Lecturi de week-end

Ce am citit interesant săptămâna asta și vă recomand și vouă: spirit comunitar, minciuni, nefericirea generației Y, eșecul valorilor creștine, moartea, Roșia Montană în ochii parlamentarilor și masturbarea pe plajă ;)

M i se întâmplă tot mai des să dau peste texte interesante – ce-i drept mai mult în presa internațională – dar uneori prea lungi pentru a fi parcurse cum trebuie în timpul unei zile obișnuite, în care ești împărțit între sarcinile de serviciu și tot felul de alte treburi urgente. Așa că mi le pun de-o parte ca să le citesc pe îndelete … cândva. Și uit de ele. Ca să mă ajut pe mine, dar să vi le semnalez și vouă în același timp m-am gândit să fac un soi de dosar cu lecturi bune în fiecare vineri sau sâmbătă, ca să avem ce citi în week-end. Postez așadar link-uri interesate descoperite săptămâna asta. Dacă vă plac, păstrăm obiceiul, dacă nu… nu 😉

***

– Cum se naște spiritul comunitar. La belgieni, nu la noi… din păcate – o poveste de la Vica

– Primii care ne mint în viață sunt părinții, apoi o facem singuri – un text bun, ca de obicei, scris de Cosmin Alexandru

– Tot ce vrem e să fim fericiți, dar nu știm exact cum arată fericirea. Generația Y și de ce e ea nemulțumită de viață, o explicație (cu desene) a căutărilor multora dintre noi.

– Cum poți fi sătul de o viață de vis – există și așa ceva.

Moartea unei profesoare suplinitoare de la o universitate catolică americană – o poveste despre mizeria umană și „triumful” valorilor creștine. Catolice de data asta.

– Tot despre moarte, a unuia dintre soți, după o căsnicie de 52 de ani. Asistenta îi spune muribundului: „acestea sunt ultimele tale clipe, o să mori, ce vrei să-i spui soției tale?”. O experiență pe care nu știu dacă vreau s-o trăiesc.

– Dacă vreți să aflați cine sunt parlamentarii din Comisia specială pentru Roșia Montană și ce gândesc ei – și cum se exprimă – Casa jurnalistului i-a enervat pe câțiva. E de urmărit cum vor vota ăștia.

– Și ca să încheiem într-o notă optimistă, în Suedia instanța a stabilit că masturbarea în public (la plajă) și fututul bicicletelor nu sunt lucruri rele 😉

***

* Și ca să nu fie doar text fără poze, vă ofer și o poză făcută de mine recent, de care sunt tare mândră 🙂 Era un maidanez închis în clădirea Școlii de muzică din Parcul Carol. Scotea limba la un copil care se juca afară, și era vizibil frustrat de faptul că e închis. Mama copilului i-a dat drumul afară, ca să se joace cu copilul ei. Mi-a mers la suflet întâmplarea, pentru că am văzut că nu toți părinții din țara asta au intrat în războiul ăsta absurd cu animalele.

 

Etichete: , , , , , , ,

One Response la “Lecturi de week-end” Subscribe

  1. TNH 22/09/2013 at 06:01 #

    Tipa aia din linkul cu saturatul de viata de vis e culmea prostiei. Toata viata m-am ferit sa-mi fac grup de girlfriends cum au toate fufele din seriale americane si cum e la moda si la noi in special printre fetele si femeile fara alta ocupatie decat barfa in grup.

    Am 2-3 prietene cu care ma intalnesc o data la cateva luni desi locuim la distante de 10 minute. Si nu pentru ca suntem extrem de ocupate, ci pentru ca preferam ca serile sa ne odihnim sau sa ni le petrecem cu partenerul de viata, sau sa facem mancare pentru urmatoarele 2 zile. In week-end poate facem mai multa ordine si curatenie decat in timpul saptamanii, poate mergem la cumparaturi sau poate ne facem planul de cheltuieli pentru urmatoarele saptamani sau poate pierdem vremea pe net.

    Cand avem cate o dupa-amiaza libera poate ne sortam lucrurile de care nu mai avem nevoie pentru a le dona, poate ne scurtam pantalonii care tot timpul sunt prea lungi (cred ca in afara de noi, Kylie Minogue, Shakira si Dana Scully toate femeile sunt inalte).

    Poate eu tehnoredactez o lucrare de licenta pentru una dintre ele, poate alta merge la o inmormantare, poate alta isi duce pisica la veterinar, poate alta are programare la ginecologie.

    E un mister pentru mine cum unele doamne si domnisoare au timp sa se adune zilnic la o cafea sau sa stea zilnic pe facebook sa se uite la pozele altora.

    Si cireasa de pe tort e ca doamna din link ar putea renunta la persoana iubita pentru ca nu poate renunta la prietenele ei.

    Nu vreau sa ma intelegi gresit, eu sunt prima care se bucura cand prietenul merge la bere sau iese in oras cu colegii pentru ca asa pot sa citesc o carte in liniste, pot sa respir pe cont propriu in afara cuplului, probez fuste cu tricouri sa vad ce se potriveste cu ce pentru ca atunci cand sunt pe fuga sa nu-l tin pe el sa astepte o ora cat stau eu in fata oglinzii, ba schimband pantofii, ba cureaua, ba bluza, ba cerceii.

    Nu propovaduiesc dependenta de barbati, nici traiul pe cont propriu, ci doar ierarhizarea dorintelor. Daca tot suntem la capitolul asta, nu ma pot gandi decat ca doamna satula de viata visata care s-a tranformat in realitate face parte din generatia Y din celalalt link pe care l-ai dat.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale