Ochii neliniștiți ai lui MRU

Privind zig-zag-ul oftalmologic al lui Mihai Răzvan Ungureanu mi-am amintit de șașiul Băsescu și de cum făcea el mișto de consilierii municipali când se uita la ei prin ricoșeu

A m observat chestia asta de mai multă vreme, dar aseară văzându-l din nou pe domnul MRU m-am apucat să mișc și eu ochii așa ca el, stânga dreapta. Și am amețit. Mă întreb, oare el nu? O fi un tic nervos care se manifestă când vorbește în public, poate e vreo modalitate de a se concentra pe discurs sau poate îl citește în minte, dar mă întreb cum de nu-l doare capul. Încercați și voi să mișcați pupilele așa ca el și spuneți-mi ce simțiți.

M-am uitat și la alți vorbitori, parcă n-am văzut niciunul să facă așa ca radarul din ochi. Ce face el practic contrazice toate sfaturile alea ale „specialiștilor” care-ți spun să te uiți la diverse persoane dintr-o mulțime, atunci când vorbești, ca să aibă senzația că li te adresezi direct. Zig-zag-ul ăsta oftalmologic al domnului MRU mai degrabă neliniștește audiența și te face să te întrebi oare ce caută vorbitorul și nu găsește, la cine se uită?

Asta mi-a amintit de o întâmplare relativ celebră în epocă, pe vremea când Băsescu era primar și se certa cu unii dintre consilierii generali la ședințele de la primărie. După cum se știe, privirea marinărească a lui Băsescu te poate induce în eroare pentru că nu știi exact dacă atunci când se uită la tine te privește pe tine sau pe cineva din dreapta. Așa că în timpul unei discuții tensionate cu consilierul Doru Giugula, dacă nu mă înșel, de la PSD – fost securist în prezent jurist – Giugula se rățoia la Băsescu și la un moment dat s-a enervat pentru că avea impresia că primarul nu-i acordă atenția cuvenită:

– Și vă rog să vă uitați la mine când vorbesc cu dumneavoastră! i-a strigat Giugula  de la microfonul sălii de consiliu.

– O să râdeți, dar chiar la dumneavoastră mă uit! i-a răspuns și Băsescu, râzând. Și evident că a râs toată sala și s-a dus dracu discuția, pentru că nimeni nu l-a mai luat în seamă pe Giugula. Toți făceau remarci despre cum se uită șașiu Băsescu.

Etichete: , , , , ,

13 comentarii la “Ochii neliniștiți ai lui MRU” Subscribe

  1. Victor Badoiu 05/04/2013 at 12:25 #

    Nu e bre nicio afecţiune medicală, e defect profesional.

    Când intră într-o încăpere, MRU ştie deja câte veioze sunt, câţi centimetri are covorul, câte becuri sunt aprinse şi care-s obiectele cu care poate răni mortal o persoană. Evident, ştie intrările, ieşirile, scările de incendiu, unde stă Ponta, pe ce canal latră Badea, dar şi ce-ai gătit aseară.

    • Laur 08/04/2013 at 01:35 #

      Amuzant
      Si iata cum ajungem sa discutam can-can-uri in loc de idei; iata cum se duce dracu discutia…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.