Ce făceam în 1997

Mă îndrăgosteam de Moscova și de melodia asta care era o manea la modă printre ruși, la vremea aia :)

În 1997 vizitam pentru prima și ultima (până acum) dată Moscova, mă îndrăgosteam pentru prima și ultima (până acum) dată la prima vedere, trăiam pentru prima și ultima (până acum) dată nopțile albe moscovite, divorțam pentru prima și ultima dată în viața asta.

Toate astea mi-au venit azi în cap pentru că am găsit dintr-o întâmplare pe youtube melodia pentru care făcuserăm toți (grupul de oameni cu care am fost atunci la Moscova) o obsesie. Am ascultat în anul ăla melodia asta până când s-a tocit caseta. Mi se pare și azi la fel de frumoasă ca atunci 😛

M-a lovit nostalgia azi după ce am petrecut pe ultimul drum o colegă dragă, unul dintre cei mai buni și optimiști oameni pe care i-am cunoscut până acum și despre care am aflat că a murit împăcată, în mijlocul familiei. Ca dar de adio le-a lăsat fiilor ei câte o punguță în care le-a pus toate felicitările și scrisorile pe care ei i le-au scris, de la prima (când au învățat să scrie) până la ultima. Știu, pentru voi nu are nicio legătură asta cu amintirea mea din 1997, dar azi sunt nostalgică… 😉

Etichete: , ,

16 comentarii la “Ce făceam în 1997” Subscribe

  1. Mihaela 07/09/2013 at 20:51 #

    Imi pare rau pt. colega ta.
    De unde stii ca niciodata n-ai sa mai divortezi ? Cine poate sti ce scrie pt. fiecare in vreo lista?
    Vreau sa-ti multumesc ca mi-ai spus de Gary. Am citit si citesc si acum, acum, azi, cartile lui. Hm, ma gandeam la ” Ai toata viata inainte”, zic ca as merge la un drum cu o prostituata. ca mi-e asa de sila de cuconetul si catelandrii care ” se prostitueaza” mai rau fetele alea.

    • Dollo 08/09/2013 at 09:46 #

      Știi cum se spune, cine se căsătorește a doua/treia oară nu merită bucuria primului divorț 😉
      cât despre Gary, hai vineri – 13 septembrie – la clubul de carte, ca să discutăm despre asta.

  2. Monica Lauleanu 07/09/2013 at 21:37 #

    Nu am putut sa urmaresc decat 2 minute, asa de dragul tau 🙂
    Zuccherro din castile mele suna mai bine 🙂

  3. Adi 07/09/2013 at 22:25 #

    Sunt la a treia ascultare si m-a capturat.

  4. Xanaxdoo 08/09/2013 at 09:53 #

    Nici eu nu am putut asculta mai mult de 30 de secunde. Am o alergie cumplita la limba rusa si la dulcegariile ei.

  5. bucătarul leneș 08/09/2013 at 11:00 #

    m-am străduit să ascult, deși mă scoate din minți muzica. cred că se purta și în 1996, când am fost eu, că mi se părea bizar de cunoscută și enervantă. mi se pare mai degrabă parodie decât manea 😀

  6. Adi 08/09/2013 at 11:12 #

    Sunt singurul anormal? Am ascultat-o de ieri pana azi si inca mai merge…

    • Monica Lauleanu 08/09/2013 at 11:33 #

      Nu esti deloc anormal.
      Fiecare cu gusturile lui, nu-i asa?

      Mie imi pare o lalaiala -miorlaiala gretos de dulce.

      🙂

  7. Adi 08/09/2013 at 11:15 #

    Sunt curios ce canta. Intelege careva rusa si are chef sa traduca ? 😀

  8. ady 08/09/2013 at 13:53 #

    are ceva care suna oarecum si pe alocuri placut in urechile mele, dar nu cred ca as putea sa-o ascult de prea multe ori fara sa-mi iau campii. 🙂

  9. melinus 08/09/2013 at 14:38 #

    imi place foarte mult cum suna limba rusa, motiv pentru care m-am si apucat s-o invat acum ceva timp.
    am gasit versurile (http://www.musiccircle.ru/BalaganLimited/CheTeNado.htm) si nu-s prea profunde. se poate folosi si google translate in lipsa de alte variante, dar doar din rusa in engleza
    melodia asta e mult prea lălăită pentru gustul meu, dar sunt convinsa ca in contextul in care ati auzit-o voi, suna chiar magic.

    • Dollo 08/09/2013 at 14:46 #

      o fi avut și vodca vreun merit, nu neg 😉

  10. Adi 08/09/2013 at 23:36 #

    A treia zi de ascultare.
    Cel mai tare e hotul ce ajunge sa ii puna bani tipei in poseta.

    Ciotinada… cionada!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.