Nebănuitele plăceri ale răzbunării

Când dai o țeapă în presă capeți publicitate gratis la ea ;) Mă tot întreabă diverși colegi din branșă dacă să se angajeze la un patron cu care eu nu m-am înțeles. Ce să fac, le spun sau îi las să se ardă?

Zilele astea se lansează un proiect la care era să lucrez și eu dacă nu s-ar fi întâmplat contrariul. E vorba de un nou post TV, local, la obținerea licenței căruia am ajutat și eu, cu numele și prezența, la CNA, alături de patronul postului și de o altă ziaristă implicată în proiect. S-a întâmplat în 2010, când un amic m-a recomandat acestui patron, care m-a lăudat că sunt exact ce-i trebuie lui, ca experiență în administrația locală. La reticențele mele, care aveau în vedere strict experiența mea insuficientă în materie de TV, omul a mai adus în echipă o altă ziaristă, specialistă în TV. Împreună trebuia să facem echipă să-i formăm omului o redacție funcțională și să-i conducem televiziunea.

Ne-am pus un pic capetele la contribuție, încercând să schițăm un proiect editorial, o echipă și sugestii de organizare. Nu pot să zic că m-am spetit muncind pentru acest proiect. Dar niște idei cel puțin i-am dat domnului patron, bașca faptul că am făcut frumos în fața membrilor CNA când a fost să primească licența de emisie. Și da, numele meu a spus ceva cel puțin la trei dintre membrii CNA care mă cunoșteanu personal.

Ulterior nu am bătut palma cu patronul respectiv, iar „despărțirea” a fost în termeni nu tocmai diplomatici, domnul socotind că noi cerem prea mulți bani pentru ce știm să facem (repet pentru cine n-a înțeles, el ne-a racolat ca fiind „exact ce-i trebuie lui”, „cele mai bune” bla, bla) și pentru timpurile de criză pe care le traversam. Nu, nu ceream mii de euro, dar nici nu ne mulțumeam cu 200 cu cât voia el să ne miluiască. Vorbeam totuși de un post TV care emitea non-stop, nu de o gazetă de perete sătească.

Bref, la momentul respectiv – 2010 – am fost un pic supărată de situație, pentru că m-am considerat cumva trasă pe sfoară de toată tărășenia, dar între timp am și uitat și mi-a trecut. Cinstit nici eu nu mi-am dorit foarte mult să lucrez acolo, că poate m-aș fi strofocat mai mult și, cine știe, dacă aș fi fost disperată aș fi acceptat condițiile patronului. E drept că nu semnasem nimic cu domnul acela, deci tot ce am prestat pentru el a fost pe încredere, lucru care se pare că nu se face în zilele noastre. Nu am primit nimic în schimbul ideilor mele, decât un email de despărțire cu un limbaj destul de … hai să-i zicem nervos, al patronului. Sigur că televiziunea respectivă se lansează acum grație investițiilor făcute de patron, și că nimeni nu e de neînlocuit, chiar dacă în media întotdeauna, dar întotdeauna, resursa umană face mai mulți bani decât orice device scump. Mă voi uita cu interes și eu să văd dacă noua televiziune implementează ceva din ideile mele și mă voi bucura că patronul le-a socotit totuși suficient de bune ca să le preia gratis 😉

Dar, cum viața asta nu lasă nimic nesancționat, iată că de câteva zile mă tot trezesc abordată de diverși oameni din branșă, care îmi cer părerea și sfatul despre noul post TV ce stă să se lanseze. Și care, ați ghicit, caută oameni. Întâmplarea face că pe sfântul Google, dacă dai o căutare după numele acestui post, dai peste unica știre Mediafax difuzată cu ocazia obținerii licenței, știre în care figurează și numele meu. Na, ghinion! Deși domnul patron se temea, la momentul despărțirii, că „o să mă denigrezi pe blog”, n-am considerat atunci că subiectul e suficient de important pentru blog. Dar acum mă amuză situația. Dacă ar ști el că oamenii vin la mine pentru referințe…. 😉

Acuma, ce să le zic eu oamenilor care mă întreabă: ce să fac, să mă duc acolo, e serios patronul sau e țepar? Se știe că presa în mod special are această aplecare către țepe, nu știu de ce…  Voi ce părere aveți, ce ar trebui să fac în situația dată? 🙂

Poza e de aici.

Tags: , , ,

18 Responses to “Nebănuitele plăceri ale răzbunării” Subscribe

  1. rollaroundinagony 01/08/2012 at 13:29 #

    Aaaa, si sa nu uit, foarte important…habar n-am care e baza legala pe baza careia se acorda licenta aia, dar nu cred ca sunt ochii frumosi sau numele uneia sau altuia. Adica, de nu ii cunosti sau nu intervii la membrii aia ai CNA nu ai sanse sa obtii licenta? Asta imi suna a influenta, a mizerie obisnuita romaneasca… Daca eu, simplu cetatean, vreau sa imi deschid o televiziune, trebuie neaparat sa am pe cineva care sa ii cunoiasca pe tolomacii aia de la CNA? Si daca nu aduc o persoana cu greutate, asa, ca tine, se cheama ca nu obtin licenta? Ofofof, de aia ne balacim in noroi, exact de aia…
    Ca tot veni vorba, nu poti sa pui o vorba rea sa le retraga licenta la nesimtitii aia care te-au luat in ras cu 200 de euro? Asa ar trebui sa faci! Ca tot cunosti vreo 3 membri CNA. Nu mai fac jocuri de cuvinte membri, membre, ca deja m-am plictisit.

  2. emil 01/08/2012 at 14:50 #

    Ce nesimtit, cum ii permiti tu, Dollo, sa zica asa ceva rolaround ala? Sa ii fie rusine, eu i-as sterge comentariile acelea ordinare imediat, ca sa se-nvete minte. Trebuie sa fie ori un pustan de vreo 16 ani, fie vreun bosorog la andropauza. Bine i-ai zis-o, superb. Si nu esti grasa, ba din contra, chiar arati bine. Ti-o spun aproape dezinteresat.

  3. dojo 02/08/2012 at 04:12 #

    Patronul e TEPAR. Asta trebuie sa stie. Orice idee si timp petrecut intr-un proiect COSTA. E ‘prostia’ ta ca ai lucrat pe incredere, dar patronul in cauza a fost misel. Nu e vorba de nicio denigrare, este vorba de adevar. Spune si tu ca i-ai proiectat postul si ti-ai pus OBRAZUL la bataie si ca ai ramas nici cu un multumesc. Cine-i prost, sa se angajeze la el.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată