D an, un student la medicină în anul 6, a primit azi cadou o bicicletă care mai păstrează încă pe cadru urmele unei inscripții în franceză: „ochii tăi m-au vrăjit”. Declarația a fost un mic episod în marea campanie de cucerire pe care Vlad, fostul stăpân al bicicletei, a dus-o timp de mai bine de un an, ca s-o impresioneze pe Ramona, posesoarea ochilor albaștri 🙂 Între timp Vlad și Ramona s-au căsătorit, s-au mutat împreună și bicicleta, bătrâna tovarășă a lui Vlad din studenție, ocupa singură și prăfuită un loc inutil în garsoniera cuplului. Cam asta e explicația prozaică a gestului pe care Vlad și Ramona l-au făcut azi, cu ajutorul vostru, al celor care au popularizat anunțul de ieri.
Am primit pe blog și pe email aproape 20 de propuneri pentru bicicleta lui Vlad. Una mai înduioșătoare ca alta. Eu una n-aș fi fost capabilă să aleg. Cam așa a fost și acasă la Vlad și Ramona, aseară. „Ne-a fost tare greu să alegem, ne-ar fi trebuit mai multe biciclete, la câte povești frumoase am primit”, zâmbește trist Ramona. În cele din urmă Vlad a decis să-l aleagă pe Dan, studentul la medicină, pentru care ne scrisese Magda, o cunoștință de-a lui, fără ca el să știe.
este în ultimul an de facultate la medicină și se luptă zilnic cu nevoile financiare. Ajutorul pe care îl primește de la părinți este infim, așa că în timpul zilei merge la facultate și noaptea lucrează. Peste vară a tot încercat să lucreze în diverse locuri ca să reușească să își acopere măcar o parte din taxa la facultate cu care este în urmă. Este un tip cu mult bun simț și sunt convinsă că o să ajungă un medic bun dacă va reuși să termine facultatea.
Cuvintele Magdei l-au impresionat pe Vlad, care a zis că bicicleta care i-a adus și lui bucurii în studenție ar trebui să trăiască a doua tinerețe alături de alt student. Așa a ajuns ea azi în mâinile timidului Dan. Un puști mai degrabă, după înfățișare și privire. Stă la cămin, în Grozăvești, se bucură săptămânal de pachetul cu mâncare gătită de la mama, din Țăndărei, iar bicicleta îl va ajuta să meargă zi de zi la facultate, dar și seara la serviciu. Lucrează pentru o firmă privată care asigură asistența medicală – primul ajutor – la diverse evenimente publice. Iar astea se petrec mai ales seara, zice Dan.
A dat la medicină pentru că așa a vrut el, că dacă ar fi fost după părinți ar fi trebuit să rămână acasă să se facă agricultor, și încă nu știe ce specialitate va alege, o să mai vadă el în timpul rezidențiatului. Știe sigur că nu vrea să fie medic de familie sau chirurg. Își pune și el speranțe în măsurile promise de ministrul sănătății, că va mări salariile medicilor, dar până atunci preferă să nu se plângă și să nu-și pună, încă, întrebarea dacă va rămâne aici sau va emigra ca alții.
Indiferent de decizie, Ramona l-a rugat ca atunci când va ajunge el un medic celebru – și dacă bicicleta va mai fi validă – să o dea și el mai departe. În ciuda vârstei, bicla arată foarte bine, semn că Vlad a fost un pasionat care s-a ocupat de ea. După mulțumirile de rigoare și poza în care Ramona i-a înmânat, ceremonios, cheia de la lanțul de siguranță, Dan a întrebat-o timid pe Ramona:
– Sunteți sigură că ați ales bine?
Mie mi-a plăcut de Dan. Și Ramonei la fel. Așa că… el a încălecat pe o șa și eu v-am spus povestea lor așa 🙂
* Voi dacă vreți să o cunoașteți pe posesoarea ochilor albaștri care l-au vrăjit pe Vlad, sau dacă doar aveți vreodată nevoie de un buchet frumos de flori pentru orice ocazie, o găsiți aici. Nu-i fac reclamă Ramonei, că nu ăsta a fost scopul acestui text, ci încerc s-o ajut să-și facă cunoscută afacerea la început de drum, ca un dar pentru gestul ei frumos, cu bicla.
Felicitari pentru Ramona! Mi-a placut si gestul si ” Atelierul roz”.
cam slabut viitorul medic..la taxa?
Emotionant articolul.
Felicitari Ramonei si lui Vlad pentru gest!
Multumesc mult, Dollores, pentru implicare si pentru ca ai spus atat de frumos povestea noastra. Esti extraordinara! Multumesc de asemenea si cititorilor tai pentru cuvintele frumoase.