Ochii neliniștiți ai lui MRU

Privind zig-zag-ul oftalmologic al lui Mihai Răzvan Ungureanu mi-am amintit de șașiul Băsescu și de cum făcea el mișto de consilierii municipali când se uita la ei prin ricoșeu

A m observat chestia asta de mai multă vreme, dar aseară văzându-l din nou pe domnul MRU m-am apucat să mișc și eu ochii așa ca el, stânga dreapta. Și am amețit. Mă întreb, oare el nu? O fi un tic nervos care se manifestă când vorbește în public, poate e vreo modalitate de a se concentra pe discurs sau poate îl citește în minte, dar mă întreb cum de nu-l doare capul. Încercați și voi să mișcați pupilele așa ca el și spuneți-mi ce simțiți.

M-am uitat și la alți vorbitori, parcă n-am văzut niciunul să facă așa ca radarul din ochi. Ce face el practic contrazice toate sfaturile alea ale „specialiștilor” care-ți spun să te uiți la diverse persoane dintr-o mulțime, atunci când vorbești, ca să aibă senzația că li te adresezi direct. Zig-zag-ul ăsta oftalmologic al domnului MRU mai degrabă neliniștește audiența și te face să te întrebi oare ce caută vorbitorul și nu găsește, la cine se uită?

Asta mi-a amintit de o întâmplare relativ celebră în epocă, pe vremea când Băsescu era primar și se certa cu unii dintre consilierii generali la ședințele de la primărie. După cum se știe, privirea marinărească a lui Băsescu te poate induce în eroare pentru că nu știi exact dacă atunci când se uită la tine te privește pe tine sau pe cineva din dreapta. Așa că în timpul unei discuții tensionate cu consilierul Doru Giugula, dacă nu mă înșel, de la PSD – fost securist în prezent jurist – Giugula se rățoia la Băsescu și la un moment dat s-a enervat pentru că avea impresia că primarul nu-i acordă atenția cuvenită:

– Și vă rog să vă uitați la mine când vorbesc cu dumneavoastră! i-a strigat Giugula  de la microfonul sălii de consiliu.

– O să râdeți, dar chiar la dumneavoastră mă uit! i-a răspuns și Băsescu, râzând. Și evident că a râs toată sala și s-a dus dracu discuția, pentru că nimeni nu l-a mai luat în seamă pe Giugula. Toți făceau remarci despre cum se uită șașiu Băsescu.

Tags: , , , , ,

13 Responses to “Ochii neliniștiți ai lui MRU” Subscribe

  1. Victor Badoiu 05/04/2013 at 12:25 #

    Nu e bre nicio afecţiune medicală, e defect profesional.

    Când intră într-o încăpere, MRU ştie deja câte veioze sunt, câţi centimetri are covorul, câte becuri sunt aprinse şi care-s obiectele cu care poate răni mortal o persoană. Evident, ştie intrările, ieşirile, scările de incendiu, unde stă Ponta, pe ce canal latră Badea, dar şi ce-ai gătit aseară.

    • Laur 08/04/2013 at 01:35 #

      Amuzant
      Si iata cum ajungem sa discutam can-can-uri in loc de idei; iata cum se duce dracu discutia…

Leave a Reply

Oldies but goldies

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…