În week-end l-am sărbătorit pe prietenul mamei, care a împlinit 84 de ani. De fapt a fost o combinație de tort cu colivă, pentru că mama a făcut totodată și o mică pomană pentru morții familiei. Oricum nu despre asta voiam să vă povestesc, ci despre amintirile celor doi (el 84, ea 70 de ani) din celebra iarnă a lui 54, la care se tot face trimitere zilele astea.
Ne uitam toți la apocalipsa albă de la TV și mama s-a revoltat la vederea unei muieri din Buzău care se isteriza la cameră, cu doi cârnați în mâini, ocărând primarul, sistemul și tot mapamondul că ea nu are cum să-și hrănească familia din puținul primit ca ajutoare. „Păi cum să n-ai tu, femeie în toată firea, ce mânca iarna în casă, dar ce gospodină ești tu?! Înseamnă că e ultima puturoasă a satului dacă așteaptă de la lume”, conchide mama cu năduf.
Apoi a început să ne povestească cum în iarna lui 54 avea 13 ani și că într-adevăr casa și toate acareturile au fost îngropate în zăpadă, ca acum. Mamaie era văduvă de război, cu trei copii, dar avea vacă, porc și câteva oi. Mama zice că nu era nici bogată, dar nici cea mai săracă din sat. Era o gospodină care știuse să-și producă în bătătură tot ce trebuia familiei ei.
Și, a venit armata? o întreb eu. „Nu, mamă, n-a venit nicio armată, mămica și cu nenea (fratele cel mare care avea 19 ani) au săpat niște tuneluri până la șură și până la grajd, ca să putem să dăm de mâncare la animale și să avem cu ce face focul. După câteva zile au reușit să sape un șanț adânc și până la poartă, dar acolo au făcut trepte ca să putem ieși pe drum, că zăpada era cât gardurile și pe drum. Și nenea ne-a făcut o sanie din niște crengi de salcâm și o scândură și ne-am dus să ne dăm cu sania”.
Seara când au revenit acasă mamaie încinsese soba care încălzea camera de dormit și bucătăria în același timp. În bucătărie soba se prelungea cu o plită. Nu aveau lemne, se încălzeau cu ciocanii și cocenii rămași de la vacă. După ce încingea bine soba și ăia ardeau, punea pe jarul rămas o tavă mare cu varză murată, tocată, cu untură, din care mâncau toți, cu mămăligă. La urmă, lapte acru și către dimineață probabil se grăbeau toți către șură, al cărei spate servea și drept budă. Tot ce se consuma era produs în gospodăria proprie. Nu aveau nevoie nici de armată, ca să-i deszăpezească, nici de solidaritatea orășenilor să le ducă mâncare. Știau de cu toamnă că vine iarna și că trebuie să se asigure cu provizii ca să reziste pe cont propriu. „Așa era la țară, mamă, dar așa e și acuma, ăștia de urlă la TV sunt puturoșii satului, dacă nu au ei ce mânca!”.
Pentru că, orășenii aveau altă grijă, nu să facă chete la chemarea iRealității. Trebuiau să facă planul în fabrici și uzine, pentru construirea comunismului și propășirea neamului, vezi bine. Prietenul mamei era în 54 maistru la o întreprindere din București. Își amintește că atunci au dormit o săptămână în fabrică, în sala de mese, ca să fie siguri că vor face planul. „Au fost ținuți oamenii în uzină, că dacă plecau acasă nu mai ajungeau înapoi. Dormeam în sălile de mese, ni se aducea pâine cu rucsacul de la Bariera Vergului și am reușit să facem planul, în ciuda înzăpezirii. Da, așa era pe străzi, cum arată ăștia în poze, cu nămeții cât tramvaiu, dar nu se văita nimenil!”.
Și la sat și la oraș oamenii știau ce aveau de făcut. Nu se revolta nimeni non-stop la televizor că primarul ține munți de ajutoare numai pentru el, și niciun om politic nu plângea demagog pe umerii ninși ai cetățenilor manipulați în războiul zăpezii. Deși nu credeam că o să ajung vreodată să spun asta, cred că principalele rele care i s-au întâmplat României în ultimii 20 de ani sunt astea: televiziunea de știri și reporterul apocaliptic care transmite de la locul faptei.
Atitudinea de asistați pe care o afișează oamenii în așteptarea armatei, a primarului, a premierului, după ce Dumnezeu, pe care-l invocau în mod curent, le-a răspuns cu troiene, este rodul celor 20 de ani de democrație în care s-a demolat vehement munca patriotică, dar s-a păstrat ipocrit așteptarea intervenției paterne a statului. Înjurăm comunismul, vrem libertate, dar când dăm de greu înjurăm statul că nu e suficient de grijuliu cu cetățeanul.
