Am urmărit și eu materialul Recorder despre cazul polițistului Filimon, de la Oradea. Pentru cine nu l-a văzut încă, recomand vizionarea (nici nu vă dați seama când trec cele 50 de minute). Am fost mirată și nu prea de situație, căci într-un fel nu cred că se îndoiește cineva că datele noastre personale, deținute de diversele instituții ale statului român, sunt mai degrabă everybody’s bitch decât protejate, așa cum spune legea.
Dacă ceri, de exemplu, să afli ce salarii au niște funcționari ai statului, ți se răspunde ritos că n-au cum să-ți spună, că e vorba de date personale. Noi, la APADOR-CH, am cerut recent poliției să ne spună câte secții de poliție rurală au în toată țara și care este deficitul de personal în ele, detaliat pe județe, ca să știm unde să mergem să facem un proiect pe tema asta. Ne-au transmis numărul total de secții la nivel național și faptul că au un deficit de 20% per total, dar au zis că nu se poate să ne spună unde anume, căci organizarea poliției e secretă. Să nu carecumva să dea năvală infractorii, probabil, taman acolo unde e poliția mai slabă.
În schimb, pentru suma corectă sau gradul de încumetrire cu șeful vreunui inspectorat, oricine poate să afle în câteva minute, pe uațap, a cui e mașina care a enervat-o pe nevastă-sa în parcare, ce număr de telefon are respectivul, ca să-l sune să-i explice cum ar fi trebuit să se comporte. Pe scurt cam de la asta s-a pornit în cazul Filimon de la Oradea.
Ceea ce mă face să scriu acum nu este, totuși, materialul Recorder, ci reacția unui polițist la el, și anume a celebrului Marian Godină, pe care deși nu l-am urmărit cu asiduitate, de când s-a lansat, atunci când am făcut-o mi-a lăsat impresia că are o minte deschisă și orientată spre progres, civilizație, legalitate, dreptate etc. Reacția lui de data asta, însă, m-a lăsat oarecum perplexă și m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva e o problemă mai profundă la mijloc.
Parcarea care scoate fiara din om
Pe scurt, polițistul Filimon a avut o altercație în parcarea de reședință cu soția unui om de afaceri din Oradea. Soția omului de afaceri susține că ar fi fost scuipată de polițist (despre care nu știa că era polițist la acel moment, căci nu era în uniformă). Polițistul neagă că ar fi scuipat-o și zice că, dimpotrivă, doamna a fost mai contondentă în limbaj. La câteva minute după incident, polițistul primește un telefon de la soțul doamnei, omul de afaceri, care-l amenință că o să-i arate el cum ar fi trebuit să se poarte. Polițistul e șocat că cineva i-a aflat numărul de telefon și locul de muncă, în atât de scurt timp, doar după numărul de înmatriculare al mașinii care nici măcar nu era a lui, ci a socrului.
Recorder arată că omul de afaceri își sunase un fin din poliție și așa obținuse datele omului. Apoi se declanșează ditamai lanțul slăbiciunilor, soția omului de afaceri face plângere la poliție, să-l dea afară pe mitocan, polițistul face și el plângere pentru că cineva i-a accesat datele din sistem, fără drept, și le-a dat omului de afaceri. Ăștia din poliție încep să-l constrângă pe Filimon să cadă la pace, șefii îl iau cu binișorul, apoi îl trimit la psihiatru, ca să o lase mai moale cu plângerile. Lucrurile nu sunt finalizate, dosarul penal este în curs, se pare că soția omului de afaceri a lăsat-o și ea mai moale cu pretențiile, iar ancheta internă la adresa polițistului s-a clasat. Totuși el zice că și-a pierdut încrederea în poliție, iar a doua zi după apariția materialului Recorder, avocata lui e amenințată și ea, telefonic, cu bătaia.
