A m observat chestia asta de mai multă vreme, dar aseară văzându-l din nou pe domnul MRU m-am apucat să mișc și eu ochii așa ca el, stânga dreapta. Și am amețit. Mă întreb, oare el nu? O fi un tic nervos care se manifestă când vorbește în public, poate e vreo modalitate de a se concentra pe discurs sau poate îl citește în minte, dar mă întreb cum de nu-l doare capul. Încercați și voi să mișcați pupilele așa ca el și spuneți-mi ce simțiți.
M-am uitat și la alți vorbitori, parcă n-am văzut niciunul să facă așa ca radarul din ochi. Ce face el practic contrazice toate sfaturile alea ale „specialiștilor” care-ți spun să te uiți la diverse persoane dintr-o mulțime, atunci când vorbești, ca să aibă senzația că li te adresezi direct. Zig-zag-ul ăsta oftalmologic al domnului MRU mai degrabă neliniștește audiența și te face să te întrebi oare ce caută vorbitorul și nu găsește, la cine se uită?
Asta mi-a amintit de o întâmplare relativ celebră în epocă, pe vremea când Băsescu era primar și se certa cu unii dintre consilierii generali la ședințele de la primărie. După cum se știe, privirea marinărească a lui Băsescu te poate induce în eroare pentru că nu știi exact dacă atunci când se uită la tine te privește pe tine sau pe cineva din dreapta. Așa că în timpul unei discuții tensionate cu consilierul Doru Giugula, dacă nu mă înșel, de la PSD – fost securist în prezent jurist – Giugula se rățoia la Băsescu și la un moment dat s-a enervat pentru că avea impresia că primarul nu-i acordă atenția cuvenită:
– Și vă rog să vă uitați la mine când vorbesc cu dumneavoastră! i-a strigat Giugula de la microfonul sălii de consiliu.
– O să râdeți, dar chiar la dumneavoastră mă uit! i-a răspuns și Băsescu, râzând. Și evident că a râs toată sala și s-a dus dracu discuția, pentru că nimeni nu l-a mai luat în seamă pe Giugula. Toți făceau remarci despre cum se uită șașiu Băsescu.
e reflex de profesor care vrea sa vada toata sala. Sa va uitati si pe la alti profesori care sunt interesati de audienta lor, tot asa ii verifica, persoana cu persoana dintr-un colt spre celalalt
L-am vazut pe domnul Ungureanu „pe viu”, de la distanta mica. Are o tulburare de vedere care consta in imposibilitatea focusarii pe un obiect. Are si ochelarii aceia destul de grosi.
Este o afectiune relativ rara, de obicei capatata in copilarie. Depinde de la caz la caz cat de evidenta este – am uitat numele dar cred ca este aceasta:
http://en.wikipedia.org/wiki/Nystagmus
Am avut un coleg care avea aceleasi simptome ca MRU doar mult mai evident si cu miscari mult mai ample. Avea multe povestiri cu politia datorata afectiuni sale si asta fiindca considerau ca este drogat sau sub „influenta substantelor”.
Se numeste nistagmus si nu-i frumos sa aratam cu degetu’
NU este nistagmus – mama mea a avut așa ceva la un moment dat și amplitudinea oscilațiilor era foarte mică (dar PERMANENTĂ). La MRU amplitudinea este foarte mare însă de multe ori lipsește complet o emisiune întreagă. Am remarcat-o încă de cînd era prim-ministru și l-am urmărit în mod special. Făcînd anumite supoziții în legătură cu evenimentele anterioare am ajuns la concluzia că trădează (atunci cînd apare) o stare de stres. Cînd lipsește, omul e mai calm.
Un asemenea defect nu are nici o relevanță din punct de vedere caracterial dar reprezintă un handicap serios pentru o persoană publică – ești „citit” imediat. Mă întreb cum se descurca cu vulpoii de la „servicii”.
Şi eu care credeam că scanează sala din obişnuinţă, dat fiind profilul instituţiilor pentru care a lucrat…
E extraterestru.
Dreptate ai. Yoda al lui nume este.
Boala se poate manifesta si pe fond de oboseala, nu neaparat stres. Si nu e musai si obligatoriu permanenta.
Subiect de doi lei!
E o afectiune medicala numita nistagmus. Asa cum noi clipim fara sa controlam constient acest proces asa si la el, inconstient creierul ii comanda ochii sa faca stanga-dreapta.
Eu zic ca e bun articolul ca macar mai popularizeaza cunostinte si informatii si mai alunga din ignoranta.