Iar televiziunile se fac că nu văd nimic și nu învață nimic din ultimii zece ani de inundații și alte calamități în care, an de an, negreșit, se petrece același lucru ca acum – soldații construiau diguri sau dădeau la lopată, iar bărbații satului stăteau la cârciumă sau în poartă. Pentru că nimic nu aduce rating mai mare decât să înjuri autoritățile că nu ne fac, nu ne dau, nu ne ajută. Iar cultivarea în mentalul colectiv al acestei sintagme – autoritățile nu și-au făcut datoria – asigură păstrarea publicului captiv, prin perpetuarea generațiilor de asistați social pe care statul va trebui să-i ajute în curând să se șteargă și la cur, în regia și sub luminile reflectoarelor de la marile televiziuni naționale.
Da, a fost mai bine în 1954, mai ușor, pentru că oamenii nu uitaseră încă războiul, nu așteptau să le pice nimic din cer sau de la București, acceptaseră disciplina și munca pentru că erau singurele căi de reușită. Iar cei care se vor grăbi să mă înjure că sunt nostalgică după comunism, să se gândească un pic cum or fi reușit japonezii să se descurce cu toate calamitățile lor și chiar cu deszăpezirile alea spectaculoase cu care circulau filmulețe pe internet? Ăia nu sunt comuniști, sunt doar niște oameni pe care-i admirăm exact pentru munca, disciplina și onoarea de care dau dovadă.
***
Un PS necesar (pentru unii) – Atunci când am scris această postare nu am vrut să arăt nici că omenirea trăia mai bine în 54, nici că autoritățile noastre competente sunt demne de laudă. Am vrut să subliniez mentalități care îi împiedică pe oameni să evolueze, pentru că se încăpățânează să aștepte ceva de la un stat incapabil să-i ajute. Nu am scris (de data asta) și despre autorități nu pentru că ar fi fost fără prihană, ci pentru că nu era nimic nou de spus despre niște instituții care dau încă o dată măsura incapacității cronice. Până la urmă statul suntem tot noi. De ce am fi mai breji pe drumurile naționale, dacă în curțile proprii nu ne descurcăm? Dar oamenii ăștia, care azi se plâng de primari, că nu le-au dat suficiente ajutoare, ghici ce vor face la vară? Vor vota cu aceiași primari, pentru o pungă cu ajutoare. Sunt gata să pariez pe asta.
Celor care ați înțeles mesajul acestei postări vă mulțumesc pentru vizită, că ați citit și share-uit în număr copleșitor de mare. Vă mai aștept. Cei care nu rezonați cu acest punct de vedere, sunt sigură că veți găsi suficiente alte locuri unde se scrie pe placul vostru. Nu e nevoie să ne înjurăm pentru atâta lucru. Mai ales că nu ne datorăm nimic.
Parintzii D-voastra aveau televizor in 1954!
Stiai ca industrializarea fortzata facuta de Ceausescu a
mutat 5 cinci milioane de oameni de la sat la oras si
i=a transformat din producatori in consumatori!
Ei faceau planul la oras pentru ca sa plateasca tot tzaranii,
datoria externa de 10 miliarde, cu mincare si grane!
Stiai ca putzinul de modernizare de care se poate vorbi la
sat a mai a adus si televizoare, radiouri, frigidere, pompe de alimentare cu cu apa din fantani, centrale termice si ceva WC -uri cu apa!
Stiai ca media de varsta – probabil si a parintzilor tai- a crescut pentru ca iau 3-5 pastile pe zi!
Multe nu sti….
Nu prea văd care e mesajul dumneavoastră, în afară de revolta anticomunistă pe care sunt capabilă s-o înțeleg. Dar cel puțin la ultima remarcă vă contrazic vehement: străbunica a murit prin anii 80, la 98 de ani, bunica a murit la 87, prin anii 90. Mama are 70 și e încă în putere. Vi se pare că medicamentele despre care ziceți au vreun rol în longevitatea asta?
ce se mai vaicaresc atat sa puna osul la munca eu stiu ca un gospodar trebuie sa aiba camara plina cu alimente nu tre sa stea mana intinsa,am si eu bunici la tara si au peste 80 de ani dar nu le lipsesc alimentele de baza,cartofi,fasolea ,varza murata,carne topita in untura,malai faina plus oratanii si godaci prin curte etc.eu stau la oras nu am un servici stabil iarna mai mult stau acasa,si nu ami lipsesc alimentele de baza .si mai era faza aia ca nu mai au lemne pt incalzit,dar daca nu era zapada cu ce se incalzeau??
pai de la Japonia pana la noi e mai mult decat marimea Universului, la ei au divortat cupluri pentru a avea mai mult timp sa reconstruiasca tara. In plus de asta sa nu uitam ca este vorba despre o tara in care educatia este pe primul plan, elevii merg la scoala de pe clasa a Ia pentru a invata si a ajunge cineva in viata. La noi se duc sa primeasca 40 de lei pe luna, e trist dar acesta este adevarul despre tarisoara asta a noastra. Cati dintre voi ati simtit nevoia de a intra in televizor pentru a-i aplica o palma dupa cap oamenilor care dadeau indicatii militarilor pe unde sa dea zapada. Traim in tara in care toti cred ca lor li se cuvine mai mult, toti plang ce taxe mari sunt in tara, dar cati dintre noi stiu ca in majoritatea comunelor nu se strang nici jumate din impozitele datorate de tarani, cati stiu ca in foarte multe comune oamenii nu platesc apa desi o consuma bine mersi la udat in gradina … sa nu le mai plangem de mila pentru ca avand contact in ultimi 3 ani cu ei, mi-am dat seama ca majoritatea isi merita soarta. Sa nu fi in stare sa ajuti un batran sa dea 20m cubi de zapada, atunci cand sti ca e bolnav, poate muri in casa pentru ca tu te gandesti doar la tine… atunci nu te mai poti numi om, atunci esti doar un alt animal care se gandeste cum sa traiasca inca o zi bine mersi. Iarna aceasta ne-a dat o lectie cum se putea mai buna, pacat ca am ajuns in stadiul in care e greu sa tinem minte mai mult de o ora din viata noastra, atat de indobitociti am ajuns. O zi buna si plina cu zapada.
Fain articol!In wk-end am fost intr-o zona cu zapada de peste 148 de cm.Oamenii gospodari nu se vaita.Au ce manca,nu asteapta mila autoritatilor.Exista acolo batrani de peste 60 de ani.Nu se vaita si nu se lamenteaza cu carnatu in mana la tv.Au preparete din carne de porc,lapte si branza productie proprie….De paine nu au nevoie,Isi prepara in casa lipie si turta de malai ,daca stiti ce este aceea.Au geruri cuprinse intre minus 26 si minus 30 de grade.Le-au murit din pasarile de curte sau miei care au fost fatati peste noapte…
Nu dispera,nu cersesc.Si va spun sigur…au peste 60 de ani.
In schimb ,hahalerele satului urla ca nu le da primarul alimente.Un exemplu este o nasparlie,o nenorocita care are 4 copii.Fiecare dintre ei are un tata diferit.Mare boieroaica nasparlia..Traieste din alocatiile pruncilor ca-i prea doamna sa munceasca.Cand primeste alocatiile ,face banii praf pe tigari,si cafele …e lordesa cazatura …sta numai la barul din sat cu unghiile lacuite si lungi .E o doamna…Copii se uita lung la dulciurile din raft …dar nu cumpara ca de!Nu are ce sa mai dea pe ,,licor,,( a se citi liqor )Offf !!Deja m-am revoltat…Astia urla de foame doamnelor si domnilor…Cazaturile,hahalerele ,bazaconiile….nu gospodarii.
Cred ca vremurile s-au schimbat 🙂 Oamenii de la tara asced catre un „trai civilizat” care implicit inseamna dependenta fata de resurse din afara si uzul din ce in ce mai mult al produselor de larg consum. Asta e valabil si pentru cei avuti si pentru cei saraci. Pentru ca n-as vrea sa zic ca societatea rurala se imparte intre gospodari (adica aia care au camara doldora cu slanina) si aia lenesi care n-au strans ca furnica 🙂 Exista zone pur si simplu sarace si oricat de gospodar ai fi (cu vaca, porcul si fasolea din spatele casei) tot sarac esti…
Comentariile de mai sus sunt justificate si, din pacate, ce spui tu era valabil atunci, e spus frumos (ca scrii bine si fain 🙂 ) si „it has a point”… Dar realitatea este ca vremurile acelea nu mai pot fi date ca referinta pentru ca… nu mai sunt o realitate si, deci, nu sunt o alternativa 🙁
Realitatea este ca satele sunt imbatranite, ca oamenii sunt mai saraci, ca devin incet incet „consumatori”, ca depind mult mai mult de resurse exterioare gospodariei, ca traim intr-un sistem care, de vrei nu vrei, presupune asistenta statului ca de aia platesti taxe, impozite, tva, etc… Realitatea mai e si ca „statul” e un mare jeg pentru ca in Japonia ii dezapezeau in 2 zile si aici bag mana in foc nici macar nu se stie cate sate sunt izolate. Realitatea mai e si ca nu sunt bani si e greu sa faci din cacat bici 🙂
Deci… solutia este antipatriotica: Traim in 2012, nu mai poate fi ca in 1954, si ori plecam in Madagascar (ca acolo nu ninge si natura e darnica) ori intr-un stat „civilizat” unde lucrii ca sclavul ca sa-ti platesti „your debt to society” dar stii ca sistemul functioneaza, n-ai politicieni prosti si nesimtiti si „statul” isi face treaba. A fost jale cu Katrina in America… Imagineaza-ti cum ar fi fost aici :)))))
Alta chestie nasoala este ca marile companii de FMGC sau marile supermarketuri, cele care n-au decat interesul sa stimuleze cultura de consum, nu sar in schema acuma (o idee buna de PR dealtfel pe care, daca as fi director de comunicare pe la una din ele sigur as incerca-o….) si organizeaza ele de pe o zi pe alta campanii cu „food for the stranded”. Corporate social resposability my ass :))
1 Batranii sunt, din pacate, majoritari la sat. Sunt activi pentru ca asta au facut o viata. Dar sunt tot batrani… Dincolo de imaginile care fac rating si de adevarul ca birtul este in multe locuri singura formula de socializare, mai marele adevar este ca satele sunt imbatranite si oamenii barani sau singuri nu mai pot fi neaparat gospodari.
2. P vremuri fiecare om avea un „network”, cum a spus cineva mai sus. Se facea claca, veneau rudele, etc. Acum, de multe ori, oamenii nu mai au rude in sat.
3. Spiritul de comunitate era, poate mai mare atunci.
4. Si la tara omul a fost invatat sa fie consumator asa ca, chiar daca mai e vaca sau porc in batatura gospodaria nu se hraneste cu produtie proprie.
Billa și Carrefour au făcut donații din câte știu eu, posibil și alții. De asemenea nu știu ce procesator de carne de prin Moldova (din Suceava sau Bacău cred).
Cred ca generalizezi mult prea mult. In satele noastre mai mult de jumatate sunt batrani neajutorati. Mergi si te convingi singur. Fii sigur ca cei care au putut si-au facut singuri provizii sau si-au dat zapada de pe case si de prin ograda tot singuri. Referitor la inundatii, iar nu esti informat in ceea ce trebuie sa faca cetatenii si ce trebuie sa faca autoritatile. Doar nu crezi ca cetatenii trebuie sa faca diguri iar autoritatile sa stea degeaba. Pacat ca nu am timp ca ti-as relata mai multe din teritoriu.
Te inseli!
Sa-ti spun de ce: in ’54 viata era altfel. Nu existau centrale, nu prea exista energie electrica, oamenii erau obisnuiti sa traiasca asa.
Daca ai sta la sat, si ai vedea cum e viata acolo n-ai mai spune asa.
Cum e invatzu, asha si cu dezvatzu 🙂
Salutare, dragă Dollo! Și zi-le tot așa, că le zici foarte bine!
de acord cu tine dollo, eu am caz concret de taran care se descurca singur: pe mamaie (http://www.mixy.ro/2012/02/12/mamaie-se-deszapezeste-fara-autoritati/) . Imi cer scuze ca las link-ul in comentariu , dar am comentat de prea multe ori ca poti sa traiesti fara mila autoritatilor…
Felicitari! Excelent de normal si cu bun simt in gandire articolul.
Referitor la televiziuni avem 2 componente:
1. Componenta globala in sensul ca televiziunile au un nivel redus de inteligenta si in alte tari si fac din tantar armasar pentru a-si justifica existenta si a face bani, pentru ca daca te gandesti un pic nu exista atatea evenimente interesante cu adevarat pentru atatea canale si oameni care vorbesc, vorbesc si nu se mai opresc.
2. Componenta locala; televiziunile cele mai toxice si mai veninoase au fost infiintate de securisti sau de oamanei ce au avut conexiuni cu securitatea. Ele sunt in fapt adevarate departamente de dezinformare manipulare in beneficiul finantatorilor ce au perfectionat metodele securitatii si au investit bani mult mai multi si in plus au timp infinit de emisie. Am avut noroc maxim ca ceausescu a redus la 2 ore programul tv si nu si-a dat seama ce putere ar fi avut prim manipularea tv.
Numai ganduri bune si respectul meu pentru o gandire sanatoasa.
Bun articol. Ne trebuie actiune si nu contează cine ne porneste la treabă. Asta pentru că am fost invatati să fim porniti de cineva desi trebuia să uitam de mult acest obicei. Privind la televizor mă intreb ce ar fi mâncat cei care se vaita in zilele astea, dacă nu ar fi fost zapada, că doar zapada nu le-a distrus proviziile. Dacă nu ar fi fost zapadă si oamenii de la sat s-ar fi plans, asa cum o fac acum, cine le-ar fi trimis ajutoare? Televiziunile le-ar mai fi sărit tot asa in ajutor ?