Sa strangem din dinti si din lopeti

E mil Boc, fostul viitor premier al Romaniei, ne-a anuntat ca in 2010 „o sa strangem un pic din dinti”. Omul asta avea probabil 20 si ceva de ani pe vremea cand Nicolae Ceausescu ne spunea sa mai punem o haina in plus pe noi, ca sa suportam frigul din case. Atunci o faceam, chipurile, pentru plata datoriei externe. Acum datoria externa nu ne mai preocupa, decat cum s-o inmultim, cand vine FMI-ul p’aci ca sa ne mai dea cate un miliard, ceva. Boc, prin urmare, are un antrenament serios in spate atunci cand ne propune sa strangem din dinti, si se bazeaza pe faptul ca aia care au mai pus o haina in plus, stiu sa stranga si din dinti, ca sa nu le clantane.

Stransul din dinti si haina in plus sunt, insa, masuri pe termen scurt pentru iesire din criza, pentru un popor truditor, nu trantor. Care pune osul la munca si iese la un moment dat, prin forte proprii, din rahat. In cazul nostru, al romanilor, cele doua masuri nu sunt decat niste  penibile scuze si amanari ale unui stat care nu a fost capabil niciodata sa ne stimuleze dandu-ne undite, ci ne-a aruncat pestele de-a gata in farfurii. Invatati sa ni se dea, nu stim decat sa cerem, nu sa si luam. Initiativa.

Ca suntem prin excelenta un popor asistat se vede si in modul in care se petrec lucrurile de o saptamana pe strazile inzapezite ale oraselor. Eu n-am scos masina din zapada de cand a nins. Nu ca mi-ar fi greu sa dau zapada de pe ea. Mi-am cumparat si lopata de la Mr. Bricolage. Dar daca muncesc vreo juma de ora si o deszapezesc, nu stiu daca reusesc sa ies cu ea din strada pe care zapada ajunge mai sus de glezne, si are sleauri. Presupunand ca trec si de hopul asta si ies cu ea in oras, unde marile bulevarde sunt cat de cat curatate, macar asa, de ochiul soacrei. Cand m-as intoarce acasa cu masina, n-as mai gasi locul liber, ca deh, fostul loc e gata deszapezit si e un trotuar, al nimanui si al tuturor, deci. Iar ca sa deszapezesc alt loc – daca l-as gasi chiar plin de zapada – ar insemna sa blochez strada cu sleauri pana cand reusesc sa dau la lopata. Iar acest lucru e aproape o crima, in conditiile in care oricum pe strada se circula pe un singur fir in conditii normale, fara zapada, iar acum, cand se nimeresc doua masini fata in fata la capetele strazii, e ca la turnir. Te astepti ca una dintre ele sa dea inapoi, pentru ca cealalta are lancea mai tare. Dar in primele momente niciuna nu cedeaza, ci stau sa se infrunte din faruri pentru ca ala care da inapoi si iese de pe sleauri e condamnat la impotmolire si nevoie de impingatori.

Prin urmare, mai bine merg pe jos si las masina sub stratul gros de omat care o protejeaza. Asa am invatat la scoala, ca omatul este ca o plapuma pentru ogoare. Deci, de ce n-ar fi si pentru masinuta mea?

Mersul pe jos imi arata ca si altii gandesc ca mine. Trotuarele din Bucuresti sunt lungi transee sapate de pasi intre gardurile blocurilor si masinile parcate alaturi.  Nimeni nu-si curata trotuarul pentru ca nimeni de la primarie nu vine sa dea amenzi. E o masura nepopulara pe care primarii se feresc s-o ia. Va amintiti ce injurat a fost Basescu cand a dat dispozitia aia – ca primar – ca fiecare asociatie sa-si spele samabata dimineata trotuarul? A fot un vaiet general si s-au scuipat acuzatii de „risipa de apa” si comunism. Apropos,dispozitia aia e in vigoare si azi, dar n-o aplica nimeni.

Locurile de parcare deszapezite sunt doar cele platite, pe care nu se incumeta nimeni sa le ocupe ilegal, ca si-o ia. Lasa ca nici alea nu sunt complet curatate, dar acolo se aplica regula bunului gospodar mai abitir. Strazile de cartier sufera toate de aceeasi moda: sleauri, mormane de zapada inegrita de roti, sare si jeg. Cine are masina de teren se dovedeste inca o data stapanul tarlalei. Firmele de salubrizare cica abia fac fata marilor bulevarde. Aiurea, nici acolo nu exceleaza. Si ce le-ar lua sa treaca cu plugurile macar o data pe strazile astea mici? Aseara, de exemplu, o masina cu plug in fata si rezervor de substanta antiderapanta in spate a trecut fluturand pe strazile din jurul blocului meu, rotindu-si girofarul, dar fara sa coboare plugul. Tot a consumat motorina, de ce s-o faca cu folos, nu? A bifat doar trecerea. Cine s-o controleze? Prigoana care e patron, dar si parlamentar sau Negoita care si-a vazut al doilea mandat de primar la sectorul 3 ca pe o corvoada autoimpusa, de vreme ce alegatorii lui au preferat sa stea acasa?

Nu ca alte sectoare ar sta mai bine la capitolul deszapezire. In fiecare an s-a intamplat la fel, primarii au tipat ca sa dea bine la televizor, iar baronii gunoaielor si-au vazut de afaceri. Zapada nu sta niciodata mai mult de o saptamana pe strazi, pentru ca are grija clima temperat-continentala a Romaniei – de care tot la scoala am invatat – sa o topeasca. Intre timp noi ne facem ca muncim, si banii curg  de la primarie.

Anul asta s-a mai adaugat ceva lantului de slabiciuni. Iarna a venit dupa o campanie electorala grea, in care toate firmele de salubrizare au cheltuit banii de motorina pe tiparit afise  sau alte mijloace de sprijinire a candidatilor. Cine a observat ca in vara si toamna asta mizeria a fost mai mare pe strazi si gunoiul s-a ridicat in sincope,  poate sa inteleaga ca si cu zapada se petrece acelasi fenomen. Firmele de salubrizare au trecut toate prin incercarile asa-zisei crize. Au facut disponibilizari si rabat la calitatea – care fie vorba intre noi nici inainte nu scotea ochii cu perfectiunea – ca sa-si poata onora obligatiile fata de partidele si oamenii care le-au dat pe maini contracte grase de gunoi in marile orase.

Prin urmare, avem si aici acelasi cerc vicios din cazul trotuarelor: pimaria nu-i amendeaza pe oameni ca nu-si dau zapada, nici oamenii nu se omoara cu munca; primaria nu-i amendeaza pe gunoieri, pentru ca stie ca de la ei mai suge banul cand e vreo campanie, nici gunoierii nu-si fac treaba, ca stiu ca n-are cine sa le ia painea de la gura. Prin urmare traim intr-un consens general, nimeni nu bate pe nimeni, in timp ce mizeria creste si ne invadeaza.

Intr-un asemenea climat consensual ce mai conteaza sa mai strangi un pic din dinti, cand stii ca oricum vine primavara, da coltul ierbii, natura reinvie si daca trecem si de astenia de primavara ne asteapta vara cu concedii, burta la soare, gratare, o bere rece se gaseste oricand si dupa aia mai vedem. Las’ ca tot ne-au bagat astia, ai dracu’, in UE, doar n-o sa ne scoata acuma ca sa se faca de ras?

Tags: , , ,

No comments yet.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate