A trecut și granița asta, a Revelionului. O pregătești, plănuiești, perpelești aproape o lună de zile, și ea te lasă vlăguit de puteri și un pic mahmur după numai câteva ore de petrecere.
Cea mai dramatică schimbare, dincolo de trecerea cronologică și banală dintr-un an într-altul, se petrece chiar în capul nostru, acolo unde, până la Revelion, se coc cele mai frumoase, promiţătoare, fanteziste, revoluționare planuri de care omul e în stare. După ce te trezești din beția promisiunilor, ești deja în mijlocul rahatului pe care-l plănuiai. Na! Ești tot tu, cu aceleași forțe (un pic vlăguite de alcool), aceeași realitate pe care plănuiai s-o schimbi, diferența e dată de … dată. Trebuie să pui osu la treabă sau să admiți că te-ai dat prea tare în bărci cu o seară înainte, când ți se părea că lumea e frumoasă, pentru că „de la anul” o să faci și o să dregi tot ce n-ai fost în stare să faci în anii trecuți.
Acum situația seamănă cu farfurie pe care s-au sleit sarmalele. Sau poate mi se pare mie…
Oricum, a trecut și „cumpăna” asta. Acum să vedem de ce suntem în stare, că la planuri toți suntem buni! Vă urez și vouă la fel! 😉
Misto pozele!
Dar daca nu eram eu, nu prea aveati ce poza. In prima poza eu am pus sticlele alea de sampanie pe pervaz, la rece, pt ca Remus R sa nu carcotesca cu privire la temperatura sampaniei in momentul degustarii ei; in poza 2, acea lumina calda, superba, este data de lumanarea cumparata de mine, dupa o idee originala :)); iar locul de unde lumineaza a fost ales de mine; in poza 3, acel antebrat bine lucrat (ca pe Targu Ocna) e al meu; la fel si ceasul din centrul imaginii, care e un Swatch – The others just watch; in poza 4, tacamurile au fost aranjate de mine. In concluzie, decorul, lumina, antebratu', ceasu'… sunt opera mea :))
Deci, perversule de pe Targu Ocna, situatia nu e 100% cum o descrii. Ochelarista are și ea o parte din merit: luminația paharelor venea si din laptop-ul ei, cracii ăia din poza în care tu ești orbit doar de propriul ceas sunt ai ei, iar farfuria cu sarmale era a ei daca nu ma însel. Sigur, restul îți revine, categoric 🙂
Wow! Mai gandeste cineva ca mine!:D Dollo, exact asta ii spuneam si eu pervesului de pe Targul Ocna ceva mai devreme pe messenger, dar el, nu si nu…ca POATE, daca te uiti dintr-un anumit unghi observi si picioarele mele, dar…nu prea vrea sa recunoasca si contributia mea:P…de tine, cea care ai facut pozele, ce sa mai vorbesc:)))) Ntz, ntz, ntz! Mai, GeorgeL, nu e frumos sa te lauzi asa:P
Alina, mintile geniale gandesc la fel 😉
Hihihihihihi…..frumoasa rochita neagra…..
Daniel, vezi ca rochița neagră e „Ochelarista”, si e „dată” 😉