Mersu’ pe jos face bocancu’ frumos

Un brad de Bucuresti

Cine zicea ca Bucurestiul e urat – si sunt destui, printre care ma numar si eu – sa faca bine sa-l ia la picior intr-o zi in care sta sa se cufunde in zapada. Nici mai devreme, nici mai tarziu, ci taman in ziua in care nametii se aduna, pufosi si afanati ca niste troiene ireale de zahar vanilat. Nu va inghesuiti in trafic, nu stati sa degerati in statii, mersul pe jos face piciorul frumos, chiar daca e nevoie de ceva vigoare ca sa dovedesti troienele. Compenseaza aerul curat care-ti injunghie narile si te face sa-ti simti plamanii durerosi ca dupa o cursa nebuna de rezistenta. Tineti privirile la nivelul solului alb si ridicati-le cel mult pana la varful brazilor incarcati cu zapada. Au mai ramas cativa in Bucuresti, o sa fiti mirati. Nu dati atentie blocurilor cenusii, bisnitarilor din intersectii, vanzatorilor de Bingo, masinilor de teren care sfideaza cozile cat  dragonul chinezesc din trafic si se suie pe trotuare. Tineti urmele pasilor care au fost pe acolo inaintea voastra sau savurati intinderea alba, neatinsa, care va imbie s-o dezvirginati cu bocancul. Ascultati aerul rece, tacut, in care scartaie molcom doar cauciucurile de iarna pe zapada data cu sare de cu noapte. Nu veti auzi motoare ambalate, scartait de frane. Chiar si soferii stiu sa circule in soapta, ca sa nu trezeasca orasul din frumosul vis alb de iarna. Bucurati-va, maine va fi totul negru, zemos si gretos.

Strada mea pe care nu vine niciodata deszapezirea Bulevardul Unirii inca alb Mircea Voda cu ptuina sare In parcare la Casa Poporului e suparare mare Pe malul Dambovitei cea limpede si frumos curgatoare O banca te asteapta Singuratatea parcului Leaganul zapezii

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte