Marian Andrei, fotograful oficial al firmei Astaldi, care construiește Pasajul Basarab, a făcut azi publice ultimele pregătiri de inauguare ale ctitoriei Băsescu-Videanu-Oprescu. Peste câteva zile ne putem da cu mașina ori tramvaiul printre hobanele astea albe și frumoase, sau putem s-o luăm perpedes pe el și să ne holbăm de sus la Bucureștiul urât din zona Gării Basarab. Nu-i așa că arată bine? Podul, nu orașul.
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Vechituri
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
Carnavalul din Basel
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
Onoare de taximetrist
POMIAN IONUT: Pot să cumpăr undeva carioca pic? Dacă știți ...
Ioana Spiridonica: Apropo de vorbit, mă chinui de aproape un an să ...
Dollo: Hei, bine te-am regăsit! Poate facem niste schimb...
Ioana Spiridonica: Exact cum povestea Stelian, și aici în Canada ex...
alina: Bine că ați vizitat zona cât timp a fost pace. ...
Dollo: Încercăm...
Dollo: Da, diferența e cā la ei nu pare să fie nevoie ...
Dollo: Mai avem şi țâfnă, că fără ea ce ne-am face...
“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1
Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor
Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛
Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma
Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉
cu masina si tramvaiul deja ne dam printre hobane. parol. de vreo luna, sa zic. s-a reluat si traseul autobuzelor pe langa gara basarab. pe sub el se circula normal.
Da ma, dar știi cum se zice la opera, pana nu cântă grăsana, nu-i gata. În cazul nostru, până nu taie Oprescu panglica….
De arătat arată frumos. Să-l circulaţi cu plăcere!
Sper să reziste timpurilor… 😉
O să reziste, domnu, că e garantat de Mărmureanu împotriva cutremurelor 🙂
Da, dar nu e garantat împotriva celorlalte şi mai ales a celorlalţi 😉
Wow …. așa ceva, în București ? 🙂 Înțeleg comentariul ”pe bune” în poză.