Băi, mamelor!

Deși îmi plac copiii, am ajuns să le urăsc părinții. În special pe mamele care-și exagerează deopotrivă rolul lor și importanța odorului.

Pentru copilul meu fac orice! Am auzit replica asta tocită zilele trecute, în zbor, trecând cu telecomanda peste una din emisiunile alea din categoria „să te prezint părinților”, „noră pentru mama” & co. Mă lovește vizual și auditiv replica asta în fiecare luni și miercuri când merg la bazin. Deși îmi plac copiii, am ajuns să le urăsc părinții. În special pe mamele care-și exagerează deopotrivă rolul lor și importanța odorului.

Bazinul la care merg să înot ca să mă relaxez are dușuri și vestiare pentru ambele sexe. Evident, încălcarea regulii fetițele la femei, băieții la bărbați e frecventă. Nu există dată să nu trebuiască să-mi trag chiloții pe furiș, ba pentru că un tată își asistă fiica la îmbrăcat, ba pentru că o mamă a decis să-i ofere fiului o oră de anatomie pe viu, îmbrăcându-l la femei. Dacă le atragi atenția se indignează: „dar e un copil, doamnă!”. Asta a fost cu un băiețel de vreo 6 ani care se tot holba în curul meu. Nici măcar n-avea ce să caute acolo, pentru că mama lui se ocupa de soră-sa, deci ar fi putut foarte bine să aștepte pe hol. Mama a continuat să mă bodogăne multă vreme după ce am reușit totuși să-mi trag chiloții, dezlipindu-i ochii fiului din fesele mele. „Dacă dumneavoastră gândiți așa, îmi pare rău, dar el este un copil, nu se gândește la ce vă gândiți dumneavoastră!”. Perversa de mine!

Faceți loc, se desfășoară o mamă!

Altă situație, aceeași conjunctură. Înțeleg că, de regulă, când mergi cu copilul la înot cari cu tine o mulțime de accesorii, motiv pentru care ocupi mai mult decât necesarul pe băncuțele destinate tuturor. Bunul simț ar cere ca măcar atunci când vezi că mai vrea cineva să folosească banca aia, să încerci să te restrângi puțin. Aș! Mamele consideră că simplul fapt că ele au un copil, o geantă cu schimburi, o sacosă cu mâncare (destinată copilului după înot), poșeta personală și o sumedenie de alte haine și hăinuțe, toate au nevoie de un spațiu propriu și mai ales larg, ce nu poate fi deranjat. Faptul că tu, adult, care plătești un abonament la același bazin, îți pui ciorapii săltând într-un picior, pantalonii așijderea, și că în general ocupi cel mai puțin loc, și pentru cea mai scurtă vreme, nu le impresionează câtuși de puțin. Ele sunt MAME! Și se simt deranjate de faptul că vrei și tu să exiști prin zonă. Iar dacă mai ridici și pretenții deja ești un inamic, un gândac ce trebuie strivit cu priviri urâte și replici acide. Cum să îndrăznești să iei aerul și spațiul de la gura copilului?!

Fata mamei dă din picioare!

Aseară s-a atins un apogeu. Au fost două pe capul aceluiași copil. O mamă și o mătușă/bunică. Amândouă au schimbat-o pe aia mică în vestiar. Una dădea indicații, cealaltă executa copila. În bazin au intrat toate trei. Copila a încăput pe mâinile instructoarei. Mama și bunica au ocupat inutil culoarul destinat relaxării, unde mai eram încă vreo opt-zece persoane venite cu scop iluzoriu de relaxare, cum spuneam. Nu era suficientă aglomerația care ne făcea pe toți să împărțim culoarul în două benzi, una pentru dus, alta pentru întors, și practic să înotăm în șir indian, dar mama+bunica blocau culoarul urmărind cu îngrijorare/încântare/mirare/duioșie zbaterile acvatice ale copilei. Ele de asta veniseră acolo, deși puteau foarte bine să facă același lucru de la geamul sălii, așa cum își urmăresc toți părinții odraselele.

La finalul orei am întârziat puțin în bazin, ca să las mamele cu copii să-și facă numărul în vestiar. Când am ieșit de sub duș am nimerit într-un cârd de gâște. Mă bucurasem că vestiarul aproape se golise, dar rămăseseră ultimele trei mame cu copiii aferenți. Nivel mai mare de decibeli decât al mamelor+al copiilor+al aparatelor de uscat părul vă spun eu că nu există nici la reactoarele avioanelor. Îmi părea rău că mi-am scos apa din urechi. Când am ieșit în sfârșit afară, în intersecția aglomerată de la Eroilor părea o liniște de cimitir.

Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic împotriva copiilor, cu atât mai puțin a mamelor, pe care le consider niște femei eroine. N-am însă niciun respect față de specia de mamă care consideră că poate să renunțe la bunul simț și la respectul față de spațiul celorlalți, doar pentru că au un copil.  Înțeleg că o fi greu să duci o sarcină, că e chinuitor să treci primii ani de copilărie, că în general atunci când ai un copil ți se schimbă radical prioritățile. Băi mamelor, dar noi, restul muritorilor, n-avem nicio vină, plus că ne-am câștigat mult înaintea copiilor voștri dreptul la viață. Ca și voi, de altfel. Un pic de echilibru în creșterea copilului n-a omorât pe nimeni până acum, dimpotrivă.

Etichete: , , , , ,

29 comentarii la “Băi, mamelor!” Subscribe

  1. Oana 19/04/2011 at 13:48 #

    Dollo, se numeste nesimtire. Imi amintesc ca intr-o seara circulam cu autobuzul pe la Unirii. Vara, cald, cel putin 30 de grade inauntru. Am incercat sa deschid un geam. Am fost scuipata si aproape luata la bataie de o familie de romi iesitit cu copilul. Au zis ca daca mi-e cald e problema mea; daca lor le raceste copilul? Asa ca m-am sufocat in autobuz pana la prima statie, la care am coborat si m-am rugat sa nu se ia dupa mine sa ma bata.
    Asta e Romania. Nesimtire, violenta si lipsa totala de bun simt!

  2. Mai Nimeni 19/04/2011 at 15:16 #

    Povestea asta mi-a evocat imaginea clostilor cu pui. Niste gaini banale sub influenta hormonilor devin mici monstri ce te alearga prin curte.

    • Dollo 19/04/2011 at 16:15 #

      Nici nu stiu dacă neapărat hormonii sunt de vină. Mai degrabă ești taxată ca afectată de hormoni tu, ca femeie fără copii, deranjată de istericalele mamelor cu copii și chipurile fără hormoni.

  3. Dragos B 19/04/2011 at 16:00 #

    Abuse can go both ways:
    http://wulffmorgenthaler.com/2011/04/15/Abuse
    🙂

    • Dollo 19/04/2011 at 16:10 #

      :)) Indeed! Stiam eu ca sunt niste mici perversi sub aparenta asta de inocenta 😀

      • Xanaxdu 19/04/2011 at 16:17 #

        mai degraba votez cu asta:
        http://wulffmorgenthaler.com/strip/2010/09/15/

        • Dollo 19/04/2011 at 16:22 #

          :)) Da, dar în cazul ăsta aș zice că ăla și-a făcut-o cu mâna lui, că doar aia nu i-a făcut singură pe cei trei monștri 🙂

        • Dragos B 20/04/2011 at 12:11 #

          Da!!! :))))) Mi-l amintesc!

  4. Xanaxdu 19/04/2011 at 16:08 #

    Am constatat ca, imbatrinind, devin tot mai intoleranta, exact cum spui tu, nu atit la copii, cit la mamele (si tatii lor).
    Cred ca e un sindrom care se acutizeaza odata cu trecerea timpului la persoanele „childfree” , nu „childless” – e o discutie interesanta despre diferenta intre cei doi termeni, amindoi desemnind persoanele mature fara copii. Americanii au ajuns la concluzia ca „childless” are o conotatie legata de ceva ce iti doresti, dar nu poti avea, un handicap, iar „childfree” denota o stare pe care ti-ai asumat-o cu buna stiinta, o alegere.

