Aproape gata

Marian Andrei, fotograful oficial al firmei Astaldi, care construiește Pasajul Basarab, a făcut azi publice ultimele pregătiri de inauguare ale ctitoriei Băsescu-Videanu-Oprescu. Peste câteva zile ne putem da cu mașina ori tramvaiul printre hobanele astea albe și frumoase, sau putem s-o luăm perpedes pe el și să ne holbăm de sus la Bucureștiul urât din zona Gării Basarab. Nu-i așa că arată bine? Podul, nu orașul.

Etichete: ,

6 comentarii la “Aproape gata” Subscribe

  1. ady 28/05/2011 at 00:11 #

    cu masina si tramvaiul deja ne dam printre hobane. parol. de vreo luna, sa zic. s-a reluat si traseul autobuzelor pe langa gara basarab. pe sub el se circula normal.

    • Dollo 28/05/2011 at 09:56 #

      Da ma, dar știi cum se zice la opera, pana nu cântă grăsana, nu-i gata. În cazul nostru, până nu taie Oprescu panglica….

  2. Gilbert 28/05/2011 at 09:34 #

    De arătat arată frumos. Să-l circulaţi cu plăcere!
    Sper să reziste timpurilor… 😉

    • Dollo 28/05/2011 at 09:56 #

      O să reziste, domnu, că e garantat de Mărmureanu împotriva cutremurelor 🙂

  3. Gilbert 29/05/2011 at 21:52 #

    Da, dar nu e garantat împotriva celorlalte şi mai ales a celorlalţi 😉

  4. Miscellaneous 02/06/2011 at 01:10 #

    Wow …. așa ceva, în București ? 🙂 Înțeleg comentariul ”pe bune” în poză.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.