Mersu’ pe jos face bocancu’ frumos

Un brad de Bucuresti

Cine zicea ca Bucurestiul e urat – si sunt destui, printre care ma numar si eu – sa faca bine sa-l ia la picior intr-o zi in care sta sa se cufunde in zapada. Nici mai devreme, nici mai tarziu, ci taman in ziua in care nametii se aduna, pufosi si afanati ca niste troiene ireale de zahar vanilat. Nu va inghesuiti in trafic, nu stati sa degerati in statii, mersul pe jos face piciorul frumos, chiar daca e nevoie de ceva vigoare ca sa dovedesti troienele. Compenseaza aerul curat care-ti injunghie narile si te face sa-ti simti plamanii durerosi ca dupa o cursa nebuna de rezistenta. Tineti privirile la nivelul solului alb si ridicati-le cel mult pana la varful brazilor incarcati cu zapada. Au mai ramas cativa in Bucuresti, o sa fiti mirati. Nu dati atentie blocurilor cenusii, bisnitarilor din intersectii, vanzatorilor de Bingo, masinilor de teren care sfideaza cozile cat  dragonul chinezesc din trafic si se suie pe trotuare. Tineti urmele pasilor care au fost pe acolo inaintea voastra sau savurati intinderea alba, neatinsa, care va imbie s-o dezvirginati cu bocancul. Ascultati aerul rece, tacut, in care scartaie molcom doar cauciucurile de iarna pe zapada data cu sare de cu noapte. Nu veti auzi motoare ambalate, scartait de frane. Chiar si soferii stiu sa circule in soapta, ca sa nu trezeasca orasul din frumosul vis alb de iarna. Bucurati-va, maine va fi totul negru, zemos si gretos.

Strada mea pe care nu vine niciodata deszapezirea Bulevardul Unirii inca alb Mircea Voda cu ptuina sare In parcare la Casa Poporului e suparare mare Pe malul Dambovitei cea limpede si frumos curgatoare O banca te asteapta Singuratatea parcului Leaganul zapezii

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.