Ce zice Godină – așa se face la poliție
În aceste condiții, ce zice domnul Godină? Pe sistemul „nu sunt rasist, dar…” el îi mângâie pe cap pe Recorderi, dar zice că și-au cam luat țeapă de data asta, că nu știu ei cum funcționează poliția. În schimb el știe, că e polițist, și a accesat și el datele altora în sistem de multe ori, când era la circulație, că așa se face, că s-ar fi trecut cam prea ușor peste spusele soției omului de afaceri, că polițistul ar fi scuipat-o, și se întreabă dacă pe el l-ar suna nevasta și i-ar zice că a scuipat-o unul în parcare, oare ce ar face? Păi, ca polițist cu acces la o bază de date imensă, probabil ar fi accesat-o fără drept și i-ar fi venit de hac personal scuipagiului. Căci așa e în România, cine are putere, își face dreptate singur. Cine nu, așteaptă rezultatul anchetei poliției. Atunci când are poliția interes să o facă.
Domnul Godină nu se pronunță și pe restul lucrurilor prezentate în material, deși ca polițist ar trebui să fie la curent și sensibil la modalitățile prin care superiorii îi pot controla și îngrădi cariera unui polițist, sugerând că are probleme cu capul. Indiferent dacă a scuipat/înjurat sau nu (tind să cred că nu a fost așa, de vreme ce ancheta internă s-a clasat), polițistul ăla a pus acolo probleme mult mai importante decât asta, și anume cum funcționează sistemul în interesul unora, încălcând legile în vigoare și reducând la tăcere un om care atrage atenția că nu e legal ce se întâmplă. Or acest mod de operare de fapt trebuie discutat și combătut. Pentru că nu e prima dată când aflăm că accesul la datele din sistem este la îndemâna oricărui potent al zilei. A fost un primar care-și spiona amanta punând poliția locală pe urmele ei. Și câți alții cu acces la sistem nu or abuza de el ca să-și controleze apere nevestele sau să-și servească cunoștințele. Domnul Godină ne zice clar că așa se face și pare mai îngrijorat de soarta polițistului reclamat că a accesat ilegal sistemul, decât de fapta în sine.
Păi atunci hai să abolim naibii legea aia cu protecția datelor personale, că și așa ne încurcă. Acum mulți ani, când am documentat materialul ăsta despre cum funcționează supravegherea angajaților la locul de muncă în era Big Brother, am fost și în Serbia unde niște polițiști tocmai „scăpaseră” pe you tube o înregistrare de pe o cameră stradală, care surprinsese un cuplu făcând sex într-o mașină. Conceptul de protecție a datelor era la început atunci și în Serbia, și probabil că a rămas la fel și azi, ca și la noi. Țări trecute prin comunism, deh, ce ai de ascuns?
Tentația de a abuza vine cu funcția
În alte părți, însă, oamenii sunt mai atenți cu propriile date și nu se tem să reclame și poliția, dacă abuzează. Bunăoară în Germania, un polițist a fost printre primii amendați de Autoritatea de protecție a datelor personale, în 2019, pentru că extrăsese din sistem numărul de telefon al unei femei care avusese un accident cu mașina, iar el, ca polițist de circulație, se gândise s-o invite la cafea după 😉 Femeia l-a reclamat și omul a fost amendat cu 1.400 de euro.
Ce vreau să zic cu exemplele astea este un principiu despre care se tot vorbește în teorie, dar nu e deloc pus în practică: cine are acces la date și cine îi controlează pe cei care au acces la date. În cazul de față se știe cine a accesat datele, dar deocamdată nu i s-a întâmplat nimic. E nevoie de un control real și de proceduri clare de acces, iar cine le încalcă să știe că-și cam riscă job-ul sau își ia amenzi de îl ustură locul ăla în care zicea unul dintre colegii lui Filimon de la Oradea că-și ia puli de la superiori.
Or la noi chiar se banalizează și bagatelizează încălcarea legii. Aflăm de la polițistul Godină că și el a făcut și că i se pare normal să se facă așa. Pare că nu se înțelege exact care e treaba cu datele astea ale oamenilor. Dacă sunt acolo, în computerul lui, polițistul consideră că poate oricând vrea el să le acceseze, ce mare lucru?! Ba chiar i se pare anormal ca cineva să ceară să fie pedepsit că a încălcat legea. Cu adevărat ăla ar trebui trimis la psihiatru, că nu e sănătos să ceară asta într-o țară ca România, probabil. Ce pretenții mai avem atunci ca SRI să aibă avizul unui judecător ca să facă interceptări, dacă tot are la îndemână sistemul și poate abuza oricând de el? Apropos, pentru o astfel de faptă, interceptări ilegale, România a fost condamnată la CEDO și dosarul încă nu e închis, pentru că statul tot nu și-a făcut temele în speța asta.
Mă întreb oare cum gândesc cei mai mulți? Căci am văzut la postarea domnului Godină că unii nu-i dau dreptate, dar sunt și mulți care îl aprobă. E adevărat, greu de spus cum se comportă omul în poziții de putere, abuzează sau nu de ea? Indiferent că e vorba doar de puterea de a accesa o bază de date cu toți cetățenii unei țări și informațiile sensibile de acolo sau de puterea de a-l strivi pe un subaltern care îndrăznește să-ți facă neplăceri. Dar dacă acceptăm că și noi am putea face asta, în locul lor, tocmai aici ar trebui să intervină legea care să pună frână instinctului omenesc de a abuza de funcție. Legea o avem, dar dacă sunt mai mulți cei care aprobă încălcarea ei atunci o avem degeaba.
Romania nu are politisti ci militisti sau politieni.
Nu poti avea ceva serios decit daca e serios de la sistemul de recrutare la scoala si la cei ce-i urmaresc…
Este enorm de greu sa schimbi asa ceva din temelii. Dar nu imposibil. Important e sa se vrea.
D-l Godina nu e prima oara cind calca in strachini, de vina fiind educatia primita si cultura din mediul in care lucreaza. O fi el mai corect in unele cazuri, dar e departe de ce se cere cu adevarat.
Serviciile de forta ale Romaniei sunt pline de la un nivel in sus de supraponderali, incapabili sa fuga 100 m fara sa gifiie, dar extrem de capabili sa le permita subalternilor asta. Cautati pe internet diverse fotografii si filmulete cu ofiteri superiori din alte tari si veti vedea cum arata. Puneti-i in paralel cu cei din Romania si va veti amuza teribil. Cit despre averi si grad de nesimtire nu mai vorbim…
Am lucrat într-o bancă și mulți ani am fost juristul care verifica dacă se pot furniza informații de natura secretului bancar în urma unor cereri din partea unor instituții publice sau private.
Furnizarea de date de natura secretului bancar era foarte strict reglementată chiar și înainte de legislația GDPR.
Am aflat că au fost situații (extrem de puține totuși) în care polițiști solicitaseră date în interes personal (despre neamuri, soții, etc), doar că eu aplicam strict legea și nu am dat undă verde în acele cazuri. (Am aflat că acele solicitări fuseseră aiurea de la o prietenă care lucra intr-un departament similar la altă bancă).
Mereu a fost un motiv de mândrie pt mine că banca nu a primit niciodată vreo amendă și nu a pierdut niciun proces pe motiv că a furnizat greșit date, în urma unei verificări făcute de mine. Deși asta m-a pus în poziția de a fi în conflic cu colegii din unități, șefii și de a mă certa furcă cu polițiști, procurori sau notari.
Godina e ambițios dar limitat intelectual. A încercat de mai multe ori sa intre la academia de politie si nu a reușit desi era din sistem.
Atat îl duce capul!
Pe de altă parte nici la Academia aia nu știm ce o fi, dacă e să judecăm după ce au făcut cei care au amenințat-o pe Emilia Șercan 😉
Fix aceeași atitudine o are si un alt politist celebru, vlogger. Il cheama Tavi Pertea si lucreaza chiar la circulatie la Oradea. Cauta-i canalul de yt sa vezi ce declara, se pare ca milițienii se apără intre ei. Acum ca o fi spiritul de castă sau într-adevăr chiar asa se procedează, cum a zis Recorder, asta nu mai stiu.
Da, am văzut, dar nu zice chiar același lucru, dimpotrivă, zice că nu e de acord ca datele părților să fie divulgate, ci e treaba poliției să se ocupe după ce sunt identificați cei implicați. În rest, da, are și alte chestii cu care zice că nu e de acord cu colegul, dar pare măcar că a văzut tot reportajul Recorder și a comentat mai în cunoștință de cauză. Spre deosebire de Godină.
Eu nu intaleg de unde lipsa asta de intalegere, Daca Godina is da cu parerea, e un politistist ordinar, si nici nu a urmarit reportajul, precum Tavi Pertea, nu mister?
Intrebare Filimon ce e? Nu e si el politist?
Tu esti socat ca si el a accesat datele cetatenilor. Bai frate fiind la circulatie nu trebuie sa ai un mecanism sa verifici un numar de telefon, un buletin …?! Nu are dreptul sa le dea mai departe, , nu are dreptul sa le foloseasca in interes personal, asta da.
Intrebarile lui Godina imi par exxtrem de pertinente.
Cei de la recorder nu au spus ca doamna era cu fica-sa,
Cei de la recorder nu au spus ca au fost 2 martori acolo.
Il demolam ca are tupeul sa isi dea cu parerea.
Nu demolează nimeni pe nimeni, îmi dau și eu cu părerea la părerea lui Godină, dacă el are dreptul eu de ce n-am? Și încă la mine e gratis 😉
Disclaimer: eu le-am luat de la coadă la cap. Acu’ vreo două zile am citit articolul tău, Dollo, și ți-am dat dreptate (no, e clar că ăștia cu drepturile omului sunteți candidați la sanctificare, un fel de discipoli ai Maicii Tereza, deci, ce mai…). Azi, colegu’ comentator de mai sus (Radu Biris) m-a zgândărit la disonanța cognitivă, așa că am purces să citesc ce a zis Godină însuși. La reportajul Recorder n-am ajuns și nu intenționez să ajung (totuși, 50 de minute e mult pentru o astfel de speță).
Ei, și acum e baiul: constat că subtitlul acestui articol („Pe sistemul „când lucrezi cu miere, te mai lingi pe degete”, polițistul Godină zice că și el când lucra la circulație accesa datele oamenilor fără drept, și ar face-o în continuare, dacă ar afla că i-a scuipat cineva nevasta în parcare.”) este cam fals și oarecum tendențios. Să explic:
Godină nu spune că „așa se face” ca și cum încălcarea datelor personale ar fi un obicei al pământului, ci că în situația unei fapte pentru care este sesizată Poliția (nu neapărat în scris), polițistul este pus deseori în situația de a accesa datele personale ale unor persoane care nu au legătură cu fapta, prin insăși natura cercetărilor pe care este obligat să le facă. Prin urmare, Godină susține în esență că omul de afaceri a sesizat Poliția când l-a sunat pe finul său polițist, iar accesarea datelor personale de către acel polițist trebuie tratată drept activitate în cadrul unei anchete privind fapta de „scuipat în parcare”, polițistul Filimon având calitatea de suspect în acea anchetă. Pre limba GDPRului, polițistul a accesat datele în interese de serviciu, el este un operator de date cu caracter personal și este obligat să păstreze confidențialitatea datelor pe care le-a accesat în interes de serviciu. Așadar, nu i se poate imputa vina de a fi accesat baza de date în cadrul unei anchete ci, cel mult, vina de a fi dezvăluit datele personale unui terț (nașul lui) fără drept. Aici intrăm în zona conflictelor de interese: ar fi trebuit să paseze ancheta către un coleg sau șef. Totuși, Godină nu se pronunță pe aceste aspecte, ci strict pe accesarea bazei de date, unde are perfectă dreptate, în opinia mea.
În ceea ce privește pasajul „Stau să mă întreb cum aș reacționa dacă m-ar suna Georgiana că a scuipat-o unul în parcare. Sper să nici nu aflu”, tu deduci că el a spus că ar accesa date personale fără drept în virtutea cutumei, în timp ce el doar semnalează empatic presiunea psihologică enormă la care e supus soțul victimei unei agresiuni. Iar tu faci asta de parcă n-am ști cu toții diverse situații când pedeapsa aplicată de sistemul judiciar unui vinovat pare disproporționat de mică față de impactul emoțional al infracțiunii (cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, ing Gheorghe Ursu).
Așadar, cu toată stima și respectul pe care ți-l port, dragă Dollo, las-o mai ușor cu procesele de intenție pe un text ca acesta al lui Marian Godină. Omul a comentat punctual niște aspecte concrete și ne-a cerut să ținem cont și de fapta inițială, din parcare, care a fost reclamată. Faptă care trebuie totuși anchetată în baza reclamației.
Domnul Godină a avansat între timp mai multe păreri după prima postare, la care am scris eu asta, și le prezintă drept fapte, fără să ofere nici el dovezi, deci până la urmă totul se reduce la în cine ai mai multă încredere. Citind și replica Recorder și cunoscând o parte dintre oamenii de acolo eu merg pe mâna lor. Știind și ce presupune un material de presă, nu doar o postare pe un blog sau pe fb. Dincolo de asta, e totuși aiurea că tu comentezi niște comentarii (al meu, al lui Godină), în loc să-ți faci propria părere văzând reportajul Recorder. Eu cred că o să înțelegi altfel alegațiile domnului Godină. Sau măcar n-o să mai fii așa sigur că are dreptate 🙂 E foarte posibil ca totul să fie până la urmă o ceartă între două găști din poliție, iar noi toți să credem că e vorba despre lege, ordine și dreptate.
Te cred că ai încredere în Recorder iar Godină a susținut că și el are încredere în ei în principiu. Eu nu-i urmăresc, dar atâta vreme cât produc astfel de valuri în societate tind să cred că fac o treabă excelentă în ansamblu. Eu nu am comentat despre cât de încredere ar fi acei oameni. Totuși, există un fenomen puțin cunoscut despre care am citit și pe care l-am remarcat și eu: să luăm un organ de presă generalist care se vrea „quality”, să zicem Digi24, care își dă silința să aducă în studio experți în problemele pe care își propun să le dezbată. La un moment dat, se întâmplă ca o anumită știre sau reportaj să intersecteze domeniul _tău_ de expertiză. Al meu este IT-ul. Și constați că subiectul este tratat incredibil de superficial, de-a dreptul necaracteristic pentru „calitatea obișnuită a materialelor lor”, că se omit aspecte fundamentale ale subiectului tratat în material, etc. Întrucât multe elemente ale raționamentului necesar au fost omise, concluzia la care ajunge materialul poate fi corectă sau greșită, în mod destul de arbitrar. Materialul se termină, tu, ca expert, clatini din cap a „vai, ce amatori!”, după care începe secțiunea de știri externe în care aceeași echipă îți explică semnificațiile noilor evenimente din Orientul Mijlociu, un material care „are calitatea obișnuiită” pentru ochiul tău de neexpert în problemele Orientului Mijlociu și deci îți place și îl crezi, în lipsa altor informații mai detaliate! 🙂
Nu am nevoie să citesc materialul Recorder ca să știu că e un material făcut de ziariști de investigație (foarte probabil buni) însă cu anumite hibe inerente pe care un expert al domeniului (Godină) le-a semnalat. De asemenea, părerea mea de neexpert are o greutate mai mică decât a lui, pentru că eu nu am depus efortul de a învăța ceea ce el știe deja, chiar dacă eu am 6 ani de studii superioare iar el nu.
În final, ceea ce m-a făcut să comentez la articolul tău a fost faptul că am detectat un proces de intenție pe care l-ai făcut în urma citirii unei postări de pe fb lui Godină, postare care în opinia mea nu pare a avea conotațiile sinistre pe care i le atribui tu. Atâta tot. Despre cazul de la Oradea și despre felul în care a fost tratat de către Recorder nu mă pronunț, că nu am citit. De asemenea nu mă pronunț despre restul de păreri de după prima postare a lui Godină, că nici pe alea nu le-am citit. Mă limitez doar la a te ruga să nu abandonezi prezumția de bună-credință în astfel de situații, în care ani de zile cineva zice ca tine și dintr-o dată pare a zice altceva. Eventual contactează-l și discută direct cu el ca să afli ce dracu’ e în capul lui 🙂
Exemplu tău cu Digi (apropos, ăștia nu mai sunt demult exemplu de deontologie) e corect în teorie, doar că nu e chiar așa în cazul de care discutăm. Insist că ceea ce crezi tu e format pe o informare parțială, fără să cunoști la ce ne referim, atât eu cât și Godină. Asta te face să vezi doar că eu l-aș ataca pe Godină, când de fapt e vorba despre faptul că Godină îi atacă pe Recorderi complet aiurea (în comentariile ulterioare, pe care zici că nici pe alea nu le-ai citit), fără să aducă probe că ăia chiar sunt ticăloși, așa cum susține. Deci, pe bune, tu chiar vrei să citești 5 minute o carte și să îți faci o părere după coperți? 🙂 hai că nici în IT nu cred că e valabilă regula asta…
Ceea ce a făcut Godină în acest prim comentariu la care m-am referit și eu a fost doar o mică diversiune din categoria „dar toată lumea face așa”, completat cu categoria „dar și ea a avut fusta scurtă” – adică lasă că poliția trafichează ilegal datele personale apoi îl belesc pe unul de-al lor care li se opune, dar el a scuipat și a fost huligan în parcare. Chestie pe care nu o știe nici Godină de fapt, dar el preferă să îl creadă pe patron (habar nu am de ce), care patron, deși a fost sunat de Recorder, a preferat să facă pe deșteptul și să se eschiveze, când putea foarte bine să le spună versiunea lui. Că nu i-a pus nimeni pumnul în gură, dimpotrivă. La fel și ceilalți acuzați, au fost sunați de Recorderi și li s-a dat cuvântul. Au preferat toți să se eschiveze și să închidă telefonul. Așa se comportă niște nedreptățiți, care numai cu Godină au vrut să vorbească după aia?
Prima lui afirmație că „așa se face” în poliție este complet aiurea pentru că legitimează o ilegalitate – iar eu asta am sancționat în comentariul meu, faptul că protecția datelor e o glumă în societatea românească, pornind, iată, taman de la unii care ar trebui să știe mai bine și să aplice legea. Și indiferent cum s-ar fi mai exprimat Godină după aceea, tot ilegalitate rămâne.
Dincolo de aceste aspecte inițiale, Godină a avansat alte chestii pe care susține că le-ar fi aflat el din concediu și care demonstrează că Recorderii nu și-au făcut treaba și că au avut un motiv ascuns de a ascunde nu știu ce chestii. De aia zic să vezi materialul Recorder ca să-ți faci propria părere, căci acolo nu e vorba de o simplă altercație oarecare în parcare și cine pe cine a scuipat, ci e vorba despre un mecanism instituțional care se comportă mafiot cu unul care iese din rând. Și asta este o problemă care ar trebui să ne preocupe, nu ce zice Godină. Ce face Godină și cei care-i țin isonul este să abată atenția de la acest lucru, care, apropos, nu e prima dată semnalat de un polițist care intră în contradicție cu sistemul. Deci da, Godină face niște jocuri în cazul ăsta și a depășit demult buna credință de care îl bănuiești tu.
Iar în final nu e cazul să stabilim noi care e adevărul, hai să vedem ce rezultă din ancheta MAI. Până una alta, așa incomplete cum le par unora, reportajele Recorder s-au confirmat prin anchete oficiale. Au băgat un director de penitenciar la pușcărie, după ce au făcut o anchetă în care ăla hărțuia o angajată. Îți dai seama că și în acel material or fi filtrat informațiile, nu le-au folosit pe toate ca să le vadă pe ecran alde românii care știu ei mai bine cum se face. Pe scurt, o ști Godină poliție în practică, dar și Recorderii știu presă. Până la proba contrarie, legea le dă lor dreptate.
E totusi interesanta discutia voastra!
Totusi, din toate aceste cuvinte (mie imi vine sa va dau amandoura dreptate, pana la un punct) nu se intelege in ce conditii legale un politist are voie sa extraga date personale dintr-o baza de date. Prin simplul fapt ca e politist, poate sa faca asa ceva? Sau ii trebuie o plangere oficiala, o ancheta pe rol sau chiar un mandat de la un procuror? Nu stiu, nu sunt de meserie, doar intreb.
Altceva ce nu inteleg: a existat o plangere scrisa si deci oficiala din partea presupusei victime ca a fost scuipata?
In ce conditii legale cineva care e parte din conflict, deci are un interes direct acolo, poate pretinde sa i se comunice informatii personale despre partea adversa? Dar in ce scop vrea aceste informatii? Sa isi faca cumva dreptate singur?
Parte din întrebările tale își găsesc răspuns în GDPR, dar este un domeniu stufos și adesea insuficient explicat în societate (nu numai la noi). Simplist explicat orice instituție ar trebui să aibă o persoană responsabilă cu protecția datelor, care să aibă grijă ca instituția respectivă să nu încalce legea. Ca operator de date personale trebuie să ai tot felul de reguli interne, de filtre și sisteme de securitate ca să te asiguri că datele alea nu ajung pe mâna oricui. Doar anumite persoane ar trebui să fie autorizate să acceseze acele baze de date și numai pentru scopul în care baza de date a fost creată, cu respectarea legii, bla, bla. A se vedea cazul polițistului german care a sunat-o s-o invite la o cafea pe femeia care făcuse accident. Avusese datele ei în mod legal, dar nu le-a folosit în scopul pentru care le avea.
Și Poliția română are cu siguranță un astfel de regulament intern, ar fi ilegal să nu îl aibă. Din păcate mare parte din legislația internă a poliției e clasificată ca secretă, noi la APADOR-CH ne-am judecat cu ei ca să facă public manualul polițistului, unde scrie cum trebuie să te abordeze polițistul pe stradă – ceea ce era absurd să fie secret. Am câștigat.
Revenind la întrebările tale, așadar, cu siguranță numai anumiți polițiști au dreptul să acceseze baza de date, ei răspund dacă încalcă acele reguli/legi, de aia s-a și iscat atâta scandal că polițistul ăla nu s-a mulțumit să se împace cu „victima”, cum doreau superiorii lui, ci a insistat să îi facă dosar penal colegului care i-a accesat datele ilegal și le-a dat mai departe. Și prin dat mai departe se înțelege inclusiv să întoarcă ecranul spre soția patronului, ca aceasta să le vadă, așa cum zice Recorder că s-ar fi întâmplat.
De aia și există evidențe privind accesarea bazei de date, se știe cine are drept de acces, fiecare are o cheie personală, și se știe astfel și cine ce a accesat, când și în ce scop, care e autorizația. Altfel nici ei între ei, polițiștii, nu au voie să acceseze date la discreție, adică dacă unul vrea să-și spioneze rude, nevasta, amanta etc, nu o poate face prin baza de date a poliției. Sau n-ar fi legal să poată face asta.
Accesarea se face, de la caz la caz, dar după lege: în urma unei sesizări, dar cu acordul superiorilor, în urma solicitării unui organ competent – poate e o anchetă penală, la cererea procurorilor etc. Adică nu vine partea vătămată și face cererea și tu, polițist te execuți imediat. Ce spune Godină e că de multe ori nu se bifează toate aceste etape, că e mai operativ așa. O fi, dar nu numai operativitatea ne interesează, ci și legalitatea. Că așa e mai operativ și să-i dai o mamă de bătaie unui hoț, ca să-l înveți minte, decât să pierzi timpul prin procese cu el.
Dar în cazul Oradea problema e și mai gravă, chiar dacă colegul a accesat baza de date înainte de a avea o plângere scrisă de victimă (să zicem din operativitate) faptul că a întors și ecranul spre victimă, ca aceasta să vadă acele date, este o dublă încălcare a legii. Căci nu ai voie să dai datele alea niciunei părți, ci te ocupi tu, poliție, să cercetezi, nu-i lași pe ei să-și facă dreptate între ei. Că poate unul are dreptatea mai tare. Deci în nicio circumstanță o parte implicată nu ar trebui să aibă acces la date, nici dacă le cere. Poate doar cu acordul celeilalte părți.
Și repet, nu știm exact niciunii cum a fost cu scuipatul, dar până una alta acea chestiune a fost cercetată și s-a clasat, în timp ce o ilegalitate s-a petrecut și se dorește a fi mușamalizată. O potențială mitocănie este, așadar, scoasă în față pentru a masca o practică ilegală din sistem. Fiecare vede ce vrea, ca întotdeauna.