Binecuvântat de Mărmureanu

Oprescu zice că la Basarab nu s-a făcut niciun rabat de la cerințele specialiștilor. Punem pariu că asfaltul se strică după inaugurare?

Primarul Oprescu a făcut ieri o vizită la Pasajul Basarab, care ar fi trebuit inaugurat zilele astea, conform unor promisiuni mai vechi. Vizita asta n-a fost, totuși, pentru panglică, ci pentru un soi de binecuvântare seismică, pe care a primit-o Pasajul de la însuși guru Mărmureanu, care a asigurat asistența că „Pasajul Basarab, conform proiectarii, poate rezista la un cutremur de 7,5 grade”. Așa zice Mărmureanu, așa zicem și noi, cui ce-i pasă că probabil nici Mărmureanu, nici constructorii ăia n-au de unde să fie așa siguri că în caz de cutremur podul va ține sau va cădea palancă la pământ. Să nu uităm, totuși, că podul e făcut cu români, nu cu japonezi.

Dar, ca modă nu mi s-ar părea rău să fie înlocuite soboarele de preoți binecuvântători cu specialistul Mărmureanu. Se inaugurează un pod, hop și Mărmureanu să zică: „mergeți liniștiți, podul rezistă la Ț grade!”. Se inaugurează o autostradă (da, ați vrea voi!), să vină Mărmureanu s-o încerce cu paharul de țuică pe bordul mașinii. Taie Elena Udrea o panglică la Stadionul Național, vine și Mărmureanu să măsoare ecoul tocurilor doamnei Udrea în acoperișul culisabil al stadionului. Ar putea chiar să se aplice de acum, pe toate ctitoriile, o ștampilă, gen „Fabricat în România”, pe care să scrie mare cu roșu „Binecuvântat de Mărmureanu!”. La rigoare se poate strecura și un „Amin!”, discret undeva într-un colț.

Revenind la Basarab, dacă v-ați ținut respirația până în luna martie, când era programată inaugurarea, ei bine mai luați o gură de aer, deoarece constructorul spaniol cică a cerut o păsuire, pentru controale suplimentare. Adică vor să se pună și linia de tramvai plus stațiile aferente, ca să fie siguri că podul ține la încărcarea maximă. De parcă chestiile astea ar fi așa, opționale. Vedem dacă merge și cu linie de tramvai, dacă nu ține, o dăm jos și renunțăm. Sau mai facem un act adițional ca să consolidăm podul, cât să țină și tramvaiul.

Oprescu a preluat și el, din zbor, scuza: „Nu vreau să mă grăbesc să tai panglica inagurală până nu sunt absolut sigur că cei care vor circula pe acest pasaj vor fi în deplină siguranță. Nu vreau să fac rabat de la nici o cerință a specialiștilor”. Să moară specialistu, punem pariu că după câteva luni de la inaugurare se strică (măcar) asfaltul?

Cică podul va fi dotat cu senzori de avertizare seismică (plus panouri de avertizare), legați direct la Institutul de Fizică a Pământului, la domnul Mărmureanu la birou. Dacă se întâmplă să fiți cu mașina pe pod și se întâmplă să funcționeze și panoul de informare, aveți timp 30 de secunde să abandonați mașina și să vă țineți bine de stâlpii podului.

Mărmureanu a ținut și el să adauge cămasura este absolut necesară”, dând exemplu „recentele evenimente din Japonia unde, datorită unor sisteme similare deja implementate, au fost salvate mii de vieti”.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea senzorilor de cutremur cocoțați pe Pasajul Basarab!

Tags: , , ,

3 Responses to “Binecuvântat de Mărmureanu” Subscribe

  1. Gilbert 29/03/2011 at 02:02 #

    Mda, mare noroc mai au românii cu dl. Mărmureanu… Sper sa nu ni-l fure japonezii.

    • Dollo 29/03/2011 at 09:24 #

      Nu putem decat sa ne rugam pentru sanatatea lui 😉

  2. Gilbert 29/03/2011 at 09:46 #

    Aşa e. Vorba aia: cine n-are, să-l cumpere; cine-l are, să-l preţuiască!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.