Regina Angliei se pregătește să moară

Mama și-a luat o pălărie nouă care se potrivește cu un costum cu care a fost la ultima nuntă și a decis ca ăsta să fie trusoul cu care s-o îmbrac în sicriu.

mamaMama* lucrează de câteva săptămâni la pregătirea unei pomeni pentru o vecină. Soțul moartei și fiica au rugat-o în fiecare an să-i ajute la asta, iar drept răsplată ei îi oferă la câțiva ani niște haine, pentru că așa zice cutuma, să-i dea de pomană moartei un set de țoale, de la lenjerie de corp până la pantofi și pălărie. Acum vreo două săptămâni am fost cu mama în magazin ca să-și aleagă „trusoul” ăsta, am găsit aproape tot, mai puțin pălărie, că așa purta moarta.

Pentru că și mama e pretențioasă, a lăsat la urmă alegerea obiectului de pus pe cap, pe care în sfârșit l-a cumpărat zilele trecute, după o îndelungată cercetare de piață. Azi mi l-a arătat (e asta din poză), foarte încântată:

– Ce zici, îți place? Seamănă cu ce purta doamna Jeni (moarta)?

– Da, seamănă și e frumoasă, zic.

– Da, dar știi cât a costat? mă întreabă făcând ochii mari a „scump tare”.

– Cât?

– 50 de lei. Dar am negociat și am scos-o la 40. Mi-a dat și bon. Dar uite ce groasă e și pe dinăuntru, e căciulă serioasă. Păcat că vine căldura.

– Păi da, o s-o mai porți câteva zile și gata. Mai bine luai ceva mai subțire, zic, apoi mă cenzurez să nu sune ca scena din Titanic Vals, cu pălăria de la Măgeanu.

– Așa e, dar las că asta mi-a plăcut. Și dacă o fi să mor până la anul să mă îngropați cu ea, că se potrivește cu costumul ăla grena pe care l-am purtat la nuntă la Buzău.

– Bine, zic, la ăla te-ai stabilit? Că e cam nașpa ăla grena…

– E, nașpa, nu tot cu tine l-am luat? Dacă e nașpa să-mi luați voi altul când oi muri.

După o pauză se răzgândește:

– Da nu-mi convine, că poate nu-mi place ce-mi luați și n-o să știu io cu ce mă îmbrăcați. Lasă-l pe ăla grena și cu pălăria asta.  Numa că să știi că dacă-mi mai crește părul n-o să mă mai încapă, că e cam fixă, trebuie să mă și tundeți.

– Las că ne-om descurca.

Discuțiile astea sunt periodice și se cam îndesesc în ultimii ani. Mama mă tot amenință că o să-mi facă la un moment dat instructajul complet al ținutei cu care trebuie îmbrăcată în sicriu. Hainele s-au mai schimbat de-a lungul timpului, pe măsură ce s-a atașat de altele, așa și cu pălăria asta nouă. Sunt sigură că dacă apucă s-o poarte câteva ierni o să decadă și asta din cufărul în care-și ține trusoul de moarte. Oricum, discuțiile nu înseamnă și că e pregătită sufletește sau că vrea să moară. Dimpotrivă.

* pentru cine nu știe, când am fost în Grecia acum doi ani, niște englezi cam chercheliți la o petrecere de Paște i-au zis mamei că seamănă perfect cu regina Angliei, așa că tot timpul i s-au adresat cu „your highness”. De când am scris asta, mai mulți prieteni așa îi zic mamei când mă întreabă de ea 😉

** Poza e a doua din ședința foto, prima nu i-a plăcut cum a ieșit, pe asta a aprobat-o spre publicare.

Etichete: , , , , ,

11 comentarii la “Regina Angliei se pregătește să moară” Subscribe

  1. cris 21/03/2015 at 22:53 #

    Mama mi-a dat o coala a4 cu toate pomenirile pana la 7 ani, cand ce si cum..daca n-ar fi de ras ar fi de plans..sau invers? 🙂

  2. Zana de la colt 21/03/2015 at 23:32 #

    Bunica isi tot pregateste trusoul de vreo 35 de ani, de cand a murit bunicul: haine, prosoape, batiste, tot-tot. Cand o vizitam, ne arata ce si-a mai luat nou. La 5-6 ani le schimba, „se demodeaza”. Si tine sa ne reaminteasca rusinea pe care a patit-o tanti Lina cand a murit: au uitat neamurile sa-i puna si desuuri, le-au gasit dupa cateva zile cazute intre pat si soba. Si radem cu sughituri cand ne imaginam cum umbla, saraca, fara chiloti prin rai.

  3. Marius Georgescu 22/03/2015 at 15:01 #

    Una din cele mai cehoviene proze ale tale.Mi-ai adus aminte de mama.Saru mina!

  4. marin 22/03/2015 at 21:46 #

    titlul este inspirat din presa de cancan,

  5. o femeie 23/03/2015 at 11:58 #

    e bine sa ai o regina in familie.
    Te face sa te simti printesa?

  6. Fluieratorul 30/03/2015 at 23:03 #

    N-am vorbit cu mama mea inca despre aceste rinduieli. Mai arunca din cind in cind cite-o vorba, „sintem batrini, mama, ce mai asteptam, imediat ne mutam la „garsoniera”, sau „de-acum incolo, borcanul de ness, cred ca ajunge unul, nu?”, da’ atit. La vara face 79 de ani. Sa va traiasca regina, sa fie sanatoasasi voioasa. Ma gindesc citeodata ca atunci cind vor disparea si ai mei, n-o sa mai stie nimeni cine sint eu cu adevarat. Si voi fi singur pe lume.

    • mihai 31/03/2015 at 10:03 #

      🙁

      Pentru aceste angoase singurul remediu posibil e soata + copii.

      • Fluieratorul 04/04/2015 at 22:16 #

        N-avem. 🙁

        • mihai 06/04/2015 at 08:57 #

          Aia m-am prins. Fa rost. Cauta pe net. Are balta peste, crede-ma.

  7. mireya 07/04/2015 at 12:41 #

    Si pe mine ma batea la cap maica-mea cu pastrarea randuielilor si a trusoului pentru trecerea in rai …dar niciodata nu am luat-o in serios….pana s-a intamplat …trist, sinistru si gol ramane mai totul ….noroc ca sotul si copila mi-au dat putere…

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ce mai crește prin parcurile bucureștene | România curată - 14/04/2015

    […] tot bucureșteanul trăitor la bloc și neplecat de acasă în sfântă zi de Paște, am purces cu Regina Angliei, după masa pascală, să vizităm domeniul regal, zis și Parcul IOR. Cândva era frumos, azi a […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale