Lecturi de week-end

Ce am citit interesant săptămâna asta și vă recomand și vouă: spirit comunitar, minciuni, nefericirea generației Y, eșecul valorilor creștine, moartea, Roșia Montană în ochii parlamentarilor și masturbarea pe plajă ;)

M i se întâmplă tot mai des să dau peste texte interesante – ce-i drept mai mult în presa internațională – dar uneori prea lungi pentru a fi parcurse cum trebuie în timpul unei zile obișnuite, în care ești împărțit între sarcinile de serviciu și tot felul de alte treburi urgente. Așa că mi le pun de-o parte ca să le citesc pe îndelete … cândva. Și uit de ele. Ca să mă ajut pe mine, dar să vi le semnalez și vouă în același timp m-am gândit să fac un soi de dosar cu lecturi bune în fiecare vineri sau sâmbătă, ca să avem ce citi în week-end. Postez așadar link-uri interesate descoperite săptămâna asta. Dacă vă plac, păstrăm obiceiul, dacă nu… nu 😉

***

– Cum se naște spiritul comunitar. La belgieni, nu la noi… din păcate – o poveste de la Vica

– Primii care ne mint în viață sunt părinții, apoi o facem singuri – un text bun, ca de obicei, scris de Cosmin Alexandru

– Tot ce vrem e să fim fericiți, dar nu știm exact cum arată fericirea. Generația Y și de ce e ea nemulțumită de viață, o explicație (cu desene) a căutărilor multora dintre noi.

– Cum poți fi sătul de o viață de vis – există și așa ceva.

Moartea unei profesoare suplinitoare de la o universitate catolică americană – o poveste despre mizeria umană și „triumful” valorilor creștine. Catolice de data asta.

– Tot despre moarte, a unuia dintre soți, după o căsnicie de 52 de ani. Asistenta îi spune muribundului: „acestea sunt ultimele tale clipe, o să mori, ce vrei să-i spui soției tale?”. O experiență pe care nu știu dacă vreau s-o trăiesc.

– Dacă vreți să aflați cine sunt parlamentarii din Comisia specială pentru Roșia Montană și ce gândesc ei – și cum se exprimă – Casa jurnalistului i-a enervat pe câțiva. E de urmărit cum vor vota ăștia.

– Și ca să încheiem într-o notă optimistă, în Suedia instanța a stabilit că masturbarea în public (la plajă) și fututul bicicletelor nu sunt lucruri rele 😉

***

* Și ca să nu fie doar text fără poze, vă ofer și o poză făcută de mine recent, de care sunt tare mândră 🙂 Era un maidanez închis în clădirea Școlii de muzică din Parcul Carol. Scotea limba la un copil care se juca afară, și era vizibil frustrat de faptul că e închis. Mama copilului i-a dat drumul afară, ca să se joace cu copilul ei. Mi-a mers la suflet întâmplarea, pentru că am văzut că nu toți părinții din țara asta au intrat în războiul ăsta absurd cu animalele.

 

Etichete: , , , , , , ,

One Response la “Lecturi de week-end” Subscribe

  1. TNH 22/09/2013 at 06:01 #

    Tipa aia din linkul cu saturatul de viata de vis e culmea prostiei. Toata viata m-am ferit sa-mi fac grup de girlfriends cum au toate fufele din seriale americane si cum e la moda si la noi in special printre fetele si femeile fara alta ocupatie decat barfa in grup.

    Am 2-3 prietene cu care ma intalnesc o data la cateva luni desi locuim la distante de 10 minute. Si nu pentru ca suntem extrem de ocupate, ci pentru ca preferam ca serile sa ne odihnim sau sa ni le petrecem cu partenerul de viata, sau sa facem mancare pentru urmatoarele 2 zile. In week-end poate facem mai multa ordine si curatenie decat in timpul saptamanii, poate mergem la cumparaturi sau poate ne facem planul de cheltuieli pentru urmatoarele saptamani sau poate pierdem vremea pe net.

    Cand avem cate o dupa-amiaza libera poate ne sortam lucrurile de care nu mai avem nevoie pentru a le dona, poate ne scurtam pantalonii care tot timpul sunt prea lungi (cred ca in afara de noi, Kylie Minogue, Shakira si Dana Scully toate femeile sunt inalte).

    Poate eu tehnoredactez o lucrare de licenta pentru una dintre ele, poate alta merge la o inmormantare, poate alta isi duce pisica la veterinar, poate alta are programare la ginecologie.

    E un mister pentru mine cum unele doamne si domnisoare au timp sa se adune zilnic la o cafea sau sa stea zilnic pe facebook sa se uite la pozele altora.

    Si cireasa de pe tort e ca doamna din link ar putea renunta la persoana iubita pentru ca nu poate renunta la prietenele ei.

    Nu vreau sa ma intelegi gresit, eu sunt prima care se bucura cand prietenul merge la bere sau iese in oras cu colegii pentru ca asa pot sa citesc o carte in liniste, pot sa respir pe cont propriu in afara cuplului, probez fuste cu tricouri sa vad ce se potriveste cu ce pentru ca atunci cand sunt pe fuga sa nu-l tin pe el sa astepte o ora cat stau eu in fata oglinzii, ba schimband pantofii, ba cureaua, ba bluza, ba cerceii.

    Nu propovaduiesc dependenta de barbati, nici traiul pe cont propriu, ci doar ierarhizarea dorintelor. Daca tot suntem la capitolul asta, nu ma pot gandi decat ca doamna satula de viata visata care s-a tranformat in realitate face parte din generatia Y din celalalt link pe care l-ai dat.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.