acestei atitudini…
Chiar dacă o analiză costuri-beneficii ne arată că e mai ieftin să ne lăsăm călcați în picioare, pe termen lung lucrurile nu se vor schimba. Niciodată. Pe motiv că toți sunt corupți, nimeni nu face nimic și trăim într-o țară de căcat!
Nu chiar niciodata. Sistemul ceausist a fost atacat dupa ce conditiile de trai au scazut dramatic. De atunci, romanii traiesc pe credit, iar cand falimentul va bate la usa (si e foarte probabil), conditiile de trai vor scadea, din nou, dar de data aceasta nu cred ca va veni cineva sa-i salveze.
Eu cred ca in acele momente va disparea Romania, pentru ca … mita, spaga, coruptia, nepotismul, bisnitarismul, tribalismul politic, pilele – acestea sunt ultimele sfori care mai tin impreuna aceasta tara; iar cand acestea nu mai functioneaza, se destrama.
Si mi-am inchis contul de Facebook, unul dintre motive fiind acea incurajare a pseudo-activismului.
Ca fapt divers, trebuia facuta de mai mult timp observatia ca sistemul educational romanesc are capacitatea excelenta de a produce oameni servili, „adaptivi” si amorali (prin obsesia cu note mari in contextul „scopul scuza mijloacele”)
Am citit articolul inca de ieri. Am stat sa ma gandesc ce-as fi facut in locul profesoarei. Teoretic nu am reusit sa decid cum e mai bine. Asa ca mi-am adus aminte cum am procedat eu de fiecare data cand am fost pusa in situatii similare. Am refuzat sa platesc. Cine are impresia ca-si pastreaza postul platind nu realizeaza ca oricand poate aparea unul care sa cotizeze mai mult.
Mai degraba te concentrezi pe modul in care iti faci munca. Daca nu au de unde sa te apuce pot cel mult sa-ti faca mizerii. Doar te duci la serviciu ca sa castigi un ban, nu ca te plictisesti acasa.
Dar aveau dreptate cei ce comentau mai sus- optiunea de a cotiza este legata de incompetenta profesionala.
„Totul pentru obținerea unui grad și menținerea postului de profesoară de engleză, într-o localiate de munte”. Cum adica „mentinerea postului”? Madama respectiva nu a dat examen de titularizare pentru postul respectiv? Pentru ca daca ai luat titularizarea nu te mai zdruncina nimeni din post. Probabil, tipa e suplinitoare si nu vrea sa mai treaca in fiecare an prin examenul de titularizare care ii impune sa obtina o anumita medie, ca sa ramana macar suplinitoare. Si „obtinerea unui grad” – a dat examenul pe bune si l-a picat si a ajuns la concluzia ca numai asa se poate? Profesoara „intr-o localitate de munte” poate insemna uneori spor de izolare, destul de consistent, desi din articol inteleg ca nu e vorba de o localitatea tocmai mica – 12 000 locuitori si liceu, cred ca e vorba de un orasel, asa ca s-ar putea sa iasa din discutie sporul de izolare. Cred ca formularea corecta ar fi „totul pentru obtinerea intr-un mod cat mai simplu si nemeritat a unui grad si mentinerea, de asemenea, nemeritata a postului de profesoara”. Nu vreau sa para un discurs basescian de blamare a profesorilor, dar nici nu-mi cereti sa le plang de mila tuturor celor care isi promoveaza incompetenta prin spaga si striga in gura mare ca sistemul care ii nedreptateste este de vina. Cu siguranta adevarul este undeva la mijloc, dar ma ingrijoreaza conceptia asta a tinerilor care cred ca totul se rezolva cu spaga. Se mai oboseste cineva sa incerce si altfel??? In provincie, unde nu sunt prea multe sanse pentru a-ti gasi de lucru, un post caldut de profesor poate fi considerat destul de important si stiu ca de obicei acolo se prcatica si spaga. Sora mea a obtinut titularizarea in Bucuresti, cu a treia medie pe capitala, dar dupa doi ani a renuntat la invatamant si la titularizare, convinsa ca daca va dori vreodata sa revina, o sa poata oricand sa treaca din nou examenul. Nu, nu ma impresioneaza deloc cazul duduii! Nu am de ce sa le plang de mila incompetentilor care pozeaza in victime!
Mircea – iti dai seama cat scotea prefectul ala, daca numai pentru o luna dadea atata spaga!
Dumnezero – Nu stim sigur ca sistemul ceausit a cazut datorita revoltei populare sau pentru ca asa trebuia sa dea intr-o socoteala facuta pe o barca, la un moment dat 😉 Daca ne uitam la toate regimurile cazute in ultimii 20 de ani, despre toate aflam ca au la origini niste cozi occidentale bagate strategic in „apararea democratiei si drepturilor omului” 😀
Oana&Andreea – gandim la fel 🙂
Dollo, ai urmarit ce s-a intamplat in ultimele saptamani in Tunisia, da? … Problemele „de trai” scot oamenii in strada, asta e cert.
Nu te contrazic categoric, spuneam doar ca iesitul oamenilor in strada nu e o conditie suficienta pentru schimbarea lucrurilor. Intotdeauna a mai fost si altceva in spatele miscarilor populare. Poate ca asta e si problema la noi, ca ni s-a spus prea mult in ultimii 20 de ani ca de fapt revolta din 89 n-a fost ce a parut, de aici si neincrederea intr-un astfel de demers.
Eu incercam sa ma refer la faptul ca in anumite conditii arhetipice, societatile se prabusesc. Iesitul in strada e doar un simptom vizibil al acestei „caderi”, chiar daca are si niste aspecte utile (ex. socializarea). Mi se pare amuzant sa mentionez ce s-a intamplat in Romania in 1989, ajungem ca-n filmul „A fost sau n-a fost”. Au fost si proteste si revolte si victime si tancuri, dar a fost si o lovitura de stat, separata de interesul populatiei suparate. In final, lumea tine minte ce a vazut afara si la televizor, nu ce scriu istoricii, asa ca stiu doar aspectul romantic al Revolutiei.
Cat despre proteste generice, e greu sa speculez ce se intampla pe termen mediu/lung in asa situatie… dar e clar va aparea haos, nebunie generala si violenta de diverse tipuri. Aici e problema in aceste „demersuri”. Singura metoda organizata (anti-haos) este cea militara – care implica epurare politica, epurare etnica sau alte tipuri de genocid, si stabilirea de ocupatie militara (numita, eufemistic aproape, „lege martiala”). Oamenii seriosi sunt prinsi la mijloc…