Băiatul și bicicleta

O poveste despre o bicicletă care va trăi a doua tinerețe alături de un student la medicină

D an, un student la medicină în anul 6, a primit azi cadou o bicicletă care mai păstrează încă pe cadru urmele unei inscripții în franceză: „ochii tăi m-au vrăjit”. Declarația a fost un mic episod în marea campanie de cucerire pe care Vlad, fostul stăpân al bicicletei, a dus-o timp de mai bine de un an, ca s-o impresioneze pe Ramona, posesoarea ochilor albaștri 🙂 Între timp Vlad și Ramona s-au căsătorit, s-au mutat împreună și bicicleta, bătrâna tovarășă a lui Vlad din studenție, ocupa singură și prăfuită un loc inutil în garsoniera cuplului. Cam asta e explicația prozaică a gestului pe care Vlad și Ramona l-au făcut azi, cu ajutorul vostru, al celor care au popularizat anunțul de ieri.

Am primit pe blog și pe email aproape 20 de propuneri pentru bicicleta lui Vlad. Una mai înduioșătoare ca alta. Eu una n-aș fi fost capabilă să aleg. Cam așa a fost și acasă la Vlad și Ramona, aseară. „Ne-a fost tare greu să alegem, ne-ar fi trebuit mai multe biciclete, la câte povești frumoase am primit”, zâmbește trist Ramona.  În cele din urmă Vlad a decis să-l aleagă pe Dan, studentul la medicină, pentru care ne scrisese Magda, o cunoștință de-a lui, fără ca el să știe.

este în ultimul an de facultate la medicină și se luptă zilnic cu nevoile financiare. Ajutorul pe care îl primește de la părinți este infim, așa că în timpul zilei merge la facultate și noaptea lucrează. Peste vară a tot încercat să lucreze în diverse locuri ca să reușească să își acopere măcar o parte din taxa la facultate cu care este în urmă. Este un tip cu mult bun simț și sunt convinsă că o să ajungă un medic bun dacă va reuși să termine facultatea.

Cuvintele Magdei l-au impresionat pe Vlad, care a zis că bicicleta care i-a adus și lui bucurii în studenție ar trebui să trăiască a doua tinerețe alături de alt student. Așa a ajuns ea azi în mâinile timidului Dan. Un puști mai degrabă, după înfățișare și privire. Stă la cămin, în Grozăvești, se bucură săptămânal de pachetul cu mâncare gătită de la mama, din Țăndărei, iar bicicleta îl va ajuta să meargă zi de zi la facultate, dar și seara la serviciu. Lucrează pentru o firmă privată care asigură asistența medicală – primul ajutor – la diverse evenimente publice. Iar astea se petrec mai ales seara, zice Dan.

A dat la medicină pentru că așa a vrut el, că dacă ar fi fost după părinți ar fi trebuit să rămână acasă să se facă agricultor, și încă nu știe ce specialitate va alege, o să mai vadă el în timpul rezidențiatului. Știe sigur că nu vrea să fie medic de familie sau chirurg. Își pune și el speranțe în măsurile promise de ministrul sănătății, că va mări salariile medicilor, dar până atunci preferă să nu se plângă și să nu-și pună, încă, întrebarea dacă va rămâne aici sau va emigra ca alții.

Indiferent de decizie, Ramona l-a rugat ca atunci când va ajunge el un medic celebru – și dacă bicicleta va mai fi validă – să o dea și el mai departe. În ciuda vârstei, bicla arată foarte bine, semn că Vlad a fost un pasionat care s-a ocupat de ea. După mulțumirile de rigoare și poza în care Ramona i-a înmânat, ceremonios, cheia de la lanțul de siguranță, Dan a întrebat-o timid pe Ramona:

– Sunteți sigură că ați ales bine?

Mie mi-a plăcut de Dan. Și Ramonei la fel. Așa că… el a încălecat pe o șa și eu v-am spus povestea lor așa 🙂

* Voi dacă vreți să o cunoașteți pe posesoarea ochilor albaștri care l-au vrăjit pe Vlad, sau dacă doar aveți vreodată nevoie de un buchet frumos de flori pentru orice ocazie, o găsiți aici. Nu-i fac reclamă Ramonei, că nu ăsta a fost scopul acestui text, ci încerc s-o ajut să-și facă cunoscută afacerea la început de drum, ca un dar pentru gestul ei frumos, cu bicla. 

Etichete: , , , ,

4 comentarii la “Băiatul și bicicleta” Subscribe

  1. marilena 09/10/2013 at 20:37 #

    Felicitari pentru Ramona! Mi-a placut si gestul si ” Atelierul roz”.

  2. maria 09/10/2013 at 20:59 #

    cam slabut viitorul medic..la taxa?

  3. Corina 10/10/2013 at 10:26 #

    Emotionant articolul.
    Felicitari Ramonei si lui Vlad pentru gest!

  4. Ramona 10/10/2013 at 12:32 #

    Multumesc mult, Dollores, pentru implicare si pentru ca ai spus atat de frumos povestea noastra. Esti extraordinara! Multumesc de asemenea si cititorilor tai pentru cuvintele frumoase.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.