Ochii neliniștiți ai lui MRU

Privind zig-zag-ul oftalmologic al lui Mihai Răzvan Ungureanu mi-am amintit de șașiul Băsescu și de cum făcea el mișto de consilierii municipali când se uita la ei prin ricoșeu

A m observat chestia asta de mai multă vreme, dar aseară văzându-l din nou pe domnul MRU m-am apucat să mișc și eu ochii așa ca el, stânga dreapta. Și am amețit. Mă întreb, oare el nu? O fi un tic nervos care se manifestă când vorbește în public, poate e vreo modalitate de a se concentra pe discurs sau poate îl citește în minte, dar mă întreb cum de nu-l doare capul. Încercați și voi să mișcați pupilele așa ca el și spuneți-mi ce simțiți.

M-am uitat și la alți vorbitori, parcă n-am văzut niciunul să facă așa ca radarul din ochi. Ce face el practic contrazice toate sfaturile alea ale „specialiștilor” care-ți spun să te uiți la diverse persoane dintr-o mulțime, atunci când vorbești, ca să aibă senzația că li te adresezi direct. Zig-zag-ul ăsta oftalmologic al domnului MRU mai degrabă neliniștește audiența și te face să te întrebi oare ce caută vorbitorul și nu găsește, la cine se uită?

Asta mi-a amintit de o întâmplare relativ celebră în epocă, pe vremea când Băsescu era primar și se certa cu unii dintre consilierii generali la ședințele de la primărie. După cum se știe, privirea marinărească a lui Băsescu te poate induce în eroare pentru că nu știi exact dacă atunci când se uită la tine te privește pe tine sau pe cineva din dreapta. Așa că în timpul unei discuții tensionate cu consilierul Doru Giugula, dacă nu mă înșel, de la PSD – fost securist în prezent jurist – Giugula se rățoia la Băsescu și la un moment dat s-a enervat pentru că avea impresia că primarul nu-i acordă atenția cuvenită:

– Și vă rog să vă uitați la mine când vorbesc cu dumneavoastră! i-a strigat Giugula  de la microfonul sălii de consiliu.

– O să râdeți, dar chiar la dumneavoastră mă uit! i-a răspuns și Băsescu, râzând. Și evident că a râs toată sala și s-a dus dracu discuția, pentru că nimeni nu l-a mai luat în seamă pe Giugula. Toți făceau remarci despre cum se uită șașiu Băsescu.

Etichete: , , , , ,

13 comentarii la “Ochii neliniștiți ai lui MRU” Subscribe

  1. Victor Badoiu 05/04/2013 at 12:25 #

    Nu e bre nicio afecţiune medicală, e defect profesional.

    Când intră într-o încăpere, MRU ştie deja câte veioze sunt, câţi centimetri are covorul, câte becuri sunt aprinse şi care-s obiectele cu care poate răni mortal o persoană. Evident, ştie intrările, ieşirile, scările de incendiu, unde stă Ponta, pe ce canal latră Badea, dar şi ce-ai gătit aseară.

    • Laur 08/04/2013 at 01:35 #

      Amuzant
      Si iata cum ajungem sa discutam can-can-uri in loc de idei; iata cum se duce dracu discutia…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților