U n tânăr abia ieșit din adolescență, îmbrăcat bine, decent, cu cuvintele la el. A fost săltat de jandarmi pe 14 ianuarie, în Piața Universității unde, zice el, stătea și se uita la proteste. Era împreună cu un prieten, amândoi susținători ai unei echipe de fotbal. Suporteri nu ultrași!, punctează prietenul care pare mai mare și mai bine informat.
Jandarmii i-au fugărit pe ăi cu pietre, dar pentru că ăia au fost mai iuți s-au mulțumit să rețină câțiva spectatori. Puștiul zice că senzația lui a fost că aveau „plan de amenzi”. Cu una a contribuit și el. „M-au luat, mi-au zis să țin mâinile la spate și m-au dus la dubă. Acolo m-au fotografiat și mi-au zis să semnez procesul verbal, că dacă nu, mă duc la secție. Am semnat, de frică!”, povestește puștiul.
A luat doar 100 de RON, jumătate din minimul amenzii pentru tulburarea liniștii publice, deși în procesul verbal scrie că ar fi „aruncat cu pietre și bucăți de asfalt, aflânduse în zona Piața Universității”. Tot jandarmul care nu le are cu cratimele, ci cu pulanele, mai scrie în procesul verbal că tânărul contravenient „recunoaște faptele și e de acord cu ce scrie în procesul verbal”.
Avocata de la APADOR-CH, la care l-a adus prietenul mai mare și mai informat, îl întreabă dacă a citit ce a semnat și dacă știe că avea dreptul să refuze să fie fotografiat. Recunoaște că nu. Dar oricum n-ar fi îndrăznit să se opună. A venit plin de speranțe că avocata îl va ajuta să conteste procesul verbal, ca să nu plătească amenda. Nu că ar fi mare, dar principiul e mai valoros. De ce să plătesc dacă n-am făcut nimic?
Avocata îi explică în termeni juridici realitatea implacabilă în care l-a băgat acea semnătură. Că un act pe care scrii că nu ai obiecții nu poate fi contestat decât în cel mai bun caz cu un martor, care să confirme presupusa presiune psihică la care te-au supus jandarmii. În plus, în instanță e cam imposibil de contestat afirmația unui agent constatator, atâta timp cât partea acuzată a semnat.
„Este o experiență care poate vă va servi pe viitor”, conchide avocata. Puștiul e dezamăgit. Avocata îi dă câteva sfaturi pentru eventuale alte situații în care s-ar afla la locul potrivit în momentul nepotrivit:
– poți să scrii pe procesul verbal că faptele consemnate în el nu sunt adevărate, sau că nu le recunoști. Caz în care, de asemenea, procesul verbal poate fi ulterior contestat.
– poți să refuzi să semnezi procesul verbal – în acest caz jandarmul e obligat să găsească un martor care să semneze. Procesul verbal întocmit îți este trimis acasă prin poștă sau curier și ai dreptul să-l contești în termenul legal de 15 zile calendaristice.
***
Să nu afle mama că m-au săltat jandarmii
Puștiul admite că nu știa nici care-i sunt drepturile, nici ce trebuia să facă într-un asemenea caz. Lucrurile în realitatea românească nu se întâmplă deloc ca în filmele americane. Nu-ți spune nimeni ce drepturi ai când te saltă, și e foarte probabil ca nici după aceea să nu-ți deschidă cineva capul. Iar probabilitatea ca un om, care nu a mai avut de-a face cu poliția, să-și cunoască drepturile este foarte mică.
Băiatul nu se temea, însă, de propria ignoranță civică, iar mai presus de frica de jandarmii care l-au silit să semneze a fost alta: frica să nu afle mama și tata că a fost săltat și amendat de jandarmi.
Cu tact aproape părintesc, avocata îl învață cum să facă să fie sigur că vestea nu ajunge totuși la părinți. Trebuie să plătească amenda și să trimită pe fax sau prin poștă dovada plătiții la sediul central al jandarmeriei. Așa va fi sigur că amenda n-o să apară la final de an pe înștiințarea de impozite locale pe care părinții o vor primi acasă de la primărie.
***
Scoateți legea din dubă
Cei de la APADOR-CH (Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki) sunt asaltați de telefoane și emailuri. De o săptămână curg cazurile de săltați de pe stradă, duși la secție, amprentați, fotografiați, uneori chiar bătuți. Niciuna din practici nu e conformă cu legea, în cazurile de conducere administrativă la secție, pentru identificare. Dar în situații speciale, cum e asta în care ne aflăm, jandarmii „mai abuzează. Sunt și ei oameni”, se admite neoficial în conferințele de presă.
De aceea, a da sfaturi legale preventive oamenilor poate fi o lamă cu două tăișuri în condițiile în care comportamentul „oamenilor legii” o poate lua foarte ușor pe arătură. În România lui 2012 o poți încasa și pe stradă și la secție, chiar dacă ai dreptatea în mână. Iar realitatea din ultimele zile a arătat că la secție scapi mai ieftin dacă taci și semnezi decât dacă ceri să ți se respecte drepturile. Așa se explică multe din solicitările de consiliere juridică primite de APADOR-CH.
Totuși, abuzurile nu au apărut acum, odată cu protestele, ci sunt vechi de ani de zile, favorizate de niște lacune legislative. APADOR-CH a pornit, în urmă cu câteva luni, un proiect de modificare a legilor poliției, jandarmeriei și adunărilor publice, tocmai pentru a preîntâmpina astfel de abuzuri. Modificările privesc în special procedura conducerii administrativă la secție, care nu trebuie să fie nici reținere, nici arestare. Insuficient reglementată în legislația românească, conducerea la secție se lasă cu abuzuri în multe cazuri.
De mâine puteți citi pe site-ul APADOR-CH campania de informare „Scoateți legea din dubă!”, o serie de articole despre acest demers, de modificare a legilor amintite. Despre oameni săltați de pe stradă de poliție sau jandarmi, despre ce drepturi legale au ei și ce se întâmplă în realitate într-o secție de poliție, după ce se închid ușile dubelor și se sting luminile reflectoarelor de la camerele de luat vederi.
Comment la poza pusa : Fi-i-ar ma-sa a dracu de idioata !
si jandarmii astia si-o merita cateodata…dar si prostii care semneaza orice….
E ușor să zici că ăia au fost proști, dar nu poți să știi exact cum vei reacționa într-o astfel de situație. Am văzut oameni în toată firea, bărbați, care n-au fost în stare să se opună, și acum au frustrări pe tema asta, spunea cineva azi că se simte ca în urma unui viol.
De-aia e bine ocazional sa te mai bagi in cate-o chestie ce se lasa c-un ochi vanat sau un nas cat dovleacul. Ca sa scapi de retineri de genul asta.
Si e bine sa incepi de mic, ca inveti sa te bagi calculat, in asa fel incat sa nu ajungi musai la reanimare.
Sunt curios sa stiu cat ai rezista tu sa nu semnezi intr-un caz din asta:
http://www.enational.ro/online-actualitate/politist-de-la-sectia-3-catre-un-agent-sub-acoperire-iti-trag-o-bucata-de-cazi-in-cap-aici-119133.html/ ?
Motane, tu ai semnat asa ceva? sau ceva de genul asta? Daca da…atunci taci. daca nu ai fi semnat…nu comentai aiurea’n tramvai.
Tovarasu’, tu sa-i zici taci la mamica-ta, OK? Ca nu esti pe blogul tau aici. Si mai pune mana pe o carte de gramatica a limbii romane!
Hai, potoliți-vă, că vorbește președintele 😛 Serios, nu e constructiv dialogul vostru.
Motane, ti-ai luat-o in cap, si s-ar putea sa ramai fara mustati, asta ti-o zic prieteneste. Un tovaras ca mine nu se poate cobori la mintea ta, dar imi pare bine ca te dai in stamba, sa vada lumea cat te duce capul. Cat despre gramatica mea, eu zic ca e ok, doar ca prind viteza atunci cand tastez, si mi se mai intampla si mie. A gresi e omeneste, nu? Sau tu judeci doar comentariu cu comentariu, nu ai timp sa analizezi imaginea de ansamblu. Cat despre subiect, afla ca am luat bataie de la politie si tot n-am semnat. Eu sunt patit, si stiu ce inseamna „militia”, asa ca scuza-mi ironia.
Data viitoare cand imi mai raspunzi la comentarii, fa un pustiu de bine si gandeste…spre binele/rusinea tau/ta 🙂
@Dollo: Esti draguta ca lasi persoane cu probleme sa se manifeste;),
@Escu: vai, tremur tot de frica;). Oare ce poți sa-mi faci?:o Hai ca ți-am dat mai multă atenție decât ai meritat. Succes cu tratamentul (daca nu faci încă, ar trebui sa începi unul)!
sincer, eu stiam ce ar fi trebuit sa fac/as fi putut sa fac (eu sunt jurist, deci alta poveste), dar probabil as fi semnat si eu. nu de frica parintilor-sunt majora, vaccinata, „pe salar”, deci platesc singura amenda, iar adresa din buletin e cea la care locuiesc solo, deci nu ajunge acasa la ai mei nika’.
ci de frica bataii. daca jandarmii ar fi considerat ca se pot simti barbati doar daca iau la poceala un individ de sex feminin, de 1,5 m, care poate inspira teama cel mult unui soarece.
bine-inteles, s-ar fi putut intampla chestia cu saltatu’ si bagatu’ la duba doar daca eram beata moarta si drogata franjuri-in acelasi timp, pentru ca doar in aceasta stare exista posibilitatea ca eu sa ajung zilele astea pe la universitate. 🙂
dar daca eu aberez cu spor, nu inseamna ca cele expuse de tine, dollo, nu sunt extrem si cumplit de adevarate. am lucrat si eu ca juris intr-o ONG cu profil asemanator cu APADOR-CH si imi amintesc bine.
partea proasta e ca daca cineva (juris, avocat, etc) ii spune omului care nu cunoaste legea si care s-a lovit cu capu’ de pragul de sus, ca nu se mai poate face nimic pentru ca: a semnat, s-au pierdut termene, etc, etc, omu’ zice ca juristu’/avocatu’ e prost si cauta altu’ pana gaseste unul fara scrupule (sau doar foarte flamand; nu-i prea greu in ziua de azi) care il va jumuli de bani in procese fara nicio sansa de a fi castigate. si o spun tot din experienta, din pacate.
poate in loc de religie, de la clasa I pana la a xii, ar trebui niste ore de educatie civica, sau ceva de genul asta, care sa-l invete pe copil-tanar, viitor cetatean cu drepturi depline care ii sunt drepturile, macar alea esentiale, sau macar cazurile de care s-ar putea lovi. ca pentru aprofundare exista facultatea de drept.
Exact despre astfel de cursuri și necesitatea lor vorbeam azi la APADOR. Din păcate educația civică nu are parte de același lobby susținut ca aia religioasă.
Bune si cursurile de educatie fizica, da’ e o chestie pe care tre’ s-o pricepem toti, dupa parerea mea: violenta e reala, si doar cedand la violenta n-o s-o facem niciodata sa dispara. Sa raspunzi la violenta cu violenta nu e nici asta o solutie, da’ aia nu inseamna ca atunci cand te confrunti cu violenta trebuie sa renunti la rationalitate. Si la faza aia nici un curs nu te ajuta. Ca cu orice alta chestie de care ti-e frica, si in cazul violentei fizice, daca vrei sa-ti dispara frica tre’ sa te confrunti cu ceea ce-ti provoaca frica. Altfel violenta castiga, si tu traiesti cu frica-n san toata viata.
Dollo, uite un site mai pe intelesul internautilor de azi – exact despre tema ta din articol – http://www.tacere.ro/
Mulțumesc, e foarte bun site-ul. Ar trebui să fie făcut planșe și afișat în fiecare școală. Pe site-ul APADOR vor fi și referiri la legislația altor țări, spețe naționale și CEDO și ce vor ei să prevadă legislația noastră.
Inca nu a aparut – eu vroiam sa subliniez ca in lumea internauta de astazi e mai utila putina informatie explicatia simplist, decit o solutie complete intr-un mod exclusiv text.
Total de acord, cu asta m-ai ajutat să regândesc un pic soluțiile pentru campanie 🙂 Din păcate eu încă gândesc ca un jurnalist, nu ca un IT-ist, dar mă străduiesc să mă adaptez.
Ar trebui sa existe si in România ceva asemanator cu „Miranda rights”(http://www.mirandarights.org/).
Sfatul meu e sa nu semnati nimic care va incrimineaza, chiar daca considerati ca ce scrie in procesul verbal e corect. Mai târziu va puteți trezi cu detalii pe care nu le-ați observat si cu care nu sunteți de acord. Oricum, păstrati-va calmul si nu va aratati intimidati de posibilele presiuni sau abuzuri verbale ale politistilor/jandarmilor. Daca afisati siguranta si detasare o sa-si inchipuie ca aveti „spate”. Oricum aveti o pila tare. Pe Dollo;).
Se facuse un experiment prin anii 70, care a demonstrat ca 70% din oameni asculta orbeste de autoritate chiar si atunci cand este evident ca sunt pusi sa faca ceva rau. Si asta fara amenintari. Daca mai exista si amenintarea ca o sa fii batut, cred ca procentul ala creste simtitor.
Asta e experimentul:
http://en.wikipedia.org/wiki/Milgram_experiment
65% ar fi aplicat 450 volti altui om!
Experimentul s-a reluat in 2009:
https://www.youtube.com/watch?v=BcvSNg0HZwk