Buletin de București, să tot trăiești

Ghici ce termen de valabilitate a primit mama de la regimul Boc, pe buletinul de identitate?

Când a împlinit 44 de ani (adică prin anii 80) mama a fost nevoită să-și schimbe buletinul. Și pe vremea comuniștilor era regula asta, la zece ani, ca și acum. Numai că atunci i-au făcut un buletin cu valabilitate nelimitată. Regimul credea probabil că e nemuritor, și că omul nu-și mai schimbă fizionomia după 44 de ani. Așa că până zilele trecute mama a trăit bine-merci cu buletinul ei vechi, din care-i râdea tinerețea de la 44 de ani. Avea o figură impozantă, mândră de ea, coafată, rujată… ce mai, o doamnă.

În plus tot zicea că ce rost are să-l schimbe, cât mai are să trăiască?

Anul ăsta, la 70 de ani, are și ea de gând să treacă granița pentru prima dată în viață, și ca să nu-și facă pașaport – e cheltuiala prea mare – a zis că i-a sunat totuși ceasul vechiului buletin cu stema RSR pe el. Așa că l-a schimbat în sfârșit. A fost șocată să vadă cât de bătrână și deloc fotogenică au scos-o ăștia pe noua carte de identitate, prin urmare, cu ochii la poza nereușită a scăpat din vedere termenul de valabilitate al actului. Cât credeți că i-a mai dat voie regimul democratic  mamei să trăiască, până își schimbă buletinul din nou?

E? Să mai zică cineva că are Boc ceva cu pensionarii!

Tags: , , , ,

10 Responses to “Buletin de București, să tot trăiești” Subscribe

  1. Adrian 08/08/2011 at 08:58 #

    Sa-i dea D-zeu, si noua pe langa dansa sa aiba cine-i manca retetele delicioase 🙂

    • Dollo 08/08/2011 at 10:02 #

      He, He, da, ar putea fi chiar un slogan pentru mâncărurile mamei: „Garantat până în 2071” 😉

  2. cristina 08/08/2011 at 10:14 #

    asta e mita electorala!
    oricum, ar fi bine sa fie asa, sa traiasca pana in anul ala.

  3. Kitana 08/08/2011 at 11:13 #

    a lu mama e pana in 2067……mai bine puneau naibii o linie sau ceva , sau……o fi descoperit criogenia si noi nu stim?

  4. TNH 10/08/2011 at 12:46 #

    Măi cârcotașilor, păi voi n-ați auzit că s-a inventat inima artificială? Dacă există oameni care au pus toată viața bani la saltea și acum, în loc să-i lase nepoților, își cumpără o inimă din asta și trăiesc 120-130 de ani?

    • Dollo 11/08/2011 at 09:21 #

      Da, dar ce te faci cu oasele, venele, ficații și alte chestii care nu te mai țin? 😉

      • TNH 12/08/2011 at 00:40 #

        Păi ai grijă de ele până se inventează înlocuitori.

  5. Sonia B 11/08/2011 at 09:11 #

    E valabil pana la ziua dumneaei !?

    • Dollo 11/08/2011 at 09:15 #

      E valabil încă 60 de ani de acum, iar mama are 70 🙂

  6. Sonia B 12/08/2011 at 23:39 #

    Pai daca tot ingheata pensiile , poate au astia vreo metoda de stat in staza, ne criogeneaza, si cand or fi vremuri mai bune , poate s-o gasi unul care sa ne scoata de acolo…

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.