În week-end l-am sărbătorit pe prietenul mamei, care a împlinit 84 de ani. De fapt a fost o combinație de tort cu colivă, pentru că mama a făcut totodată și o mică pomană pentru morții familiei. Oricum nu despre asta voiam să vă povestesc, ci despre amintirile celor doi (el 84, ea 70 de ani) din celebra iarnă a lui 54, la care se tot face trimitere zilele astea.
Ne uitam toți la apocalipsa albă de la TV și mama s-a revoltat la vederea unei muieri din Buzău care se isteriza la cameră, cu doi cârnați în mâini, ocărând primarul, sistemul și tot mapamondul că ea nu are cum să-și hrănească familia din puținul primit ca ajutoare. „Păi cum să n-ai tu, femeie în toată firea, ce mânca iarna în casă, dar ce gospodină ești tu?! Înseamnă că e ultima puturoasă a satului dacă așteaptă de la lume”, conchide mama cu năduf.
Apoi a început să ne povestească cum în iarna lui 54 avea 13 ani și că într-adevăr casa și toate acareturile au fost îngropate în zăpadă, ca acum. Mamaie era văduvă de război, cu trei copii, dar avea vacă, porc și câteva oi. Mama zice că nu era nici bogată, dar nici cea mai săracă din sat. Era o gospodină care știuse să-și producă în bătătură tot ce trebuia familiei ei.
Și, a venit armata? o întreb eu. „Nu, mamă, n-a venit nicio armată, mămica și cu nenea (fratele cel mare care avea 19 ani) au săpat niște tuneluri până la șură și până la grajd, ca să putem să dăm de mâncare la animale și să avem cu ce face focul. După câteva zile au reușit să sape un șanț adânc și până la poartă, dar acolo au făcut trepte ca să putem ieși pe drum, că zăpada era cât gardurile și pe drum. Și nenea ne-a făcut o sanie din niște crengi de salcâm și o scândură și ne-am dus să ne dăm cu sania”.
Seara când au revenit acasă mamaie încinsese soba care încălzea camera de dormit și bucătăria în același timp. În bucătărie soba se prelungea cu o plită. Nu aveau lemne, se încălzeau cu ciocanii și cocenii rămași de la vacă. După ce încingea bine soba și ăia ardeau, punea pe jarul rămas o tavă mare cu varză murată, tocată, cu untură, din care mâncau toți, cu mămăligă. La urmă, lapte acru și către dimineață probabil se grăbeau toți către șură, al cărei spate servea și drept budă. Tot ce se consuma era produs în gospodăria proprie. Nu aveau nevoie nici de armată, ca să-i deszăpezească, nici de solidaritatea orășenilor să le ducă mâncare. Știau de cu toamnă că vine iarna și că trebuie să se asigure cu provizii ca să reziste pe cont propriu. „Așa era la țară, mamă, dar așa e și acuma, ăștia de urlă la TV sunt puturoșii satului, dacă nu au ei ce mânca!”.
Pentru că, orășenii aveau altă grijă, nu să facă chete la chemarea iRealității. Trebuiau să facă planul în fabrici și uzine, pentru construirea comunismului și propășirea neamului, vezi bine. Prietenul mamei era în 54 maistru la o întreprindere din București. Își amintește că atunci au dormit o săptămână în fabrică, în sala de mese, ca să fie siguri că vor face planul. „Au fost ținuți oamenii în uzină, că dacă plecau acasă nu mai ajungeau înapoi. Dormeam în sălile de mese, ni se aducea pâine cu rucsacul de la Bariera Vergului și am reușit să facem planul, în ciuda înzăpezirii. Da, așa era pe străzi, cum arată ăștia în poze, cu nămeții cât tramvaiu, dar nu se văita nimenil!”.
Și la sat și la oraș oamenii știau ce aveau de făcut. Nu se revolta nimeni non-stop la televizor că primarul ține munți de ajutoare numai pentru el, și niciun om politic nu plângea demagog pe umerii ninși ai cetățenilor manipulați în războiul zăpezii. Deși nu credeam că o să ajung vreodată să spun asta, cred că principalele rele care i s-au întâmplat României în ultimii 20 de ani sunt astea: televiziunea de știri și reporterul apocaliptic care transmite de la locul faptei.
Atitudinea de asistați pe care o afișează oamenii în așteptarea armatei, a primarului, a premierului, după ce Dumnezeu, pe care-l invocau în mod curent, le-a răspuns cu troiene, este rodul celor 20 de ani de democrație în care s-a demolat vehement munca patriotică, dar s-a păstrat ipocrit așteptarea intervenției paterne a statului. Înjurăm comunismul, vrem libertate, dar când dăm de greu înjurăm statul că nu e suficient de grijuliu cu cetățeanul.
Iar televiziunile se fac că nu văd nimic și nu învață nimic din ultimii zece ani de inundații și alte calamități în care, an de an, negreșit, se petrece același lucru ca acum – soldații construiau diguri sau dădeau la lopată, iar bărbații satului stăteau la cârciumă sau în poartă. Pentru că nimic nu aduce rating mai mare decât să înjuri autoritățile că nu ne fac, nu ne dau, nu ne ajută. Iar cultivarea în mentalul colectiv al acestei sintagme – autoritățile nu și-au făcut datoria – asigură păstrarea publicului captiv, prin perpetuarea generațiilor de asistați social pe care statul va trebui să-i ajute în curând să se șteargă și la cur, în regia și sub luminile reflectoarelor de la marile televiziuni naționale.
Da, a fost mai bine în 1954, mai ușor, pentru că oamenii nu uitaseră încă războiul, nu așteptau să le pice nimic din cer sau de la București, acceptaseră disciplina și munca pentru că erau singurele căi de reușită. Iar cei care se vor grăbi să mă înjure că sunt nostalgică după comunism, să se gândească un pic cum or fi reușit japonezii să se descurce cu toate calamitățile lor și chiar cu deszăpezirile alea spectaculoase cu care circulau filmulețe pe internet? Ăia nu sunt comuniști, sunt doar niște oameni pe care-i admirăm exact pentru munca, disciplina și onoarea de care dau dovadă.
***
Un PS necesar (pentru unii) – Atunci când am scris această postare nu am vrut să arăt nici că omenirea trăia mai bine în 54, nici că autoritățile noastre competente sunt demne de laudă. Am vrut să subliniez mentalități care îi împiedică pe oameni să evolueze, pentru că se încăpățânează să aștepte ceva de la un stat incapabil să-i ajute. Nu am scris (de data asta) și despre autorități nu pentru că ar fi fost fără prihană, ci pentru că nu era nimic nou de spus despre niște instituții care dau încă o dată măsura incapacității cronice. Până la urmă statul suntem tot noi. De ce am fi mai breji pe drumurile naționale, dacă în curțile proprii nu ne descurcăm? Dar oamenii ăștia, care azi se plâng de primari, că nu le-au dat suficiente ajutoare, ghici ce vor face la vară? Vor vota cu aceiași primari, pentru o pungă cu ajutoare. Sunt gata să pariez pe asta.
Celor care ați înțeles mesajul acestei postări vă mulțumesc pentru vizită, că ați citit și share-uit în număr copleșitor de mare. Vă mai aștept. Cei care nu rezonați cu acest punct de vedere, sunt sigură că veți găsi suficiente alte locuri unde se scrie pe placul vostru. Nu e nevoie să ne înjurăm pentru atâta lucru. Mai ales că nu ne datorăm nimic.
Hello! Un articol foarte bun, felicitari. Chiar aseara am vorbit cu bunica mea, are 80 de ani si traieste impreuna cu bunicul meu in Arges. Am intrebat-o daca are apa, daca are lemne, daa a reusit sa isi faca poteca pana la animale, etc…. Raspunsul ei a fost: „Suntem oameni batrani, stim noi ce sa facem ca nu este prima iarna prin care trecem! Avem lemne, avem apa, focul arde in soba, uite acum vine primavara! NU te mai uita la televizor ca innebunesti!”
Dollo, le zici bine!
Minunat articol!!! Total de acord!!! Oamenii aceia stiau ce e razboiul si ce greutati aduce razboiul, oamenii aceia stiau ce e iarna si ce greutati poti sa ai iarna si mai mult decat orice stiau cum sa ii invete si pe copii lor aceste lucruri. In copilarie am facut curat in fata blocului cu lopata si spargator de gheata pe timp de iarna..si era bine. Acum copii stau in case la televizor, oamenii la serviciu pana nu mai pot sa se miste din loc, iar batranii cu ochii pe geam si frica in san din cauza neputintei. Nu am solutii pentru situatia in care ne aflam.. probabil o sa ma duc acasa si o sa mai arunc niste zapada peste gard.
Nu vreau sa-i aud cum se lamenteaza ca ”ce iarna grea” si cum infloresc omitand anumite aspecte doar de dragul ratingului, ca sa sperie omul de rand; si in plus, de unde atata vaicareala ?! Romania are cumva clima destertica de ne miram atata ca ninge? e temperat continentala, cu 4 anotimpuri, cu veri calduroase si ierni grele – asa scrie in manualu’ de geografie! si uite de-aia n-am eu TV acasa. ascult stirile la radio si sa stiti ca sunt la fel de bine informati, poate cu lucruri mai utile decat la televiziune. Cat despre articol… minunat !
e al doilea articol pe care il citesc, pe aceasi tema… din pacate aici se vorbeste de trecut, in celalalt e mai bine, e vorba de prezent: http://www.bihon.ro/sate-sinistre-si-televiziuni-sinistrate/1056008
Vai vai in ce hal am ajuns. Chiar ca povestea este „scrisa pe buda” precum prea bine spuneti. Pot spune chiar ca miroase f. urat. Numai ca numai suntem in ’54, ca oamenii vor si trebuie sa se deplaseze ca sa munceasca si sa traiasca; ca avem pretentii de stat european care presupune avantaje nu numai obligatii din partea locuitorilor acestui stat. Acum oamenii platesc o gramada de dari la stat si se asteapta sa vina administratorii acestor averi, pe care tot ei i-au pus prin vot democratic, ca sa-i injure si sa se ia de ei ca sunt puturosi. Asta da modernizare.
Excelent articol, am sa te tin minte si am sa te citesc. E cel mai tare pe care l-am citit. Sant total de acord. Ne-am invatat[au fost invatati] la pomana, fara sa munceasca. As spune eu mai multe dar ajunge.
toti cei ce ,,venim” de la tara stim ca orice om gospodar are porcul la untura, in beci cartofi si multe borcane cu gem, zacusta, etc.
Lumea da vina pe autoritati nu pentru ca nu scot zapada din curtile oamenilor (asta apare la TV, asa cum … atunci cand ploua in Bucuresti sunt aratate doar acele doua, trei locuri in care se aduna apa de fiecare data), ci pentru ca in cele cateva zile in care nu a nins si nu a batut vantul mai multe drumuri nationale au ramas inchise fara sa fie curatate. La fel arata situatia si in Bucuresti.
In ceea ce priveste statul si autoritatile sale socialiste si post-socialiste – mie mi se pare ca nu s-a schimbat nimic din cele prezentate de domniile voastre. Nici atunci, ca acum nu au intervenit si au lasat cetatenii sa se descurce. In 54 nu era Televiziune care sa-i arate pe cei care s-ar fi plans.
Altfel eu zic sa veniti la Universitate la ora 20 si sa dati cu lopata. Actiune dovedita, va rog!