Noua clădire a Bibliotecii Naționale, care adăpostește și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național în ea, va fi inaugurată oficial pe 23 aprilie. Înainte de asta, însă, de mai bine de o săptămână clădirea a fost brand-uită, pe fațada dinspre Unirea, cu numele Samsung, ceea ce i-a făcut pe mulți trecători să se întrebe dacă nu cumva acolo își va deschide producătorul coreean de electronice vreun sediu de lux. Răspunsul e ambiguu și are accente de Radio Erevan. Ministerul s-a lăsat greu înduplecat să răspundă la întrebarea simplă: cât a plătit Samsung ca să-și pună numele pe cea mai importantă investiție culturală a statului român din ultimii 20 de ani? Că e o colaborare, că e o sponsorizare, că e o Campanie de Responsabilitate Socială a firmei coreene (!) că am făcut economie, că nu numai noi, ci și alte capitale europene fac asta (!). Într-un final mi s-a spus că… 300.000 de euro valorează acest botez al Bibliotecii Naționale, cu binecuvântarea Ministerului Culturii.
Un milion de euro economie la clădire
Clădirea a fost începută înainte de 89 și abandonată imediat după. Reabilitarea și finalizarea ei ar fi trebuit să facă obiectul unui concurs de arhitectură, dar în loc de asta a făcut obiectul disputei între două firme de construcții, susținute de interese diverse din zona politică. În final a câștigat Aedificia Carpați, care a avut pesemne susținerea mai mare. A îmbrăcat clădirea comunistă în sticlă și aluminiu și a încasat pentru asta 104 milioane de euro, bani împrumutați de România, în 2007, de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Creditul a fost de 106,5 milioane de euro, bani suficienți pentru finalizarea construcției, dar și pentru dotarea bibliotecii. Ba, s-a făcut chiar o economie de 1,6 milioane de euro, după cum susține Ministerul Culturii într-un răspuns acordat www.dollo.ro (asta am precizat pentru aceia care vor prelua informația fără citarea sursei ;). Banii vor fi rambursați de la buget în următorii 20 de ani.
Ministerul susține că și Viena și Madridul s-ar fi încuscrit cu Samsung
Deși au fost, așadar, suficienți bani și pentru dotări, ba chiar au rămas, Ministerul Culturii a acceptat să încheie un soi de cumetrie de barter cu firma Samsung, pentru o sumă de plasme și aparate touch-screen, în valoare de 300.000 de euro. Radu Enache, purtătorul de cuvânt al Ministerului Culturii: „Colaborarea face parte dintr-o campanie de RSC a companiei respective, campanie intitulata Royal Branding si desfasurata in state ale Uniunii Europene. Dintre partenerii europeni ai campaniei, mentionam: Palatul Schonbrunn, Catedrala Sf. Stefan, Opera de Stat si Scoala Spaniola de Calarie din Viena, precum si Muzeul Thyssen din Madrid. În cadrul acestui parteneriat, Samsung va dona BN opt ecrane pentru salile de lectura, doi pereti LFD (in Atrium si in Aula), sase touch screen-uri, un perete LFD pentru sala de evenimente, un laborator multimedia. Valoarea acestor echipamente este de 300.000 euro. Aparatele sunt inscriptionate cu numele companiei, dar continutul care se va derula este la latitudinea BN”.
Numele Bibliotecii și al ministerului nu apar pe clădire
E interesant că niciuna dintre instituțiile publice adăpostite deja de clădire nu și-a montat titulatura pe ea. Pe o ușă din sticlă de la una din intrări era, zilele trecute, lipită o foaie A4 pe care scria cu pixul „spre Minister”. Nu scrie nicăieri pe clădire nici Biblioteca Națională, nici Ministerul Culturii, deși ministerul funcționează deja pe trei etaje ale corpului potcoavă din spate. E drept că pe firma Samsung scrie, mic, dedesubt, că e în parteneriat cu ministerul, dar asta te duce cu gândul că întreaga clădire a fost construită de Samsung, în colaborare, în mică măsură, cu Ministerul Culturii. Iar pe ecranele care încadrează firma Samsung se derulează informații care anunță apropiata deschidere a bibliotecii.Cum e la Viena
Pentru că se întâmplă să am prieteni în Viena, i-am pus aseară – când am primit răspunsul de la minister – cu ochii pe jar să caute reclama Samsung pe Catedrala Sfântul Ștefan, pe Operă sau pe Palatul Schonbrunn. Ce credeți? Nu există. Vorba prietenei mele care a verificat azi pe teren situația: „ar fi de prost gust!”. Singurele urme de Samsung în Catedrala Sfântul Ștefan sunt două ecrane de 1 pe 1,5 m și de 2 pe 2 m, amplasate pe un culoare lateral al catedralei, și pe care rulează informații despre serviciile religioase și despre programul catedralei. Atât!
La Operă situația e la fel, afară nu există nici măcar un mash cu Samsung, dar în interior, tot pe un culoar lateral, sunt amplasate 6 ecrane Samsung, pe care rulează programul Operei. Se consideră, probabil, că firma care a donat ecranele beneficiază de suficientă reclamă prin afișarea numelui pe propriile produse. Singurele reclame amplasate într-adevăr sub formă de mash-uri pe clădirile amintite se referă la evenimente culturale.
Aici am găsit informații și despre programul similar prin care Samsung a donat ecrane Muzeului din Madrid. În rest n-am reușit să găsesc alte detalii despre această măreață campanie de CRS a Samsung în Europa, cu care probabil că i-a luat ochii Ministerului Culturii din România. În fond este o campanie de marketing ce presupune plasare de produse acolo unde se știe că oamenii ar putea să caște gura și ochii mai mult când vizitează un muzeu sau așteaptă să înceapă programul la operă.
De ce n-am făcut Biblioteca numai din donații?
Oricât m-am străduit să caut în memorie ce altă clădire publică din București sau din lume poartă pe ea numele unei firme private nu am reușit să găsesc. E greu de înțeles, totuși, care a fost resortul persoanei din minister care a fost de acord cu această cumetrie. Poate că Samsung o fi cerut – deși mi-e greu să cred, mai ales dacă în alte Capitale nu i s-a permis așa ceva – dar simțul ridicolului unde să fi fost?
Este incredibil servilismul de care dă dovadă o instituție a satului român, în fața unor firme. Dacă e chiar totul de vânzare p-aci, nu picep de ce nu s-a ales din start varianta sponsorizării și să nu mai fi făcut statul creditul pentru Bibliotecă. Vindea statul român (sau închiria cu anul), la metru, fațada viitoarei Biblioteci Naționale, și din banii și donațiile adunate ne descurcam într-un final și cârpeam de un sediu și pentru minister. Așa, din furculițe și pahare, cum se zice printre cârciumari.
Iar apropos de cârciumari, știți că noul sediu al Bibliotecii va găzdui și cârciumi, că doar așa se cade la un mall cultural – oricum spațiile din interior sunt uriașe. Numele restaurantelor nu se cunosc încă, deși conform acelorași surse din minister se duc tratative de acum. Poate că vom putea vedea, după inaugurare, pe sediul Bibliotecii Naționale și al Ministerului Culturii și Patrimoniului vreo firmă cu „Mititei a la Cocoșatul”. Ce, ar fi rău? Măcar ăia sunt un simbol național aproape cultural.
Așadar, în săptămâna 23-27 aprilie, când Biblioteca Națională își va deschide porțile oficial, vom putea să numărăm cu ochii noștri donațiile Samsung. Mesele vor apărea mai târziu.
*PS – În piața media outdoor din București sumele vehiculate pentru amplasarea de reclame în zone considerate cu expunere mare pot ajunge și la 10.000 de euro pe lună. Nimeni nu poate spune, însă, cât ar costa amplasarea unei reclame pe o clădire de stat, tocmai pentru că până acum nu a existat vreuna.
** Poza cu Samsung pe magazinul Obor am luat-o de pe Facebook, restul sunt producție proprie. Dacă autorul pozei de la Obor își recunoaște opera rog să-mi dea un semn, ca să-l semnez. S-a rezolvat. Autorul este David Leventi
Nu mi se pare o tragedie asa mare. Desi da, la cat de sugestiv e amplasamentul, ar fi trebuit sa ceara mai multi bani, sau ma rog, echipamente. Altfel, macar sa fie biblioteca up-to-date atat tehnologic cat si livresc.
Păi biblioteca putea să fie up to date și fără asta (avea bani), dar dacă tot a acceptat donația, putea s-o facă și fără atâta prosternare, cum au făcut instituțiile din Viena, de exemplu.
Păi mai auzisem o poantă despre reclama aia mare de la Otopeni cu Hyundai (acum mi se pare c-a fost înlocuită de una cu … Samsung), reclamă care l-a încântat foarte tare pe nu știu ce ministru coreean ce-a crezut că aeroportul capitalei se cheamă Hyundai și nu Otopeni 🙂
E aiurea; nu avea ce cauta acolo reclama. Si-au asigurat, oricum, exclusivitate in spatiile bibliotecii; reclama mai vizibila nu se putea.
reclama asta e infiorator de mare si de nepotrivita cu cladirea pe care sta. Situatia e revoltatoare.
La Opera, la Opera, ce mai capodopera…
Ford & Dove
http://img823.imageshack.us/img823/4639/operab.jpg
Imaginea cu blocul de la Obor ii apartine lui David Leventi – http://www.davidleventi.com/#/portfolio/romania/1 🙂
Mulțumesc
Bine ca nu e Durex!
Asta cu Samsung e nasoala, dar cu restaurantele ce aveti??? Ar fi anormal ca un spatiu care atrage atat de multa lume sa nu aiba spatii unde se poate manca, mai ales ca in zona nu prea ai optiuni.
N-am nimic cu restaurantele, dimpotrivă, mă întrebam doar dacă le vom vedea și lor reclama pe sediu, doar din considerentul că, eventual, fac vreun barter cu angajații ministerului, pentru prânz.
Daca se va confisca vreuna din averile inexplicabile, fondurile se cuvin Bibliotecii Nationale. Cum zicea Kogalniceanu, traducerile, adica ce carti importa megaediturile, nu fac o documentare. Trebuie burdusite bibliotecile publice cu carte occidentala universitara serioasa. Adesea UE ti-o da si pe degeaba. Iar cine citeaza autori straini in referate ori in lucrari de licenta, masterat sau doctorat, sa fie obligat legal sa precizeze cota la care poti verifica in cutare biblioteca de la noi din tara.
Sunt super revoltat! Trebuia sa scrie „PANASONIC”!;)
Ce-mi place cum ne tot comparam cu Viena. Si la parcuri, si la dezapezire, peste tot Viena. Kievul, Chisinaul, Sofia si altele mai din liga noastra ce-o avea?
Si asta cu donatiile mi se pare o gluma tare buna. De succesul lui Dati un leu pt Ateneu nu-ti aduce nimeni aminte? Oare la memoria scurta cu cine sa ne comparam?
P.S. ce institutie sanatoasa la cap si-ar pune pe cladire sigla luminoasa cu numele ei? Doar aia de la ASE au facut asta ca altfel nu gaseau imbecilii de studenti facultatea