Mersu’ pe jos face bocancu’ frumos

Un brad de Bucuresti

Cine zicea ca Bucurestiul e urat – si sunt destui, printre care ma numar si eu – sa faca bine sa-l ia la picior intr-o zi in care sta sa se cufunde in zapada. Nici mai devreme, nici mai tarziu, ci taman in ziua in care nametii se aduna, pufosi si afanati ca niste troiene ireale de zahar vanilat. Nu va inghesuiti in trafic, nu stati sa degerati in statii, mersul pe jos face piciorul frumos, chiar daca e nevoie de ceva vigoare ca sa dovedesti troienele. Compenseaza aerul curat care-ti injunghie narile si te face sa-ti simti plamanii durerosi ca dupa o cursa nebuna de rezistenta. Tineti privirile la nivelul solului alb si ridicati-le cel mult pana la varful brazilor incarcati cu zapada. Au mai ramas cativa in Bucuresti, o sa fiti mirati. Nu dati atentie blocurilor cenusii, bisnitarilor din intersectii, vanzatorilor de Bingo, masinilor de teren care sfideaza cozile cat  dragonul chinezesc din trafic si se suie pe trotuare. Tineti urmele pasilor care au fost pe acolo inaintea voastra sau savurati intinderea alba, neatinsa, care va imbie s-o dezvirginati cu bocancul. Ascultati aerul rece, tacut, in care scartaie molcom doar cauciucurile de iarna pe zapada data cu sare de cu noapte. Nu veti auzi motoare ambalate, scartait de frane. Chiar si soferii stiu sa circule in soapta, ca sa nu trezeasca orasul din frumosul vis alb de iarna. Bucurati-va, maine va fi totul negru, zemos si gretos.

Strada mea pe care nu vine niciodata deszapezirea Bulevardul Unirii inca alb Mircea Voda cu ptuina sare In parcare la Casa Poporului e suparare mare Pe malul Dambovitei cea limpede si frumos curgatoare O banca te asteapta Singuratatea parcului Leaganul zapezii

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