În Belgrad sunt multe camere de luat vederi pe străzi. Evident, scopul lor declarat vizează siguranța persoanelor și monitorizarea traficului. Vă sună cunoscut? Ei bine, una din aceste numeroase camere se află în custodia unei secții de poliție de pe marginea autostrăzii E75 care traversează orașul de la nord la sud. Peste drum de poliție (adică peste autostradă) e o sală de sport. În parcarea acelei săli de sport, într-o dimineață pe la 3, doi tineri, neobosiți pesemne suficient de sport, au fost suprinși de camera poliției făcând un alt exercițiu sportiv, de data asta pe mașină. Partida de sex a tinerilor a fost înregistrată de camera poliției, care bătea în mod dubios până în parcarea aceea, deși destinația ei inițială era strict monitorizarea traficului pe autostradă și eventual monitorizarea curții secției de poliție. Că a înregistrat și partida de sex n-ar fi probabil în ochii unora o crimă. Până la urmă tipii o făceau în public, nu în dormitorul personal. Dar că filmul a fost postat apoi pe youtube e deja o infracțiune în multe țări europene. Infracțiune ce constă în difuzarea unor date cu caracter personal înregistrate fără drept, fără consimțământul persoanelor.
În filmulețul postat pe youtube fețele protagoniștilor au fost blurate, dar identificarea lor s-a putut face datorită numărului de înmatriculare al mașinii, care era foarte vizibil. Așa am putut să aflu chiar și eu că proprietarul apartamentului pe care l-am închiriat în Belgrad e vecin cu tânăra surprinsă de camera poliției făcând sex. Că fata are numai 22 de ani și că de când filmul a făcut carieră în Serbia, părinții ei umblă prin cartier doar cu capetele plecate.
Dincolo de modul prea ușor în care a fost luată pățania de mulți dintre sârbi, problema e una foarte serioasă în termeni de acces și prelucrare a datelor cu caracter personal, adică acel domeniu incredibil de ignorat de majoritatea pământenilor. Conform legii datelor personale existente în Serbia, nu s-a putut lua nicio măsură împotriva acelor polițiști de la secția cu înregistrarea. De ce credeți?
Pentru că nu s-a putut stabili cu exactitate care dintre ei a avut acces la înregistrare și care o fi postat-o pe youtube. Autoritatea sârbă care se ocupă de supravegherea prelucrării datelor cu caracter personal a luat însă măsuri post coitum, ca să rămânem în termeni. Adică a solicitat secției de poliție să securizeze accesul la camera unde se fac înregistrările cu camera de filmat, pe bază de cartelă netransmisibilă, și un registru clar cu oamenii care au acces acolo pe date și ore. Pe viitor se speră că nu se vor mai întâmpla astfel de neplăceri. Rămâne doar fata aia cu onoarea nereperată, dar măcar nu se va mai întâmpla altă rușine și alteia pe care o va mânca între picioare în parcarea sălii de sport, veți zice.
Nu e chiar așa. Gândiți-vă câte camere avem și noi și cine are acces la ceea ce văd ele. Că unele camere, destul de performante, pot să bată chiar până în unele apartamente de pe marginea străzii. Situația e la fel de volatilă peste tot în lume. În ciuda faptului că unele țări au legislație mai bine pusă la punct în domeniul păstrării datelor personale, elementul uman din lanțul prelucrării lor este întotdeauna cel care face pocinoage. Pentru că oamenii în general sunt foarte puțin conștienți de drepturile și obligațiile pe care le au în această privință. În Serbia de exemplu doar 1 la sută din companiile care colectează și prelucrează date personale ale populației, prin natura domeniului de activitate, au notificat autoritatea în materie și știu ce regim trebuie să aibă aceste date, deși legea care-i obligă să facă asta e în vigoare din 2009. De partea cealaltă, oamenii sunt prea puțin conștienți de ceea ce se întâmplă cu datele lor de identificare pe care le oferă cu larghețe cu orice ocazie. Și sârbii și românii sunt încă tributari vechilor regimuri în care au trăit și în care erau obișnuiți ca ochiul lui Big Brother să fie ațintit asupra lor. Sau urechea Securității.
Cazul din Serbia e unul de râsu-plânsu, dar imaginați-vă că o asistentă care are acces la rezultatele analizelor voastre medicale le postează pe Facebook. S-a întâmplat tot în Serbia, dar asistenta nu le-a postat pe Facebook, doar le-a trimis pe email la mai mulți colegi de serviciu ai pacientului. În cazul ăla asistenta a fost pedepsită cu o amendă de 200 de euro. Pe motiv că „n-a știut că n-are voie”… Dar glicemia pacientului n-a mai putut fi retrasă de pe emailurile colegilor, nu?
P.S. La unica mea vizită făcută la o secție de poliție din Belgrad (a trebuit să fim înregistrați ca străini în oraș) am văzut prima dată în viața mea un afiș în care se oferea recompensă pentru prinderea unor infractori. Ratko Mladic și pentru încă un sârb. Pentru Ratko recompensa crescuse la 10 milioane de euro. Pentru celălalt se oferea doar un milion. Ăștia n-au avut norocul să se afle în bătaia camerelor de luat vederi ale poliției, probabil 😉
Dollo draga, dar linkul la filmulet, filmuletul, unde e?
As vrea sa vorbesc serios pe tema, dar cumva nu imi vine – scuze, azi compasiunea mea pentru drepturile persoanelor nu se aplica la junii suprahormonalizati, ci doar la parintii fetei.
Daca ar fi fost in Romania, parca vad ca cei doi deveneau deja protagonisti la vreun show pe la vreun canal privat de televiziune, sau erau deja invitati la Maruta (ei) si la „Acces direct” (politistii)…
Hi, hi, păi să știi că și eu m-am gândit, că aș putea să mă duc la un tabloid să povestesc cum am stat eu în chirie la un vecin de-al fetei ăleia :)) După aia mi-a mai trecut, treaba e totuși serioasă, în ciuda exemplului care aparent spune că ăia și-au făcut-o cu mâna lor. Adică pe mine chiar mă îngrijorează faptul că s-a ajuns la situația asta de supramonitorizare în condițiile în care datele/informațiile sunt pe mâna orisicui. Poate că am devenit mai paranoică de când cu documentarea subiectului ăstuia…
Filmulețul nu mai există pe youtube, îți dai seama, conținea scene explicite … 😀
Revin cu o intrebare care ma framinta: daca filmuletul era postat nu doar cu fetele lor blurate, ci si cu numarul masinii, atunci gata, treaba era acceptabila?
Intreb asta pentru ca am remarcat ca in Romania e foarte la moda chestia cu bluratul – dar asta nu schimba prea mult datele problemei. Sau schimba?
Nu prea exista reguli in sensul asta. Dar probabil ar fi fost mai greu de identificat in cazul ala. Poate doar daca aveau ceva semne distinctive pe fund trebuiau blurate si alea :))
In Romania se blureaza mai mult fetele copiilor, dar nici alea intotdeauna.
Mda, cam trist. Si nu inteleg cum naiba nu s-a putut face nimic – adica nu exista un responsabil pentru inregistrarile alea?! cam dificil de inghitit asa o baliverna. Pana la urma birocratie exista din plin si la ei, ce naiba…
O fi existat vreun responsabil, dar acces in camera aia aveau mai mulți. Cum se întâmplă adesea când vina e împărțită, până la urmă nu pățește nimeni nimic. Pe urmă, din ce am înțeles de la Deputy Commisioner acolo nu prea există un interes al autorităților de a aplica legea asta cu protecția datelor. De vreme ce la ei s-a dat și legea privind retenția datelor, și nu e considerată neconstituțională… Oricum, autoritatea responsabila cu protectia datelor nu prea are nicio putere, ei pot sa intrumenteze un dosar si sa-l depuna in justitie. Justitia decide amenzi si alte sanciuni. Iar din multele lor dosare facute anul trecut, doar unul s-a lasat cu amenzi, ala cu asistenta medicala.
ratko mladic e la haga, intr-o celula, l-au extradat inca din 31 mai. recompensa aia o fi crescut mai demult.
Stiu, draga, dar asa ti-am dat ocazia sa mai comentezi sub alt nume.
Asa-i trebuie la destrabalata! E bine ca parintii ei umbla cu capetele plecate! Cum ar zice Florin Salam: „Sa sa stieeeeee!” ca is parinti de c…va!