    Asa, revenind: stiu exact ce spui, si as putea da zeci de exemple similare
    -kinderi cu Pampersi plini de caca alergind printre mesele de la restaurant in timp ce parintii zimbesc fericiti,
    -mamele care alapteaza la cafeneaua unde m-am dus sa ma simt bine,
    -prietenii care se prezinta cu copil cu tot la cheful de ziua mea -ca n-a venit baby sitterul la timp-, obligindu-ne pe toti sa nu mai fumam, injuram, vorbim porcos;
    -copiii care urla de spui ca sint injunghiati la piscina, tot asa, in timp ce parintii ii sorb din ochi obnubilati
    -intirzierile de peste o ora ale prietenei mele (ca n-a putut sa o scoata pe ‘asta mica’ din casa, ca n-a putut-o trezi, imbraca, etc, etc) la orice intilnire, si ignorarea totala a faptului ca poate, o data in 3 ani de cind are copila, as vrea sa o intilnesc fara accesoriul cirliontat dupa ea (ce, copila nu poate sta cu ta-su o ora, doua cit sa bem noi o cafea?), ca sa putem avea o conversatie care sa nu fie intrerupta de isteriile copilei la fiecare 5 minute cind nu i se da atentie
    -conversatiile mamelor care numai si numai despre performantele supercalifragilistice ale copiilor pot fi, de genul: „uite la ea/el ce fain sta in picioare/se scobeste in nas/respira/maninca pufuleti/face pipi” etc
    -umplerea casutei tale de email cu tone de poze cu copilul (de 4 MB bucata)
    -faptul ca, daca tu, din politete, intrebi ce le mai face odrasla, nu te lasa pina nu iti arata 10 poze si 4 filmulete de pe telefonul mobil
    -si cite si mai cite asemenea
    Asta este, din pacate traim intr-o dictatura a celor cu copii. Sa te fereasca Dumnezeu sa spui ceva, sau sa te uiti urit. Nu doar parintii copiilor in cauza o sa sara la gitul tau, ci si publicul spectator (am patit-o, stiu despre ce vorbesc).
    Problema e ca eu nu vad scapare – nu stiu de ce, dar mi se pare ca parenthood-ul a devenit din ce in ce mai violent in relatia cu restul lumii. Pe vremuri parintii parca isi mai tineau progeniturile sub control, erau mai inhibati in a-si manifesta dragostea si a-ti invada spatiul privat. Exista o pudoare de a-ti carabani copilul la restaurant, muzee, expozitii, filme, concerte, din respect pentru restul lumii. Ei bine, nu imi amintesc ultima ocazie in care am putut sa merg la o ocazie din asta fara sa fie un copil care sa imi strice cheful si sa ma faca sa sufar in tacere..

    In ultimii ani observ o agresivitate (sau o fi nesimtire?) a celor cu copii, care ma inspaiminta, care culmineaza cu eternele intrebari de gen „si tu, cind o sa ii faci pe ai tai?”, „de ce nu faceti?”, „ce mai astepti, vezi ca timpul trece samd”, chestii care din nou sint la limita maxima a nesimtirii si prostului gust. De multe ori mi-am spus ca parintii astia or fi avind si ei dubiile lor, pe care le sublimeaza incercind cu cerbicie sa ne aduca si pe noi, oile negre, pe drumul cel bun al procrearii si al zamisliri de noi si noi generatii de copii rasfatati si nesimtiti…

    PS: Recent, cautind pe ceva site o oferta de cazare nu mai stiu unde, m-am distrat copios vazind ca in optiunile de cautare detaliate, exista posibilitatea sa bifezi „no children”, in afara de „pet friendly”, „gay friendly” si mai stiu eu ce. Cind i-am spus chestia asta amicei mele cu prunc de 3 ani, a facut o fata revoltata, de spuneai ca acum ii da in judecata. Cu alte cuvinte, i-a fost greu sa accepte ca exista un spatiu unde ei, atotputernicii PARINTI CU COPII, nu au acces.

    • Xanaxdu 19/04/2011 at 16:11 #

      E „zamislirii”, pardon de greseala

    • Dollo 19/04/2011 at 16:21 #

      Da, poate că „pe vremea noastră” exista ceva mai multă decență în exhibarea diverselor trăiri de tot felul, incluzând aici și manifestările părintești. Cred că spiritul de frondă al mamelor a apărut odată cu primele celebrități care au pozat goale și însărcinate. Atunci s-a rupt ceva în mentalul colectiv, iar unele au luat-o razna. Câteodată la bazin mă simt ca în filmele alea SF în care omenirea a încetat să mai procreeze dintr-un motiv oarecare, iar singurele femei roditoare rămase în viață sunt ocrotite precum monumentele naturii. Li se permite orice, sunt zeițele încoronate ale omenirii aflate în pragul extincției.
      Până la urmă cred că asta dăunează și educației plodului. Când vede că el e buricul pământului…

      • Xanaxdu 19/04/2011 at 17:00 #

        Dollo, cred ca psihanalizezi prea mult a propos de momentul de inceput al degringoladei. Eu nu l-as lega de celebritatile care au pozat gravide, ci mai degraba de procesul general de degradare a bunului simt, al educatiei si culturii, combinat cu educatia consumerista de tip „me, me, me”, „happiness NOW”, samd

    • lucia 17/12/2013 at 16:07 #

      Mi-a placut o faza dintr-un serial, dp ce o femeie cu copii a umilit-o pe alta ca n-are, a patit-o si ea: la un magazin, i s-a spus sa-si tina copiii ca nu au voie sa atinga marfa. A vazut si ea cum e invers – inca un loc unde e preferat sa nu te duci cu copii.

  5. blo 19/04/2011 at 23:27 #

    si eu sunt mama, dar sper ca nu-s chiar asa nebuna ca altele :))
    in ro aveam o prietena buna care ma alinta spunandu-mi „sociopata lu’ mama” pentru ca imediat ce vedeam o mamica la orizont, schimbam brusc directia. noi aflandu-ne la plimbare in parc, impingand carucioarele in care se trageau de ciorapei odraselele personale 🙂
    nu cred ca nesimtirea personajelor evocate de tine tine de statutul de mama/bunica/matusa, ci de caracterul lor si atat. pun pariu ca erau la fel de prost-crescute si inainte sa aiba plozi.
    si-acuma ce vrei? sa moara mamitza? :))

    sa-ti povestesc despre cat de crancen este sa ai copil si sa iesi afara cu el la plimbare? dintr-o data devii tinta tuturor celorlalte mamici care simt nevoia sa te intrebe cati dinti are al tau, daca mananca, cat mananca, cat se partzaie, cat caca face, comparatii din care evident ca plodul tau trebuie sa iasa pe locul 2, plodul lor fiind cel mai cel.
    dupa ce constata satisfacute ca al lor e mai gras, mai mare, are mai multi dinti, face mai mult caca si mananca mult mai mult decat al tau, incep sa te intrebe daca esti bolnava, pentru ca nu-i normal sa fii asa slaba/palida/incercanata/ etc, dupa care se vaita ca sunt tracasate desi au acasa o mama/soacra/bona/bunica/matusa/etc pe post de sclava, asa ca tu la cele 50 de kile ale tale esti clar bolnava, ele la cele 120 sunt doar tracasate ca nu pot tine regim.
    sa-ti mai zic?
    dupa care te intreaba unde-i barbata-tu, ce lucreaza, unde lucreaza, strambandu-se condescendent atunci cand aude ca din pacate si tu si barbac-tu sunteti oarecum ‘telectuali si ca n-ascultati nici manele iar tu (culmea culmilor!!!!) habar n-ai de niciun personaj de telenovela.

    asa ca nu te mai plange, ca noi mamele relativ normale avem de suferit mult mai crancen ca voi, astia child free 🙂
    ah, ca sa nu mai spun ca in perioada sarcinii, imediat ce observa un pic de burta, toate mamicile vin sa puna mana pe burta respectiva. wtf? un deget in fund n-ar vrea sa-mi bage? sau sa ma caute pe la masele, sau mai stiu eu ce? nu exista notiunea de „e corpul meu, ti-ar ramane recunoscatoare daca nu m-ai mai atinge fara sa imi ceri permisiunea”, pentru ca nu-i asa, sarcina mea este domeniu public.
    trebuie sa dau detalii despre numarul de saptamani, cate kg am luat, ce mananc, de ce nu mananc, mi se dau sfaturi cu privire la ce-ar trebui sa mananc, si in tot timpul asta incearca sa ma frece pe burta.
    ia spune, ti-ar placea genul asta de tratament?
    :))
    mamele senine care privesc zambitor si bovin cum plodul lor incearca sa-ti scoata ochii cu furculita la restaurant, mamele care privesc la fel de senine cum plodul lor il cafteste pe al tau cu sete, iar cand intervii si-l iei de o aripa pe al lor ca sa-ti salvezi plodul, incep brusc sa urle cu ochii iesiti din orbite, pentru ca e doar un copil, cum adica sa-mi pun mintea cu el?
    ei bine, pe toate astea si pe muuuuulte altele, le-as duce la niste centre de reeducare, unde le-as mai da un lustru la creierasele alea si-asa spalate, si le-as implanta dexu’, codul bunelor maniere, le-as sugera ca-s alergice la telenovele si le-as obliga sa citeasca cel putin o carte pe saptamana.
    hai ca m-am intins cu suferintele mamicesti. da’ ziceam sa iti zic si eu varianta cealalta, ca deh, orice poveste stiam ca tre’ sa aiba 3 surse.
    mi-ar placea sa aflu si ce-ar zice o mamica d-asta :))

    • Dollo 20/04/2011 at 09:18 #

      Hm, deci sunt mai rele intre ele, mamele astea, decat cu outsiderii 🙂

      • Ileana Camelia 14/01/2012 at 19:08 #

        :))))))))))))))))))))))))))))))
        Da

      • lucia 17/12/2013 at 16:42 #

        :))

  6. Ioana 20/04/2011 at 00:25 #

    Io-s de acord si cu articolul si cu comentariul lui Blo: daca nu era copilul, era altceva care sa scoata la iveala o anumita lipsa de simtire, numai ca asta cu copilul o vede lumea mai bine, ca de, nu prea poti sa nu ii bagi in seama.

    Parerea mea de posesoare de 2 dintr-astia mici si oracaitori e ca sunt persianumefecti dar nimeni nu-i obligat sa ii suporte in afara mea si a familiei 🙂

    • Dollo 20/04/2011 at 09:18 #

      Normal, chestia cu puiul si cioara, cu conditia sa cante doar pe craca familiei 🙂

  7. Miscellaneous 20/04/2011 at 03:00 #

    :))) Articolul m-a făcut să râd copios, deși nu-i așa haioasă treaba și-n realitate, din nefericire.
    Din fericire, n-am probleme cu lucruri din astea, ÎNCĂ. Am mai observat și eu prin parc cum se împrietenesc mămici la discuții despre copiii lor, cu aceleași detalii comparative care le fac să își ridice odrasla-n slăvi, că-i mai cu moț decât ailaltă.
    Totuși, ce m-ar enerva pe mine foarte tare e ce a scris blo, cu frecatul burții și sfaturile doldora. Pfoai, n-aș rezista să nu le pun la punct, să le dau peste mână etc. Deși sper să nu fie cazul, sper că prietenele mele nu sunt chiar atât de nebune.

    Apropo de asta, nu știu dacă e numai nesimțire, poate că e un amestec între control freak și nesimțire, cumva de genul ”vai, am un copil, moare dacă nu stau cu el 5 minute”. Există și mame absolut normale, numai la noi cu educația, mna, mai greu.

  8. Gilbert 20/04/2011 at 08:08 #

    Wow, ce bine e de mine!… Mă simt minunat că nu sunt mamă ca să mă frece careva pe be burtă. Dar asta nu înseamnă că sunt în afara poveştii. Şi prin alte părţi e cam la fel. Atâta doar că şi „speciile” de odrasle e mai multe.

    • Dollo 20/04/2011 at 09:10 #

      Ar trebui sa va trageti si voi, tatii, de… ceva cu care ati contribuit la facerea copilului 😛

  9. Gilbert 20/04/2011 at 09:27 #

    Probabil că se lucrează deja la asta, dar sunt divergenţe în stabilirea normelor de aplicare 🙂

  10. blo 20/04/2011 at 11:46 #

    🙂 eu nu vorbeam despre prietene, pentru ca ele in general sunt destul de normale, nu freaca lumea pe burta.
    vorbeam despre individe necunoscute, care incearca sa abordeze pe oricine are un copil in posesie.

    si mai era o chestie pe care vroiam sa ti-o povestesc: sila cu care privesc unii oameni, parintii in general. pentru ca din pacata copiii mici sunt destul de scarbosi, admit asta :))
    au bale, au caca in pampersi, sunt plini de jeg pentru ca ii scoti afara si se tavalesc peste tot, iar tu ca parinte tre’ sa pupi cand cade si se loveste la fundulet, chiar daca pe deasupra pampersului are un strat de praf de 2 degete, iar dinauntru vine o aroma de te ia cu lesin.
    sau cind le cresc dintii si-s in permanenta plini de bale, si-i apuca amorul in public.
    pentru cei din jur nu-i normal, si inainte sa am copil pentru mine sa ma las pupata cu bale de un copil oricat de dulce ar fi fost, era echivalent cu a lasa un caine sa ma linga pe fata :))
    asa ca in general incerc sa menajez ochiul si timpanul nevinovatilor din public, si cred ca asta ar trebui sa faca oricine, indiferent daca are sau nu copil.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român