M -au năpădit azi amintirile din 1999 când am fost trimisă de Curierul național – ziarul la care lucram atunci – la Râmnicu Vâlcea ca să transmit de la epicentrul românesc eclipsa totală de soare. Iar epicentrul ăsta a fost terasa Hotelului Alutus – cea mai înaltă clădire pe vremea aia – care gemea sub greutatea echipelor de ziariști veniți din toată lumea.
Diploma de eclipsistă primită de la primăria Vâlcea
Nu mai găsesc azi articolul scris atunci – CN nu are arhivă decât din 2001 încoace – dar știu că am dat-o bombastic, deși pe vemea aia încă nu se inventaseră breichiniuzurile. Ceva de genul: cum era să înceapă războiul ruso-american la Vâlcea, din cauza faptului că echipele de televiziune ruse și americane s-au certat pe spațiul prea mic de pe terasa Hotelului Alutus. A fost de fapt o găselniță – evident fuseseră niște fricțiuni între ruși și americani, dar nu așa de grave și s-au stins când a început eclipsa – pentru că altfel ce era să transmiți din locul în care eclipsa s-a văzut cel mai bine? Că s-a făcut întuneric și răcoare, și ne-am zgâit toți la inelul de foc în care s-a transformat soarele năpădit de lună. Asta scriseseră toți, eu voiam să fiu mai cu moț 😉
Mă rog, altfel Râmnicu Vâlcea nu venise în atenția opiniei publice până atunci decât la mineriade, deci eclipsa a scos-o dintr-un nemeritat con de umbră, dacă putem spune așa.
Ce-mi mai amintesc de atunci este faptul că ni se spunea pe toate canalele că un astfel de fenomen e rarisim, și că nu ne va mai fi dat în viața asta să mai vedem altul. De atunci tot eclipsăm, și în 2011, și azi. Pe asta de azi n-am văzut-o, că mi se pare că a intrat deja în banal, dar m-a făcut să-mi scot de la naftalină diplomele de eclipsistă primite atunci, în 1999, de la autoritățile competente care au simțit nevoia să ne ateste faptul că am fost martori la un eveniment unic în viața noastră 😉
Voi cum ați petrecut-o pe aia din 1999?
Am ieșit în fața blocului! Apoi am plecat unde aveam treabă! Prozaic!
Eu eram in Grecia si pentru prima data i-am invidiat pe cei ramasi in tara, pentru ca acolo eclipsa a fost doar partiala, desi intr-un procent destul de marisor. Ca urmare ne-am dus mai multi pe un delusor, intr-o zona mai putin construita ,sa vedem eclipsa in liniste. Dar n-a fost sa fie, pentru ca niste draci de copii care se uitau la soare prin cioburi de sticla colorata, atata le-au foit incat au reusit sa aprinda niste boscheti, iar la temperaturile alea de 40 de grade focul s-a extins repejor. Si am petrecut restul eclipsei chemand pompierii si dand declaratii.
Dar cand m-am intors in tara, am avut onoarea sa-mi platesc cumparaturile cu o bancnota de plastic superba, albastruie, de 2.000 de lei, emisa in memoriam eclipsa.
La o terasa de langa statia Politehnica cu o bere in mana 🙂 .
Dacă ai fi văzut-o pe asta de azi, ai fi scris că guvernul Ponta a organizat-o atât de prost încât în majoritatea zonelor țării a fost înnorat. Sau, dacă era pentru Antena 3, că Băsescu a ordonat ”serviciilor” să tragă o perdea de nori ca să-l compromită pe prim-ministru. 🙂
Am vazut-o tot din Ramnicu Valcea; acolo m-am nascut. Ne-am adunat toata familia, cu unchi, matuse, verisori, vecini si ne-am urcat pe terasa blocului de langa Casa Stiintei. Am avut ochelari speciali si filtre de la masti de sudura.
Mai erau doua momente cand orasul iesea din conul de umbra: de ziua imnului si cand juca echipa de handbal Oltchim in competitiile importante. Acum am ras doar cu imnul.
Io pe undeva intr-un sat de linga Rimnicu VIlcea. Plecasem din Cluj intr-o Dacie. Ce puteau conduce trei preparatori universitari decit o Dacie. Am prins un accident intre doua TIRuri pe undeva pe drum intre Sibiu si Rimnicu-Vilcea, asa ca am stat blocati o buna bucata de vreme, si n-am apucat sa ajungem la epicentru. Asa ca la vremea potrivita, am tras pe dreapta intr-un sat in the middle of nowhere, si am urmarit spectacolul la birtul satului. Normal ca noi eram singurii ochelaristi, restul publicului avea masti de sudura. Am vazut, am baut sucuri de Riieni Bihor la birt servite din sticle de 2 litri, am plecat.
Si eu imi amintesc ca ni se spalase creierul cu „nu o sa mai fie in urmatorii 50 de ani asa ceva” (parca 50 era numarul, oricum, o cifra intimidanta). De eclipsa din 2011 nu imi amintesc, iar asta de azi, in Budapesta, nu a fost totala, nu s-a intunecat, si a mai si durat 2 ore si jumatate. Clar nu se mai fac eclipsele totale si rapide de alta data.
Eu pe asta chiar as fi vrut sa o vad si dimineata era promitatoare. Soare era, casti de sudura cu geam heliomat aveam in magazin pentru toata lumea doar ca ura divina m-a ajuns iar si odata cu ea au venit si niste nori, care s-au ingrosat din ce in ce mai mult spre punctul maxim al eclipsei. Asa ca am ramas cu amintirea celei din ’99.
Atunci eram undeva in judetul Bacau, cu ochelarii pregatiti si ne uitam cum se acoperea soarele si afara se intunecase, ca atunci cand conduci cu soarele in fata (initial am crezut ca bausem prea mult, apoi mi-am dat seama ca asa trebe sa se intample).
Chiar mi-a placut, pentru ca nu vezi in fiecare zi asa ceva, e o chestie de povestit la un pahar, ca si cutremurul din ’77 pentru astia de 50+.
la aia din 1999 taiam porcul la bunici. la cea din 2011, nu mai stiu.
Pentru cea din 1999 ne grabeam sa ajungem in Ramnicu Valcea venind dinspre Sibiu, dar din cauza aglomeratiei pe Valea Oltului – a fost un accident cu un tir rasturnat, parca – am intarziat. Deja eclipsa incepuse si noi eram abia pe la Cozia, asa ca am decis pe loc sa ramanem acolo, mai in mijlocul naturii, ca sa vedem si reactia gainilor, care, dupa cum citisem inainte, intra in panica, si a cocosilor, care se apuca sa cante la revenirea soarelui.
A fost foarte bine la Cozia, era in conul principal de umbra, noi tot cautam cotetul gainilor prin gospodaria manastirii orbacaind prin bezna, am ajuns pana la urma, dar nu a fost nimic spectaculos, cocosii si gainile au stat cuminti si au tacut chitic, neimpresionati de anomalia din vahduh…A iesit soarele frumos, si noi ne-am mai relaxat pe malul Oltului, sub zidurile manastirii. A fost super fain.
Eram la castelul de la Hunedoara – plin de turiști străini care veniseră să vadă spectacolul magic în castelul medieval. Problema a fost că exact în punctul culminant s-a înnorat.
Nu-mi părea rău că am dat banii pe ochelarii de eclipsă, dar mă simțeam oarecum prost că atâția oameni au bătut drumul până aici degeaba, de parcă eu eram de vină. :))