Marian Andrei, fotograful oficial al firmei Astaldi, care construiește Pasajul Basarab, a făcut azi publice ultimele pregătiri de inauguare ale ctitoriei Băsescu-Videanu-Oprescu. Peste câteva zile ne putem da cu mașina ori tramvaiul printre hobanele astea albe și frumoase, sau putem s-o luăm perpedes pe el și să ne holbăm de sus la Bucureștiul urât din zona Gării Basarab. Nu-i așa că arată bine? Podul, nu orașul.
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
Onoare de taximetrist
Ultimul preț care a ucis povestea
Primul an de expat, realizări și perspective
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
Valea Loarei și foștii ei bogați
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
Ultimul preț care a ucis povestea
Onoare de taximetrist
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
Nicoleta Pascu: Un institut medical de renume mondial și un repre...
Dollo: Și eu care mă bazam pe tine să ne zici de la fi...
Elena Halmaghi: Am citit fiecare cuvânt de aici. Nu am terminat d...
Dollo: Da, eu mă refeream la clădire, că așa primele ...
Florin: De fapt, n-a fost construit de comuniști. Pistele...
Dollo: Păi da, asta e rețeta de succes în toate :)...
pavel: Cu o floare nu se face primavara :-).
Dar poat...
Dollo: Nu mai am traficul necesar pentru asta, am ratat m...
O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?
Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.
De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.
Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.
Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.
În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.
cu masina si tramvaiul deja ne dam printre hobane. parol. de vreo luna, sa zic. s-a reluat si traseul autobuzelor pe langa gara basarab. pe sub el se circula normal.
Da ma, dar știi cum se zice la opera, pana nu cântă grăsana, nu-i gata. În cazul nostru, până nu taie Oprescu panglica….
De arătat arată frumos. Să-l circulaţi cu plăcere!
Sper să reziste timpurilor… 😉
O să reziste, domnu, că e garantat de Mărmureanu împotriva cutremurelor 🙂
Da, dar nu e garantat împotriva celorlalte şi mai ales a celorlalţi 😉
Wow …. așa ceva, în București ? 🙂 Înțeleg comentariul ”pe bune” în poză.