Cum strică „soșăl media” socotelile sinucigașilor

Cam pe la ora la care gospodinele pregătesc prânzul pentru soții lor muncitori, doamna Andreea Ionescu, absolventă de două facultăți și cică fostă funcționară publică, neavând din ce să pregătească prânzul, a încropit pe pagina ei de Facebook o scrisorică, cum că se sinucide. Reacțiile feisbuchiștilor: câteva like-uri, copy/paste și multe încurajări de pe margine

Cam pe la ora la care gospodinele pregătesc prânzul pentru soții lor muncitori, doamna Andreea Ionescu, absolventă de două facultăți și cică fostă funcționară publică, neavând din ce să pregătească prânzul, a încropit pe pagina ei de Facebook o scrisorică, cum că se sinucide. Și explica de ce: că a ajuns în faliment din cauza unor persoane (vreo trei politicieni pe care i-ar fi ajutat să acceadă în funcții, și ei n-au mai recunoscut-o, omițând să-i dea și ei un os de ros pe lângă primării/parlament). În plus, zice doamna Ionescu, mă-sa ar fi nebună, iar socrul ei – un afemeiat de 95 de ani (?!) care nici ăla nu o ajută.  Își ia adio de la copii, de la bărbat, de la „animăluțele” și „pisicuțele” și roagă pe toată lumea să aibă grijă de ei/ele, că pentru ea „this is it!”.

Că nici doamna Ionescu nu e tocmai întreagă la minte e cumva evident din scrisoare și din amenințare. Toată lumea știe că cine e hotărât nu stă să scrie scrisori pe Facebook. Vă imaginați ce ar fi fost dacă scria Mădălina Manole așa ceva pe pagina ei? Dar distracția maximă vine citind cele peste o sută de comentarii la scrisoare, plus cele două „like”-uri pe care s-au grăbit să le dea la scrisoarea de adio, un tip și o tipă. Eu n-am înțeles dacă ălora le-a plăcut că asta vrea să se sinucidă, sau că zice de politicienii lu pește că sunt corupți… sau că își iubește familia, dar mi-a plăcut că lor le-a plăcut, cum ar veni 🙂

Apoi se înșiră ditai cârnatul cu comentarii, ale unora care au ajuns cumva pe pagina asta, deși nu o cunosc pe doamnă, și încep să-și dea cu părerea, cu tonul afectat și ipocrit de care suntem cu toții capabili în cazuri din astea: vai, Andreea, dar n-o face, vorbește cu noi, dar chiar n-o cunoaște nimeni pe femeia asta?, să sune cineva la poliție, să sunăm la locul ei de muncă, hai Andreea, vorbește cu noi, gândește-te la copiii tăi, la animăluțe, bla bla.

Unul zice că el nu o are în listă, altul zice că, dimpotrivă, să nu se sinucidă, că nu vrea să piardă un nume din lista lui de prieteni, alta zice că i-a trimis link-ul cu scrisoarea lui Christian Ciocan însuși, si că așteaptă ajutor de la el. Când o ia cineva la mișto persistă în prostie și zice că de îndată ce Ciocan a primit link-ul a ieșit de unde era el online și pesemne că s-a și dus s-o caute pe sinucigașă. Alta zice că ea a dat copy/paste după scrisoare pe peretele ei de Facebook, ca s-o citească cât mai multă lume și îi îndeamnă pe toți să facă la fel. Cu cât suntem mai mulți putem s-o ajutăm pe femeie. Suntem o forță, nu ceda Andreea! Să strângem bani, să-i plătim chiria, să-i cumpărăm de mâncare… În fine, citești mesajele ălora și te simți în plin teatru absurd. În ce oală se învârt creierele ăstora, totuși?

Intră pe fir apoi însuși ProTV, care ia legătura cu bărbatul doamnei. Ăsta aflase și el de pe Facebook că nevasta vrea să i se sinucidă, și dă fuga acasă, s-o oprească. Când colo, ce să vezi, acasă, nevasta era vie, dar deprimată. Slavă Domnului! Acum doamna cică se află în afara oricărui pericol, și doarme. Noroc cu vigilența „soșăl media”, care nu doarme, că altfel acum doamna Ionescu și-ar fi dormit somnul de veci. Să stăm cu gurile căscate, deci, când s-o trezi doamna, să vedem care vor fi primele ei vorbe, pe Facebook evident, după revenirea din moartea rațiunii.

Și uite cum m-a deturnat pe mine cucoana asta cu sinuciderea ei, de la îndeletnicirea nobilă pe care o aveam: căutam cui să-i dau 2% din impozitul meu pe venit, că tocmai am completat muntele ăla de declarații către fisc și mă simț generoasă. N-o vrea cineva să deschidă un fond de întrajutorare a sinucigașilor de pe Facebook?

Etichete: , , ,

16 comentarii la “Cum strică „soșăl media” socotelile sinucigașilor” Subscribe

  1. Messa 12/05/2011 at 19:58 #

    Eu n-as face haz de o depresie…

    • Dollo 12/05/2011 at 21:02 #

      Nu fac haz de depresia femeii, deși, dacă e să judecăm după ce scrie în mesajul ăla cred că a trecut demult de faza depresiei. Hazul e mai degrabă la adresa comentatorilor de pe Facebook. Eu pe ăia nu-i pot înțelege.

  2. Dragos B 12/05/2011 at 22:22 #

    Nici pe Ilie Dobre nu l-au lasat sa se arunce de la etajul al VI-lea al cladirii radioului prin ’91.

    Nu cã l-as asculta la radio dar asa, ca idee.

    =))

    • Dollo 13/05/2011 at 09:42 #

      Și pe vremea aia nu era soșăl media 🙂

  3. spufi 13/05/2011 at 15:41 #

    Eu as propune sa se sinucida cei care nu au „lasat-o” pe dna Ionescu sa se sinucida :-L
    Muriti, ba!

    • Dollo 13/05/2011 at 16:01 #

      Oho, și ce liniște s-ar face. M-am uitat azi pe peretele doamnei Ionescu și am constatat că vreo câteva duzini din îngrijorații de ieri au adăugat-o pe lista lor de prieteni. Ea le-a dat accept, și azi i-au umplut peretele de tranks-uri, și încurajări repetate. E clar că oamenii ăștia merită să fie prieteni între ei. La bine și la greu…

  4. Clementina 13/05/2011 at 16:04 #

    si pe mine m-au amuzat comentariile. mai ales ale celor care deja se ingrijorau de soarta animalutelor.a, si inca ceva, eu am vazut scrisoarea la AdoptiiCaini.ro. poate de aia erau comentariile alea 🙂

    • Dollo 13/05/2011 at 16:05 #

      Hi, hi, da, acolo oamenii au simțul umorului mai dezvoltat :))

  5. mircea 15/05/2011 at 16:48 #

    Nu mai e nici Furadanul ce a fost odata….

    • Dollo 15/05/2011 at 17:20 #

      Mai ales după ultima campanie publicitară pe care a avut-o…;)

  6. Miscellaneous 17/05/2011 at 00:58 #

    În umila mea opinie, un depresiv nu-și face ”campanie sinucigașă” pe Facebook.

    • Dollo 17/05/2011 at 09:57 #

      Și ce campanie! După faza asta și-a dublat numărul de „frenzi”. E clar că nici în capul ălora de au adăugat-o pe listă nu e mai mult decât a rămas în al ei.

  7. Daniel 21/06/2011 at 14:07 #

    Interesant e ca tu ai preluat cazul idioatei pe blogul tau…….. :))))))0

  8. Mirandolina 24/08/2011 at 01:12 #

    Nu e nicio depresiva, e dusa, saraca.
    Acum nu vreau sa-mi sariti in cap, da’ eu sunt de acord cu Dollo: cine vrea sa se sinucida, o face, nu sta sa scrie proza absurda si dezlanata pe FB. Din nefericire, s-a sinucis cineva de curand, si a facut-o asa, direct. Desi avea cont de FB.

  9. augustus 21/02/2012 at 12:28 #

    din articolul tau nu se desprinde nici un strop de compasiune ptr o fiinta nefericita. ca o fi bolnaVA CU CAPUL SAU NU, ASTA nu conteaza.
    faptul ca tu nu esti in rahat pana la gat, sa simti si tu ca viata nu are nici un sens ptr tine, aste e doar rodul intamplarii.
    hai sa-ti dau eu un exemplu despre cum se poate schimba viata ta de asa maniera incat sa ajungi mai rau ca femeia aia deprimata.
    sa zicem ca intr-o zi iei un taxi , si in loc sa te duca la destinatie, taximetristul iti da una in cap si te baga fortat intr-un bordel. si de acolo o sa iesi dupa vreo 3 ani, cu un copil facut si furat de la tine intre timp. daca o sa mai iesi intreaga, fara sa fii dependenta de droguri sau altele.
    cazul de mai susu e unul real, citit de mine in presa.mai demult, asa ca nu am linkuri de dat.
    traim intr-o jungla si unii au mai putin noroc decat altii, sunt mai slabi, sau pur si simplu nu reusesc sa faca fazta greutatilor.
    si atunci vii tu si faci misto, te crezi superioara, te crezi puternica, ai senzatia ca de tine depresia nu se poate prinde.poata da norocul si peste tine. atunci sa te vad daca-ti mai arde sa faci misto.

  10. augustus 21/02/2012 at 23:50 #

    am si eu o intrebare, de ce nu pot accesa arhiva de anul trecut? am deschis pagina, imi arata fiecare luna in parte dar nu pot deschide nici una.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.